[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

marți, 2 iulie 2013

Boulevard of Broken Dreams. Gânduri despre teatru.

Mă pregătesc să revin pe scena. Ca actor. Nu mi-e limpede unde o să se întâmple asta, dar mă pregătesc. Am citit foarte multă dramaturgie vara asta. În special americani. Mă fascinează cum găsesc ei subiecte, aproape din nimic, adică te apuci să citești ai senzația mai degrabă de eseu dramatic și dintr-odată conflictul apare de nicăieri sau de unde nu te aștepți. Apoi îți spui: de ce nu m-am gândit eu la treaba asta?

Am sentimentul că există un soi de pudoare în materie de subiecte în dramaturgia și scenaristica românească. Un soi de autocenzură vis-a-vis de ce și ce nu putem face pe scenă sau ecran.  Parcă suntem obsedați de drame mărunte, suntem fascinați de firesc nefiresc, alimentăm tăceri misterioase sau inventăm mistica tăcerii.
Parcă nu vrem să tăiem în carnea vie a unei povești cu miză uriașă. E mai interesantă o existență anostă decât una spectaculoasă deci( ar zice unii) necredibilă și susceptibilă de a fi un clișeu. Pare că nu ne place "twistul", suceala poveștii într-o directie abruptă care să-l pună pe personaj în fața unei decizii capitale.

Drama americană speculează decizii imposibile, situații incredibile, vorbește despre eroi care luptă să iasă din situații fără ieșire. Mi-aduc aminte de parafraza la pictura lui Edward Hopper - Nighthawks, parcă cineva a numit-o Boulevard of Broken Dreams, în care Marylin Monroe, James Dean și Humphrey Bogart împart același fast-food, târziu în noapte, captivi fără speranță ai unei vieți pe care și-au imaginat-o altfel.  Dacă vreți e o similitudine cu fatalismul rusesc din Livada lui Cehov unde pare că nu se întâmplă nimic, dar ce miză poate fi mai mare decât să fii obligat să-ți vinzi amintirile unui vătaf cu care n-ai nicio legătură? Cine și-ar amaneta măcar trecutul? Darmite să-l vândă?

Da, asta mi-aș dori să văd în poveștile noastre, costul și prețul acțiunii personajelor. Personaje mai profunde sau fotografiate în profunzimea lor, situații limită. Ne ferim să jucăm situații grele. De ce vedem actori mari in filme bune și destul de rar actori mari în filme slabe? Pentru că rostul unui scenariu bun este acela de a-l pune pe actor în situații cu combustie dramatică mare, astfel că el nu face niciun efort suplimentar ca să se exprime pe sine. Situația exprimă personajul și nu invers. Cand situațiile unui text sunt fără miză, rămânem cu o trecere prin scenă. Nu întâmplător când vine vorba despre structura narațiunii toată lumea se întoarce la Aristotel, Sofocle, Euripide et comp. Poate n-ar fi rău să-i mai vizităm și noi din când în când...

29 de comentarii:

  1. Hai cu teatrul, Tudor!!! Abia astept sa te (re)vad si pe scena asta! Din fericire, exista nu numai dramaturgi americani contemporani cu texte excelente, ci si regizori romani care sa le monteze! Si spectatori flamanzi dupa piese actuale :) Da-ne de veste curand!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pledoarie pentru scenarii de calitate. E limpede ca e o efervescenta de idei in mintea ta si multe din ele vor fi headline-uri pentru mine. Mi-a facut placere sa citesc ce ai scris pentru ca asta mi-a dat acces si la ganduri, si la emotiile aferente. Se vede ca ti-e dor sa joci. Si in ceva bun, nu in orice. Iti doresc sa ti se intample cat mai curand; personal, recunosc, dintre ”personalitatile multiple” pe care le gazduiesti, imi place mai mult cea care tine de actoria de film si, secundum, scriitorul. Si cred ca o sa mai naști ( :) ) lucruri faine pe directiile astea doua. Pana una-alta, realizezi ca in momentul in care vei scoate scenariul tau de la sertar, exigentele vor fi sporite tocmai pentru ca tu ai fost atat de critic aici, nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Super tare articolul! Mi-a placut foarte mult! Multumesc

    http://www.autostil.ro

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Astept cu nerabdare urmatoarea ta aparitie in teatru, mi-ar placea sa te vad si intr-un film nou, iar la capitolul muzica pur si simplu te ador! Te rog sa ne tii la curent in continuare cu activitatile tale artistice.

