[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

miercuri, 21 octombrie 2009

Dragulescu, hienele si copiii nostri

Poate ca Marian Dragulescu nu este un tata extraordinar. Si poate ca nici un sot bun nu a fost. La fel cum poate ca Roman Polanski e vinovat de coruperea acelei minore acum patruzeci de ani.

Despre Marian Dragulescu am aflat de mai multi ani, din faptele lui sportive. L-am admirat intotdeauna pentru executiile aproape imposibile si i-am invidiat harta de muschi care se contorsionau la fiecare aterizare. Parea ca pe unii dintre muschi ii are numai el, printr-un pact secret cu zeii sportului. Pentru noi, spectatorii, Marian Dragulescu este un ideal de neatins, demn de toata admiratia noastra.

Driblingurile lui Maradona, zborurile Nadiei, tehnica incredibila a lui Thorpe pe care copiii o studiaza cu incetinitorul ca sa vada in ce fel intra in apa mainile astfel incat reuseste sa castige distanta aia hotaratoare, aroganta lui Bubka sfidand stachetele si executiile dupa desene desprinse parca dintr-un joc Play Station, toate astea ne fac sa privim in sus cu bucurie si speranta. Si, de ce nu, ne fac sa ne gandim la propriile noastre recorduri, pe terenurile vietii fiecaruia dintre noi.

Dar nu, lucrurile nu puteau sa ramana asa. De ce sa aiba oamenii repere ideale?

Cat de mizerabil poate fi un demers jurnalistic ca acela al tabloidelor care au minimalizat si redirectionat povestea celor doua medalii consecutive ale lui Dragulescu? Am citit trei mizerabile astfel de foi. Nicio felicitare, nici urma de multumire sau de apreciere pentru un sportiv care repozitioneaza Romania pe harta gimnasticii, fie si pentru cateva saptamani. O singura intrebare s-a ridicat in mintea acestor hiene insetate de tiraj fara scrupule. Oare Marian o sa-i dea sotiei ceva din premiul de douazeci de mii de euro in vederea pensiei alimentare?

De altfel intrebarea era articulata tendentios, intr-o sintaxa menita sa alimenteze un posibil conflict. Cat de abject poti sa fii incat sa nu lasi omului nici macar cateva clipe de ragaz ca sa se bucure de un succes muncit cu sacrificii numai de el stiute?

Cati dintre voi, neterminatii din redactiile tabloidelor, ati asistat vreodata la un antrenament de gimnastica?
Cati dintre voi ati fost vreodata in fata unei secunde in care toata presiunea unei arene zace pe umerii tai si singurul tau scop este sa-ti stergi din fata locului imaginar unde se aduna gandurile orice urma de informatie care ar putea sa-ti intrerupa saltul sau fuga sau executia?
Ce fel de roboti credeti ca sunt acesti oameni ca sa nu fie afectati de mizeriile pe care ALEGETI sa le scrieti despre ei?

Stati linistiti, vitelor, ca stiu raspunsul vostru: - Ce, eu l-am pus sa fie persoana publica? Trebuie sa-si asume asta!
Un raspuns cinic, la fel ca si fituicile pe care le vindeti. Asumare? La sase ani, cand s-a apucat de sport, i-ati trimis voi vreo scrisoare in care-l atentionati ca o s-ajunga celebru si ca in ochii vostri mizerabili n-o sa mai conteze decat ca si-a batut nevasta sau a fost un tata rau?

Voi l-ati facut celebru? Voi sau munca aia sisifica de care habar nu aveti nimic? Oare toti sportivii romani care urmeaza sa se nasca trebuie sa-si asume existenta unor hiene ca voi ale caror scursuri le vor incetosa gandurile in momentele de maxima concentrare sau dupa cele mai muncite victorii?
Era greu sa reflectati victoria acestui om inainte de toate?
Nu mai vindeati ziarul daca v-ati fi apucat de pensia lui alimentara a doua zi? Se racea cadavrul si nu v-ar mai fi priit sa va infruptati din el?

Ce ar trebui sa invete copiii care se apuca de sport si gasesc fituicile voastre mizerabile pe masutele bunicilor adormiti? Ar trebui sa inteleaga ca un sportiv este un om care are de platit pensie alimentara? Sau ca e un tata rau? Sa va fie rusine!!!

