In China se mananca orice.

Ne priveste serios in timp ce mainile-i alearga printre orez si alge cautand formele pentru sushi.Viteza mainilor contrasteaza cu restul atitudinii sale de efeb, parca. Ochii nu prea alungiti si tenul masliniu, nasul drept, ca al vreunui tanar grec initiat de Socrate il fac sa para o corcitura cu stil. In fapt parintii lui sunt chinezi. Trece multa lume pe la sushi-barul cu bucatarie la vedere si asta l-a transformat intr-un showman.

Intretine atmosfera, prepara sushi si isi coordoneaza subalternii intr-un spectacol care ne tine cu gurile deschise. E frumos si tanar. In China se mananca orice, nespune.Sigur, nu in Beijing sau Shanghai. In provincii este saracie mare si acolo omaenii mananca tot ce merge pe patru picioare. Ochii ni se maresc. Daca stau bine sa ma gandesc, mananca si fiinte cu mai mult de patru picioare. Rade. Ne intinde sushi. Pofta buna! Inghitim in sec.

Ceea ce nu stiti insa...Se manaca si altceva..Dar asta nu mai e bucatarie e deja un ritual. Tonul vocii coboara de parca se pregateste sa ne spuna ceva foarte serios si grav. Asta fac doar cei cu foarte multi bani...fooarte multi bani..Gatesc si mananca avortonii pierduti in urma sarcinilor intrerupte in vreun fel sau altul. Se face liniste. II explicam ca suntem europeni dar ar putea sa incerce sa nu faca glume proaste prevalandu-se de apartenenta la o civilizatie care ne este straina. Dar nu atat de straina incat sa credem asta. Nu va mint. Sunt oameni, foarte bogati, care manaca phoetusii. Exista credinta ca o asemenea carne e datatoare de viata si energie, este o sursa de intinerire.Iar oamenii saraci sunt dispusi sa-si vanda avortonii pe multi bani.

Sushi-ul nu mai are nici un gust.Un zambet itit pe fata bucatarului nostru ma scoat din sarite. Are ceva din superioritatea celui care dezvaluie necunoscutul. Ii spun ca nu il cred. Nu incerc sa va conving, ne spune. Dar e adevarat...