[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

miercuri, 27 februarie 2008

Mitocanie vs Bun Simt

Iata ca o parte dintre voi a reactionat la provocarea mea legata de ideea unei campanii anti-mitocanie(idee care nu-mi apartine dar am preluat-o incercand sa ajut). Asa a facut Cecilia Dumitrache( nu o cunosc, nu am vazut-o vreodata) si mi-a trimis acest eseu. Am considerat oportun sa il public aici pe blog la fel cum voi face si cu alte materiale care ar putea trezi un soi de constiinta civica. In definitiv scrisul si gandirea sunt cele mai bune semnale de alarma.




Miştocănia - studiu de fapt în oraşul meu cel drag




Dormitam, dimineaţa, în autobuz, când deodată aud o voce în schimbare, de adolescent: -Fă, mai eşti virgină?

El stătea jos, iar colega lui de şcoală, mai în faţă, în picioare. Bineînţeles, toţi din autobuz au început să o studieze. Iar: -Fă!... A întrebat-o de vreo 6 ori. Ştia el că aşa o poate face de râs, nu a întrebat-o ce a citit aseară, ci a atacat-o unde era mai vulnerabilă. Mi-a plăcut atitudinea ei, l-a fixat cu o figură pe care nu se putea citi nimic, nici dispreţ, nici amuzament. Alta ar fi început să chicotească prosteşte, ori ar fi început un schimb de înjurături, nu ar fi fost ceva neobişnuit într-un autobuz de periferie.

El era mândru de ce obţinuse: atenţia celor din jur. L-am măsurat: o aschimodie, pe jumătate cât mine. Să intervin? Poate o face vreun bărbat, totuşi. Aiurea, după cum se uitau, cred că încercau să găsească răspunsul la întrebarea băiatului. Celelalte femei - jumătate o studiau şi ele, pe faţa celorlalte se citea: -Mi se fâlfâie, am alte griji, se uitau în gol sau pe fereastră.

Am tăcut şi eu. După câteva minute, puştiul, plictisit, a început să îşi butoneze telefonul în căutarea unei manele, iar fata, se vedea după expresia feţei că se gândea la ceva plăcut, uitase incidentul. După o jumătate de oră, uitasem şi eu. Mi-am amintit episodul, când căutam o temă pentru eseu.

Oare dacă ar fi atacat-o, ar fi sărit cineva din autobuz în ajutorul ei?

O staţie mai departe, în autobuz s-a suit un boschetar. Ce miros! I-a spus cineva să coboare? Nuu, a fost mai uşor ca o parte din pasageri să se mute în jumătatea cealaltă a maşinii. El era unul, noi - mulţi, dar proşti. De ce nu ne-am unit măcar în faţa lui? Nu mai luăm atitudine. Nu mai ştim de fapt unde începe şi ce este spiritul civic. Am învăţat asta la şcoală? Parcă nu-mi amintesc. Pe stradă, sigur nu se învaţă. E de fapt şi un fel de resemnare: dacă încerci să pui la punct un şmecher, mai întotdeauna sare cineva în apărarea lui, şi atunci, mai îţi faci şi nervi degeaba. Simţi cum în jur creşte încet o junglă iar o ieşire în oraş seamănă cu un safari.

Uneori, când privesc în jur uitând de griji, văd urme ale unei civilizaţii dispărute. Da, dar eu ştiu să le identific, ştiu istorie şi sunt îndrăgostită de oraşul meu. Ce vor face urmaşii noştri, cei crescuţi de mici pentru a face bani? Va mai şti unul să nu demoleze o clădire care e parte din trecutul oraşului, va rezista să o facă dacă va şti că îi iese un profit? Ar trebui introduse în programa şcolară ore de istoria oraşului, e fascinantă povestea Cişmigiului şi a clădirilor din jur, ar stârni interesul tinerilor pentru a afla mai multe. Poate va începe o campanie de recuperare a trecutului. Ca să îţi iubeşti oraşul, trebuie să îl cunoşti. Fără a-şi cunoaşte rădăcinile, mult mai uşoară va fi despărţirea de ţară a multor tineri. Vom pierde în timp atât tineri valoroşi cât şi valori culturale, prin nepăsare şi necunoaştere.

S-ar putea începe chiar cu grădiniţa, cu poveşti despre baluri şi prinţese spuse copiilor înaintea unei vizite la palatul Şuţu. Scara aceea de bal şi oglinda nu au cum să nu rămână întipărite în memoria fetelor.

