[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

miercuri, 15 august 2007

Cand s-a ingropat iubirea?

Daca peste zece ani ai fi oarba, dintre toate mainile care iti vor fi modelat sanii, le-ai recunoaste pe ale mele? Daca mi-as apropia buzele de urechea-ti cum am facut-o de atatea mii de ori de-mi spuneai ca se aude marea din gura mea infiorata, oare s-ar mai auzi atunci? Mi-ai mai recunoaste limba fierbinte? Printre toate aromele care iti vor fi bantuit dorintele, ti-ai mai aminti mirosul verde-crud-laptos al trupului meu? Ai mai sti ca degetul care iti scrie apasat pe spate “te iubesc” e acelasi pe care il sarutai hazliu inainte sa-ti pui mana sub cap ca sa te conduca in imparatia somnului?

Dintre sutele de pasi care au batut drumul nocturn de la patul tau in bucatarie si inapoi, i-ai mai recunoaste pe ai mei apasati si stangaci?Spune-mi iubita mea...Mi-ai mai recunoaste oftatul, dintr-o mie, cand imi merge greu? Daca mi-ai pipai pielea stransa-n riduri moi imprejurul jurul cotului ai sti ca sunt eu? Dar rasuflarea mea, amestec de tutun si alcool, pacalita cu vreo cinci lame de guma pentru copii? Ai mai recunoaste icnetele tastelor asuprite de mainile mele in noptile in care te culcai mai devreme? Oare nu sunt eu singurul care ma strecuram in pat fara sa-ti tulbur visele?

Ma opresc putin din scris acum... Unde vreau sa ajung cu atatea intrebari la care n-as putea suporta povara raspusului gresit...? Si de ce-ar mai conta peste ani precizia amintirilor tale iubito?De ce-ar mai conta peste ani?Ce ciudati suntem noi oamenii...Ne proiectam fericirea si dramele in viitor, negand iresponsabili prezentul.Caci daca as accepta prezentul iubito, tu n-ar mai trebui, oarba fiind peste zece ani, sa raspunzi la toate incertitudinile unei iubiri ingropate...Dar cand s-a ingropat iubirea? In prezent iubito...In prezent...

25 de comentarii:

  1. Am observat ca noaptea oamenii sunt mai melancolici; cand eram la liceu, scriam poezii noaptea, atunci aveam inspiratie, le scriam pe intuneric, sa nu o trezesc pe sora mea, cu creionul, pe ce apucam (un caiet, o hartie aruncata aiurea..). A doua zi ma chinuiam sa-mi descifrez scrisul ajutandu-ma de memorie.
    Nu stiu daca tu ai scris "Cand s-a ingropat iubirea" noaptea sau doar l-ai postat noaptea. Oricum ar fi, mi-a placut.
    Imi place sa cred ca as raspunde da, macar pentru o parte din intrebari.
    Dar tin sa te contrazic cu ceva: iubirea nu se ingroapa in prezent, se ingroapa in timp.. Mai pui cate o mana de tarana peste ea pe masura ce trec anii, se intampla.. Dar trebuie sa iti aduci aminte sa o mai dezgropi din cand in cand...

    RăspundețiȘtergere
  2. f frumos scris....placut si totusi apasator sentimentul de-a te regasi in vorbele si gandurile altcuiva

    RăspundețiȘtergere
  3. Eh da....frumos. Norocoasa fata. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. E imposibil sa uiti sau sa confunzi anumite lucruri. De fapt...daca ai uita ar insemna ca ele nu au reprezentat mare lucru pentru tine. Intrebarea se poate pune si in celalalt sens. Cred ca ai surprins esenta misterului si tensiunii dintre doi oameni care au trecut prin mai multe experiente. Religia, morala...partea mai "invechita" din societate vor sa ne interzica acest sentiment. Oare este el chiar atat de daunator? Poate ca el inseamna o maturizare ireversibila.

    RăspundețiȘtergere
  5. Articolul mi-a amintit de..."Scent of a Woman" cu Al Pacino , cred ca am sa-l revad cat mai curand.
    Si apoi asa ceva nu se uita,...nimeni nu uita, doar persoanele foarte orgolioase fac astfel de afirmatii...Dar amintirile dor indiferent ca esti barbat sau femeie...

    RăspundețiȘtergere
  6. Exista niste studii stiintifice, efectuate in Anglia parca, care au dovedit ca parteneri de o viata nu s-au recunoscut intre ei. S-au ales persoane fara semne distinctive, alunite, fara urme de parfum, au fost legati la ochi si atat barbatii cat si femeile nu si-au recunoscut "jumatatile"... vroiau sa dovedeasca ca corpurile nu sunt decat niste ambalaje...au reusit, dar...au si trezit zeci de intrebari...nu e vorba ca uiti cum arata corpul persoanei iubite, uiti sa-ti mai amintesti ceva ce nu mai e al tau, in unele cazuri...