Ce-o sa le spuneti copiilor vostri seara cand va intreaba: -Tati, cum a fost azi la serviciu? – A fost bine, tati. Un nene a facut un lucru foarte important, dar noi am avut grija sa nu mai fie asa important. – Cum, tati? Vezi tu, fiule, toti oamenii fac lucruri rele si cateodata fac niste fapte extraordinare. Eh, atunci cand fac ei faptele alea extraordinare, trebuie sa le amintesti celorlalti de lucrurile alea rele. – Dar de ce, tati? Pentru ca oamenii sunt fericiti cand vad ca si eroii lor sunt rai si fac fapte rele – Ce e aia un erou, tati? - Un fraier, fiule, un fraier. – Mersi, tati!

Copiilor care citesc acest blog am sa le spun asa:

Exista Oameni Mari care fac lucruri Mari. Despre faptele astea Mari exista alti oameni care scriu si le transforma in Legende. Acei oameni care ii ajuta pe oamenii Mari sa devina Legende se numesc Jurnalisti.
Exista insa si niste oameni mici, rai si ticalosi, care se ascund sub numele de jurnalisti. Oamenii astia mici se ocupa cu faptele mici ale Oamenilor Mari si vor sa le darame Legenda. Voi, copii, trebuie sa intelegeti ca toti oamenii fac fapte rele, fapte mici. Dar numai unii dintre oameni fac fapte Mari. Voi trebuie sa va uitati dupa faptele Mari si astfel poate veti ajunge si voi Oameni Mari.

P.S. Inca ceva, copii. Ziarele in care oamenii mici care isi spun “jurnalisti” scriu despre faptele mici ale Oamenilor cu Adevarat Mari se numesc tabloide.

28 de comentarii:

  1. Felicitari lui Marian pentru performanta sportiva; si felicitari tie pentru "palmele" imaginare pe fetele celor care aleg sa traiasca din mizeriile de zi cu zi, de cele mai multe ori inventate de ei insisi...Si totusi, daca ei sunt limitati si mercantili, cine oare le permite asta...: toti cei care aleg sa cumpere aceste bucati de hartie...abjecta...Incaodata ...felicitari pentru aceste cuvinte spuse din sufletul tau...si al nostru ...al celor care gandim identic...

    RăspundețiȘtergere
  2. Esti genial...pentru ca reusesti sa pui pe foaie atat de concret,as spune perfect daca nu as fi constienta ca nu exista asa ceva,ceea ce multi dintre noi gandim si am vrea sa putem face ceva pentru a schimba.
    Si se va schimba...eu cred chiar si in generatia mea,care acum se mai afla pe bancile facultatii,dar si mai mult cred in cele ce vin.Trebuie sa vina si dimineata aceea in care sa ne trezim din somn si sa realizam ca valorile noastre,ale tuturor,au fost reinversate.Au ajuns in sfarsit la locul lor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Marian Dragulescu a fost si este un sportiv de exceptie, care a facut enorm pentru Romania. Problemele din viata lui personala nu ne privesc, si le va rezolva singur.
    Bine faci ca atragi atentia asupra derapajului dezgustator al presei romanesti,pentru care valoarea nu exista.

    RăspundețiȘtergere
  4. Jegul e atras de laturi.
    Aschimodiile-de faptele aschimodice.
    Singurele valori pentru acesti umanoizi sunt tot ce poarta marca negativului, marca Pirgului( chiar fara a-l citi pe Caragiale).
    Oamenii frumosi ca Linda Teodosiu, Petruţa Kupper sau Costel nu au avut nici o sansa in propria lor tara.
    Din cauza acestei Paturici de Pirguri, care-si put suficienta la orice ora si in orice loc.
    Iar cei care au reusit in Romania, stiu cat s-au zbatut.Sa depaseasca aceste Coane Chirita si ale lor fitze-n-zdrentze.