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  9. "Aegroto dum anima est, spes est." Pana cand va avea curaj unul dintre noi, sa faca ce-l indeamna pacatoasa imaginatie si inspiratie cu adevarat, ne imbatam cu rutina si imitatii.
    Mult succes in ce doresti a intreprinde!:)

    RăspundețiȘtergere
  10. incearca interviul cu un nebum

    RăspundețiȘtergere
  11. Am cumparat "Exercitii de echilibru" acum 2 zile. Am gasit-o in Diverta, am pus mana pe ea si am deschis-o la pagina unde scria "Femeile au nevoie de protectie, tandrete si pula." Am cumparat-o. Mai am de citit circa 60 de pagini. In tot timpul pe care l-am petrecut citindu-ti cartea, in liniste si cu lumina difuza, in mintea mea, tu cantai curva regimentului si calul din marlboro. Adineauri am ajuns acasa. M-am asezat in pat si am deschis cartea, astazi te-ai oprit din cantat. Citeam, citeam, citeam pana vecinul din blocul de vis-a-vis s-a gandit sa asculte la maximum "Perfect fara tine".
    Da, sunt o femeie si da, te iubesc ca om, barbat, actor, compozitor si scriitor de pe vremea cand alergam pe afara cu genunchii juliti si auzeam in casetofoane "nu nee mai traaageti pe dreaaapta"....

    RăspundețiȘtergere
  12. Scrie mai des, ma, boule ! Ca scrii bine !

    RăspundețiȘtergere
  13. cabral zice sa-ti scriu pe blog...sa te conving sa te apuci de scris mai mult, mai bine, mai mereu! iaca...sunt de accord cu el1 astept, MG

    RăspundețiȘtergere
  14. Scrie mai des ca ai talent cu ghiotura

    RăspundețiȘtergere
  15. Imbiat de Cabral, te rog si eu: "Scrie mai des!"
    Zi faina!

    RăspundețiȘtergere
  16. Toti vor sa scrii ceva, eu te sfatuiesc (daca-mi permiti) sa faci mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  17. Curaj cred ca ti-ai dori sa vezi, curaj care ne lipseste, bucuria vietii ma apoi, dar si asta ne lipseste. Poate poti schimba asta si prin teatru, prin muzica o faci. :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Am mai intrat pe blog-ul tau si mi-a placut ce am citit. Cabral poarta acum o campanie menita sa te indemne sa scrii mai des. Frumos din partea unui prieten. Literatura, ca si dragostea, nu o faci cu sila ... Ar fi frumos totusi de cate ori simti ca vrei sa scrii, sa si scrii.

    RăspundețiȘtergere
  19. Nu ca vreau sa semna scandal, dar Cabral zice ca esti un bou si m-a incurajat sa scriu asta aici. N-o scriam, da' nevasta-mea ii nebuna dupa tine, asa ca din gelozie s-ar justifica...

    "Sa nu lasi sa treaca o zi fara sa scrii, citesti, spui ceva frumos". Goethe. In cazul tau sa scrii...

    RăspundețiȘtergere
  20. D'acord cu Cabral... pe d'alta parte... fa ce simti! Te iubim oricum!

    RăspundețiȘtergere
  21. Am crescut cu muzica ta. Când mergeam la mare răsuna în maşină " nu ne trageţi pe dreaaapta.." sau " hotel Cişmigiu" şi totuşi nu ştiam exact cine eşti... Apoi ţi.am descoperit cartea şi am citit.o de vreo 3 ori!! Mă fascinezi ! Am 15 ani şi Nu concep viaţa fără Tudor Chirilă ! Eşti idolul meu :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Bravo, Tudor!! Abia astept sa te revad pe scena. Te apreciez f mult, am trait cu muzica ta.

    Cipriana Busoniu
    http://www.distributiemobila.ro

    RăspundețiȘtergere