Condamnam comunismul si nazismul. Si bine facem. Acea istorie NU TREBUIE SA SE MAI REPETE. Se ridica insa o intrebare. Dincolo de ororile prilejuite de exterminarea in masa, suprimarea demnitatii umane, dezradacinarea si deportarile, ce condamnam?
Consecinta dezastruoasa a acestor doua sisteme canceroase este ANULAREA INDIVIDULUI si a libertatilor sale. Nivelarea mintilor oamenilor ca forma de raspandire a acestor doua plagi a fost unealta lor preferata si poate cea mai eficienta. Individul si individualitatea au reprezentat mereu singurele pericole in viziunea propagandei si a liderilor celor doua sisteme. Era nevoie de o masa critica incapabila sa gandeasca, cu reactiile adormite, care sa perpetueze principiile oribile si sa dezvolte OMUL DE TIP NOU sau spatiul vital necesar rasei pure.
Libera exprimare, circulatia ideilor, accesul la opinii antagonice sau opozitia prin cultura, proprietatea ca forma de independenta individuala, diversele forma de arta cu caracter si mesaj social reprezentau dusmani de moarte ai mecanismului de nivelare si eradicare a mintii.
In orice societate care se dezvolta normal INDIVIDUL si INDIVIDUALITATEA fac acea diferenta care este de fapt un soi de combustie, momentul cand benzina ia foc si pune in miscare cilindrele popoarelor.
Arta, in toate formele ei (muzica, teatru, film, arte plastice, literatura, poezie), filosofia, cercetarea, stiintele exacte, toate reprezinta terenul fertil al dezvoltarii semintelor individuale care diferentiaza popoarele si fac lumea asta atat de frumoasa iar viata o calatorie care merita traita. La capatul acestei calatorii fiecare dintre noi este suma unor experiente in care individualitea are singurul cuvant de spus. Si ea, individualitatea, devine o gena care se transmite popoarelor din care facem parte, copiilor nostri, lumii ce vine.
Nimic nu e nou, din ce am asternut mai sus. Condamnarea individului inseamna condamnarea Omenirii. Pentru asta comunismul si nazismul trebuie sa ramana pe veci doar niste amintiri dureroase.
Ce ne facem insa daca la adapostul asa ziselor valori democratice aceste doua sisteme risca sa renasca, fie si necontrolat sau mai grav in afara constientei colective?
Oare nu cu asta avem de-a face in Romania zilelor noastre? Nu infieram cu totii nivelarea si indobitocirea la care este supus zilnic poporul roman prin intermediul mijloacelor publice de comunicare? Oare media nu a ajuns sa coboare nivelul de exprimare atat de jos incat omul devine privat de provocarea Gandirii? Programele televiziunilor nu au decazut atat de mult incat sa satisfaca doar nevoile pur primare ale spectatorilor?
Pornografia, prostul gust, umorul de-a dreptul grotesc, dezbaterile ieftine cu iz de poveste de alcov, promovarea unor fiinte imorale, subculturale si submediocre nu este menita sa stearga incet, incet, din constiinta colectiva orice fel de incercare de a te exprima individual? Marginalizarea artei si culturii precum si a personajelor care o compun nu inseamna DISTRUGEREA INDIVIDULUI?
La adapostul conceptului de "rating" ca forma indispensabila de business institutiile de media au declansat cea mai mare campanie de indobitocire a maselor de la caderea comunismului incoace. E nevoie de un OM DE TIP NOU, care sa reactioneze mecanic, pavlovian, la semnalele propagate de "subcultura pentru mase". Omul asta consuma si voteaza si intr-un final este motorul unei societati canceroase si muribunde.
Ceea ce mi se pare insa cel mai grav este ca ratiunea unei asemenea forme de exterminare a INDIVIDULUI, practic nu exista. Nu exista o doctrina care sa ne fi adus in situatia asta. Nu suntem imorali, suntem doar amorali si transmitem asta generatiilor romanesti care vor sa vina. Vreme de vreo doua generatii, bunastarea si propasirea materiala au reprezentat singura forma de doctrina a claselor conducatoare. Romania este locul in care, parafrazandu-l pe Eminescu, constiinta individului incearca din goluri a se naste.
Ce se intampla acum in Romania este mai grav decat comunismul si nazimul la nivel de spiritualitate. Dusmanul cu care trebuie sa luptam nu are principii, nu are vreun sistem de lupta, nu este organizat. Dusmanul cu care luptam este un capitalism salbatic, tribal, fundamentat pe adormirea simturilor si indobitocirea maselor prin filtrarea oricarei forme de exprimare peste media care a coborat incredibil de jos.
Lectiile comunismului si nazismului, Romania nu si le-a insusit. Faptul ca eu am libertatea de a scrie acest articol, nu inseamna mai nimic. Este totusi o ultima forma de aparare impotriva celor care ne iau totul.
PS. Mergeti la Festivalul Enescu. Timp de o luna va fi o insula in care puteti gandi.