S-ar mai putea pune în oraş panouri cu istoria locurilor. Eu locuiesc în Rahova. Am aflat despre dealurile pline cu vii şi drumul pe care veneau craiovenii la târg, drumul sării, cetatea aflată undeva pe locul Casei Poporului, de unde a plecat Mihai Viteazul cu mercenarii pentru a face Unirea, tabăra lui Tudor din dealul Spirii, traseul primului tramvai cu cai ce făcea legătura între piaţa de flori de la Chirigiu şi Obor. Am găsit pe Metropotam istoria Palatului Bragadiru, cel de lângă Bekerbrau. Fondatorul a fost inventatorul sistemului "cornul cu lapte" pentru copiii muncitorilor, iar palatul a fost construit pentru relaxarea muncitorilor fabricii de bere. Sunt atât de multe de spus. Sunt fermecătoare scrierile unui italian, Caselli, îndrăgostit acum 200 de ani de Bucureşti. Sunt poveşti frumoase. Haideţi să le căutăm şi să le recitim.


scris de Cecilia Dumitrache

12 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna, ma bucur ca ai adus in prim-plan problema asta. Sincer, cred ca se pot face mult mai multe. Am putea sa ne steangem mai multi oameni si gasim solutii ..aplicabile ca sa nu fie doar un zornait de clopotel aceasta posibila campanie de "demitocanizarea" populatiei. Eu m-am gandit, printre altele ca putem face tricouri cu mesaje de genul: "nu mai arunca harti pe jos!", mai mult decat atat, ma pot angaja sa le fac eu, ba chiar as si purta...
    Daca ne putem aduna o mana de oameni, sunt sigura ca putem gasi o gramada de solutii...

    RăspundețiȘtergere
  3. si eu am intalnit o situatie similara in metrou ieri.

    RăspundețiȘtergere
  4. situatii ca astea se intalnesc zi de zi, ora de ora, un prieten de-al meu a murit injunghiat in plina strada, intr-o statie de autobuz la ora 10 seara, in statie erau taximetristi, pe putin 10 oameni in statie si nimeni nu s-a bagat, taximetristii nici nu au vrut sa-l transporte la spital, era la pamant, plin de sange si au zis ca ei nu isi muradresc masina... o masina de BGS era la 15 metrii de incident, nu am inteles si nu cred ca voi intelege niciodata de ce atata nepasare, cum poti sa te uiti la o persoana pe moarte si sa nu faci nimic?
    Profesoara de studii sociale ne povestea o data despe p persoana ( nu mai tin minte exact) "am vazut cum cineva a furat un telefon, nu m-am bagat, am vazut cum ataca pe cineva nu m-am bagat, iar cand m-au atacat pe mine nimeni nu s-a bagat"( ceva de genu asta) idea e asta: ca daca nu te bagi pt cineva, nimeni nu o sa se bage pentru tine, azi e el, maine poti fi tu!
    Mi-a s-a furat telefonu intr-o masina RATB, au vazut multe persoane incidentu, dar nimeni nu a zis nimic, nici macar sa ma atentioneze ca nu mai am telefonul, faptasul coborase de mult.
    Ghena de la mine de la etaj a luat foc, eu cu vecinii de pe palier ne chinuiam sa stingem focul, iar ceilalti vecini de la etajele superioare se uitau si nu faceau nimic!
    Nu a zis nimeni sa iti pui viata in pericol pentru o persoana pe care nu o cunosti, dar nici atata nesimtire frate!
    Sunt uimita de ce vad/aud, cum poti sa vezi o persoana pe moarte si tu sa te gandesti ca iti murdaresti masina? ai trusta de prim-ajutor in masina si nu o folosesti, avea garoul in tursa, iar lui Razvan i-a fost sectionata artera femurala, daca i se aplica graoul poate traia acum si nu il plangea atata lume. Oare taximestristul o avea constiinta impacata? oare poate dormii linistit stind ca putea salva o viata?!
    E trist, dar asta e Romania!

    RăspundețiȘtergere
  5. E interesant cum ne este permis să etichetăm ca fiind mitocănie orice atitudine care intră în contradicţie cu percepţiile noastre. Totate atitudinile care se mulează personalităţii noastre şi pe care le înţelegem şi le acceptăm intră la categoria bunului simţ.
    Nu cred că putem vorbi de mitocănie sau bun simţ fără a corela cei doi termeni cu percepţia, educaţia, valorile şi cultura fiecărui om în parte. Nu caut circumstanţe atenuante pentru mitocănie, dar înainte de a pune o etichetă cuiva trebuie să vedem ce se ascunde în spatele atitudinii respective. Nu e nevoie să fim buni psihologi. E nevoie doar de puţină toleranţă, adaptabilitate şi atenţie la ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

    “O staţie mai departe, în autobuz s-a suit un boschetar. Ce miros! I-a spus cineva să coboare? Nuu, a fost mai uşor ca o parte din pasageri să se mute în jumătatea cealaltă a maşinii. El era unul, noi - mulţi, dar proşti. De ce nu ne-am unit măcar în faţa lui?”

