[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

sâmbătă, 16 februarie 2008

As manca ceata...

As manca ceata ca sa-mi intaresc incertitudinea...
As manca ceata ca sa-mi asigur solitudinea...
As manca ceata ca sa-mi ratacesc fluxul sangelui...
As manca ceata ca sa-mi incurc fricile...
As manca ceata ca sa-mi aprind luminile...

Numai ratacind, incurcat prin mine, am sa-mi gasesc drumul...

6 comentarii:

  1. pofta buna! ;;) ...save some for us

    RăspundețiȘtergere
  2. E perfect, te poti inabusi cu ceata. Daca-i supravietuiesti, nimic nu-ti va mai parea intunecat...

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos.poate cel mai frumos lucru pe care l-am citit pana acum.de cateva luni bune caut un raspuns,inainte de a incepe fiecare carte speram sa il gasesc...de fapt il cautam peste tot,in toti,in tot ce exista.si l-am gasit intamplator,aici...in :"Numai ratacind, incurcat prin mine, am sa-mi gasesc drumul"...pentru ca suntem un univers....complex...si fiecarfe intrebare naste altele,dar raspunsul e in noi,asa ca sa ratacim,sa intrebam,sa ne hranim cu ceata...

    RăspundețiȘtergere
  4. sau,ar mai fi o varianta:sa ne hranim ceata :) vinul e de vina :))

    RăspundețiȘtergere
  5. M-as caca metafizic...

    M-as caca metafizic ca sa-mi mirosi subintelesul...
    M-as caca metafizic ca sa-mi murdaresc sfincterul de profunzime...
    M-as caca metafizic ca sa ma eliberez de intelesuri ascunse...
    M-as caca metafizic ca sa umplu toaleta universului de substanta mea predestinata...
    M-as caca metafizic ca sa vexez niste prosti sa se uite siderati pe blogul meu...

    Numai stergandu-ma la cur, scuturand din sfincter, am sa previn maronitul chilotilor...

    RăspundețiȘtergere