    RăspundețiȘtergere
  5. Super! imi place ca aparati si meseria de jurnalist aici! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna,
    Vreau sa incep prin a spune k esti un tip foooarte tare si ca te admir foarte mult.
    Am o intrebare pentru tine, ai fi de acord sa canti intr-un concert in care sa se stranga bani pentru o cauza speciala?
    Cosmina este o fata de 15 ani, abea impliniti care, la varsta de 14 ani a aflat ca are leucemie. Mama ei nu mai are bani si tratamentul de care are nevoie Cosmina este de 150.000 de euro... o suma foarte mare, acesta este pretul unei vieti. Prietenii Cosminei si persoanele care au fost impresionate de povestea ei, cautam sponsori pentru a-i salva viata... uite siteu-l dedicat ei:
    http://www.paun-cosmina.eu
    Te rog, atat pe tine daca ne poti ajuta, cat si pe cei care citesc acest comentariu. Viata unei copile de 15 ani este in mainile noastre.
    Tudor, ti-al lasat mail la bedforlove@gmail.com astept urgent raspunsul tau
    Va doresc tuturor o zi bina

    RăspundețiȘtergere
  7. E un Om Mare ,zici?
    E lucru mare sa fii OM! Gloria?La ce-i foloseste?Sa se umfle in pene ca paunul,restul ZERO!

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu o vad si pe o oarecare invidie din partea multora din presa.
    "A castigat aurul. Cine ma ? Asta, fraierul asta de o bate pe nevasta-sa ? Campion ? Pff! Hai ca merge un articol despre el."
    Chestia e ca Marian Dragulescu a facut ceva cu viata sa, e cunoscut pe plan mondial datorita muncii sale, exista si o saritura care a inventat-o (saritura Dragulescu), jurlanistii astia de 2 bani, marea majoritate dintre ei stau sub papucul sefului, nu ies din tipare si duc o viata anosta. Romania s-a OTVizat. Pacat !

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Viorica Sirbu- Cine a atacat MESERIA de ziarist?? Si de ce ar trebui APARATA??
    Vorbeam de Paturici si Pirgi.
    Nu de adevaratii ziaristi.
    Meseria e buna si generoasa. A fost facuta si inaltata de oameni cu crez.
    Eu vorbeam de alti umanoizi. Nu de meserie.
    Generalizarea unui particular, chiar daca este in scop retoric, nu face intotdeauna bine.

    RăspundețiȘtergere
  10. Excelent articol ! E îmbucurător să constat că un artist strălucit - care face lucruri mari şi frumoase ! - ia apărarea unor valori româneşti... E un gest de o accentuată semnificaţie culturală... Mai este loc pentru speranţă...

    RăspundețiȘtergere
  11. Impresionant ! M-am gandit mult la tatal tau cand am citit articolul.
    Iti multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  12. AURUL il merita pe deplin
    este rodul muncii lui o munca fara copilarie o munca doar de el stiuta
    ce este trist ca strainii stiu sa,si valorifice valorile sa le sprijine si sa le urce pe un piedestral
    LA NOI
    orice reusita este un motiv in plus de a lovi a arunca cu noroi asa au inteles "jurnalistii" ca trebuie ilustrat portretul :(

    pacat ca toti cei de pe bancile scolii care acum sint optimisti ca vor schimba ceva se vor lovi de cruda realitate si capul plecat il vor tine atunci cind vor incepe sa creioneze

    RăspundețiȘtergere
  13. Ma bucur cand o persoana publica are o reactie omeneasca, de restaurare a unei normalitatii impotriva celor incearca sa sfarame modelele construite prin anii de munca, ambitie si depasire de sine.

    RăspundețiȘtergere
  14. Tu, fiu al tatalui tau, simti oare infinitul din tine, al lui ?

    RăspundețiȘtergere
  15. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  16. Buna Tudor,

    Eu vreau sa postez un comment, pentru ca ti-am trimis un mail in legatura cu o initiativa ecologica, mailul l-am trimis pe adresa de gmail. As dori sa primesc un raspuns din partea ta....oricare ar fi el...

    RăspundețiȘtergere
  17. Eh, fituici si textieri. Nu vor deveni surse pentru mai nimeni. Iar sintaxa din titluri e pe calibrul lor, pe frecventa aia pe care o eviti cand scanezi dupa info.
    +1 in asentimentul articolului tau !