    RăspundețiȘtergere
  7. Iubirea nu se ingroapa, iubirea se naste, tasneste plina de viata din inimile noastre uitate si terfelite de zilele pierdute fara sa simtim. Iubirea nu se ingropa, iubirea se naste, ne incalzeasca sufletele inghetate de prea mult timp...'In prezent iubito...In prezent'

    RăspundețiȘtergere
  8. Fara nici o intentie care ar tine de religie in general sau de crestinism in particular, cititi Corinteni XIII, 1-3. Ar fi o buna replica. A bon entendeur, salut! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. iubirea...ce cuvant greu ..rostit asa de usor...scris la fel de usor...sunt suflete care cauta iubirea in fiecare zi ,in fiecare lucru...altii o ingroapa in prezent,prin tot ceea ce fac si ce nu fac...eu am iubit de fiecare data ce a ramas in urma unui iubit,si parca totusi nu l-am iubit destul pe el ca om...nu tin minte decat cum dormea cel cu care imi imparteam patul odinioara,cum ma tinea in brate toata noaptea si cum ii simteam privirea in fiecare dimineata ,cand ma trezeam tarziu si ma grabeam la munca...si stiu ca ingropam iubirea de fiecare data cand plecam fara sa-l sarut macar...fara sa-l privesc,fara sa-i multumesc ca e acolo pentru mine...

    RăspundețiȘtergere
  10. atunci cand uitam sa pretuim ce avem

    RăspundețiȘtergere
  11. daca ai uitat sa iubesti, nu ai cum sa iti mai aduci aminte toate astea... dar daca inca te mai doare surasul lui din trecut sau aminterea buzelor lui fierbinti, atunci...

    RăspundețiȘtergere
  12. 'E atat de greu sa zambesti din toata inima sa iubesti cu tot sufletul, e greu sa te trezesti si sa simti ca ...plutesti pt ca esti din nou indragostit de data asta cu adevarat...o dragoste care vine tarzie si mult asteptata, o dragoste calda ce te infioara si te tulbura permanent...Imi e dor, imi e dor si doare. Am incercat sa ma mint, sa ma insel, sa ma amagesc cu sentimente de imprumut...nu merge, nu merge...esti complet doar intr-un singur fel totul.Amintirile raman singure in mintea mea, ratacite de realitate nu ai cum sa le stergi...'

    RăspundețiȘtergere
  13. va dati seama ca nu exista scapare..cand vezi asa ceva..suntem prosti.

    RăspundețiȘtergere
  14. Probabil ca da.. exista sentimente care se intiparesc in tine asa cum pun cowboy-i semne cu fierul incins pe animale, le simti ca pe un fel de tine, de iti, de tie-ti, sunt prea in tine ca sa fie departe... chiar si dupa zece ani.
    Dar ai mai vrea sa stii atunci ?
    Nu conteaza, cred, cat timp iubesti, important este sa iubesti o clipa pentru care merita sa mori..

    RăspundețiȘtergere
  15. Daca ai iubit cu adevarat, chiar si o secunda, nu uiti ...porti acea senzatie unica in suflet pana la ultima suflare...si poate chiar mai departe.
    Nu exista uitare...poate doar acceptare a realitatii.
    Dupa ce se consuma, iubirea ramane cenusa...care in timp se depune in adancurile sufletului tau. E posibil ca la un moment dat sa mai bata cate o rafala de vant, care o rascoleste...dar tot nu se pierde...odata patrunsa in suflet nu mai poate iesi niciodata.
    Asa ca dragii mei, e adevarat, iubirea se pierde doar in prezent...
    poti sa o regasesti oricand in viitor...

    RăspundețiȘtergere
  16. hmmm,deci nu sunt eu nebuna...mai exista asa baieti...romantici si sensibili.si extrem d talentat.felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  17. "Ce ciudati sinteti voi, toti oamenii tineri. Urati trecutul, dispretuiti prezentul, iar viitorul va este indiferent."
    'Trei Camarazi'- Garcia Marquez

    RăspundețiȘtergere
  18. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  19. ba da, copil...nu stii?...mereu mereu...

    RăspundețiȘtergere
  20. ...asa e...NU...pana atunci te vei fi schimbat trist si iremediabil...

    RăspundețiȘtergere
  21. Oamenii nu uita, ei doar arunca in andacul sufletului, in loc sa stea sa infrunte suferinta necesara se mint ca trece, dar orice durere neinfrunatata se aduna in sfulet si vei pasi mereu cu aceeasi teama. RApsunsul este da la toate intrebarile, dar nu isi va da seama, sau isi va refuza raspunsul. Pentru ca sunt oameni care isi refuza iubirea, sunt oameni care traiesc in umbra ei..si sunt oameni care traiesc numai pe a iubi.

    RăspundețiȘtergere
  22. Daca peste 10 ani as fi oarba, toate simturile mele s-ar concentra intr-unul singu: memoria
    As vedea doar ochii ce imi rascoleau maruntaiele in vine, as auzi doar soaptele gurii smulse de maini dibace.
    As pastra doar mirosul pielii sarate si gustul salivei ce ma patrundea pe dinauntru.
    Caci acum sunt doar ceea ce am avut
    Esti ca marea ce vine pe tarm. De neuitat

    RăspundețiȘtergere