    RăspundețiȘtergere
  18. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  19. ce mult mi-a placut ceea ce ai scris... cat adevar...
    toata stima si respectul pt marian! datorita lui probabil romanii au mai crescut in ochii lumii
    intr-un fel ma bucur ca nu sunt o persoana publica si ca pot sa ma bucur din plin de viata

    RăspundețiȘtergere
  20. Un accent perfect suprapus peste fetele hienelor. Sunt incantata de exprimarea precisa care scoate la iveala mizeria si mediocritatea unor jurnalisti care dezgusta prin toata fiinta lor. Exemplele pentru copii sunt cum nu se poate mai elocvente. Este unul dintre posturile care mi-a intrat intr-adevar la inima si care m-a miscat profund. Ce bine ca mai exista oameni ca tine, care sa aprecieze o valoare si un erou. La sfarsitul postarii am ramas pe ganduri si fara cuvinte. Am incercat sa fiu coerenta in exprimare si sper ca mi-a reusit.

    RăspundețiȘtergere
  21. Felicitari Tudor,de-ar mai exista persoane cunoscute care ar actiona asa ar fi ceva,dar din pacate nu toti sunt ca tine,multora din breasla ta le plac sa se spele in c**aturile publicate de mizerabilii astia asa-zisi ziaristi.M-a indignat foarte mult ca n-au recunoscut si nu au pus punctul pe I pentru performanta lui Marian Dragulescu ci pe viata personala a lui.Tine-o tot asa Tudor esti singura persoana cunoscuta din ROmania care chiar imi place cum gandeste si ce face...

    RăspundețiȘtergere
  22. la noi inca nu se face jurnalism profi.....e asa, o imitatie slaba, chiar daca e vb de un tabloid sau de o revista de business....da o veni si vremuri mai bune, poate :)

    RăspundețiȘtergere
  23. Exact asta gandeam si eu cand am citit ziarele.Multumesc tudor ca ti-ai pus gandurile pe hartie.Ai exprimat ceva ce eu nu as fi reusit...iti dau dreptate in totalitate,pacat ca oamneii ca tine sunt prea putini:(

    RăspundețiȘtergere
  24. Da, sunt f deacord cu Tudor. Dar ma intreb: Chiar nu e nimeni indignat de faptul ca si-a batut nevasta? Intra cumva in normalitatea acest fapt???

    RăspundețiȘtergere
  25. Eu am fost la antrenamentele de gimnastica. am facut 9 ani de gimnasitca si acum am 16 ani deci mai mult de jumatate din viata mi'am petrcut'o in sala si pot sa spun ca sunt mandra de asta chiar daca nu am ajuns la un nivel inalt de a participa la Mondiale sau Olimpiada. Intodeauna in tabloide sau pe sticla vom vedea numai fotbal. Oamenii din Romania sunt tampiti de atat fotbal. Nu aveam cultura sportiva, fotbalul este ca o doza de droguri pentru noi. Iar cand un sportiv care munceste mult mai mult si castiga infim, pentru efortul lui nici "felicitari" nu vom vedea. Totii gimnastii si antrenorii lor muncesc mult mai mult si castiga putin fata de oamenii din lumea fotbalului. Totusi atunci cand esti campion,chiar si national ai o satisfactie enorma. E munca ta care e raplatita cum se cuvine.Sportul din Romania se va duce de rapa daca nu ne desteptam.

    RăspundețiȘtergere
  26. Draga Tudor, stii ce cred eu? Aici, vinovata a fost, in primul rand, sotia. Indiferent ce ar fi fost intre ei, ea nu trebuia sa se tot lamenteze pe la tv. Ca si Alexandra Dinu, fosta Mutu,Larisa a vorbit numai lucruri urate. Trebuiau sa divorteze...si gata!Jurnalistii isi gasesc teme, job, o paine de mancat din lamentatiile astea.Oricum, Marian e un sportiv bun , nimeni nu contesta.

    RăspundețiȘtergere
  27. Felicitari Tudor pentru postul referitor la Marian Dragulescu. Trebuie sa facem ceva pentru ca in oamenii de valoare sa nu se mai arunce cu noroi. La noi in loc sa fie sustinuti acesti eroi care muncesc din greu sunt sustinuti toti neadaptatii sociali. Eu personal cunosc o campioana olimpica si mai mult decat atat, am trait langa ea..deci stiu extrem de bine cata sudoare este in spatele acelor stralucitoare medalii de aur si de aceea ma intriga fiecare articol neportivit la adresa unui sportiv. Felicitari tuturor campionilor (sportivilor) si respect tuturor celor care stiu sa aprecieze munca acestora.

    RăspundețiȘtergere