    Boschetarul ăla e şi şi el om şi are şi el aceleaşi drepturi ca şi noi! Şi ce dacă pute? Mirosul deranjează la bunul simţ? Sa va uniti in fata lui! In ce sens? Ca sa fie ajutat, nu? Cel putin asa era de bun simt...

    RăspundețiȘtergere
  6. De multe ori am fost revoltata, m-am scandalizat, m-a deranjat, mai mult sau mai putin profund ceea ce vad in jurul meu. Uneori am luat atitudine, alteori am tacut...din comoditate sau lasitate
    Intr-o dimineata, acum cativa ani, ma indreptam cu autobuzul spre scoala. Ma pregateam sa cobor, ne apropiam de statie, cand am fost flancata de doi indivizi. Cel din spate mi-a pus o intrebare stupida, iar cel din fata cauta ceva in geanta mea. Eu, naiva, imi lasasem telefonul acolo. Calma, i-am spus sa-si scoata mana. Nu stiu prin ce miracol, asa a si facut, iar restul calatoriei s-a derulat cu chestiuni de genul "ar fi bine sa ai grija cand traversezi parcul" din partea celor doi. Problema este alta: autobuzul nu era aglomerat, toata lumea a auzit si a vazut ce s-a intamplat. Pe scaunele de langa usa erau barbati maturi, care ar fi putut sa intervina, sa spuna ceva, sa faca ceva. Evident, nu au facut nimic.
    Cred ca asta m-a speriat cel mai tare in acel moment.
    E doar un incident minor, si nu stiu cata legatura are cu mitocania, cat are cu dezinteresul si nepasarea, sau chiar egoismul cu care intelegem sa ne traim viata... Atata vreme cat mie mi-e bine, tu poti sa te duci dracu`!
    Ce se intampla in acest moment cu societatea in care traiesc nu e bine. Ce se intampla cu mine nu e bine, pentru ca ma limitez sa ma revolt ideatic. Faptic, mai putin...
    M-am saturat sa fiu agresata de soferii autobuzelor, care ma obliga sa ascult manele. Da, exista varianta taxi (unde, in momentul in care l-am rugat politicos pe sofer sa schimbe postul de radio, m-a rugat mai putin politicos sa cobor), sau varianta unui automobil personal, care in acest moment se exclude.
    M-am saturat jonglez la fiecare cinci pasi printre urmele de scuipati de pe trotuar.
    M-am saturat sa fiu acostata pe strada de neandhertalieni mai mult sau mai putin puberi.
    M-am saturat atitudinea plictisita a vanzatoarelor din magazine.
    M-am saturat de modul in care inteleg sa ma trateze functionarii publici cand ajung in fata ghiseului, dupa ce astept o ora la coada.
    M-am saturat sa dau votul meu unor incompetenti.
    M-am saturat sa platesc taxe, iar banii mei sa ajunga pe aiurea.
    M-am saturat de spitale unde daca nu platesti, nici infirmiera nu te baga in seama.
    M-am saturat de gunoaie, de indiferenta, de nervi, de grosolanie, de lipsa de educatie.
    Si nu, nu vreau sa emigrez...
    Vreau sa schimb ceva.
    De unde sa incep?

    RăspundețiȘtergere
  7. MI-a placut incidentul din autobuz, l-as fi continuat, la un moment dat ar fi urcat controlorii, mitocani si ei de altfel, abuzand de-o fetiscana care si-a pierdut biletul si lasand-ul pe eternul betiv (fara bilet)sa doarma in voie!
    La urmatoarea statie baba de la asociatie, aia care se baga mereu in fata, cu un spirit foarte bine orientat pe atingerea obiectivelor, calca si loveste tot ce ii sta in cale si se recmpenseaza cu un loc caldut si odihnitor. Ar mai fi urcat la un moment dat si un tip simpatic, parfumat, arnajat, ingandurat, cu privirea pierduta...iar tie ti-ar mai fi trecut vremea, si mai apoi, ar mai fi urca un tip cu ochii congestionati, cu miscari ciudate si cu privirea fixa pe coapsele generoase ale unei fetite...iar la coborare as fi iscat o bataie la care politia sa asiste cu nepasare si apoi sa aresteze cu dezinvoltura pe cel agresat!

    RăspundețiȘtergere
  8. In legatura cu redescoperirea orasului am vazut ca au inceput sa se miste lucrurile incet-incet. Incet, intr-adevar...dar au existat campanii si concursuri, ca de exemplu Urban Quest-ul, destul de interesante si utile, destinate tinerilor.

    Cred ca oamneii nu intervin in asemenea incidente, pe de-o parte, din frica, iar pe de alta parte pentru ca le place spectacolul. Nu vreau sa generalizez, dar romanii par a avea o afinitate pentru scandal...

    RăspundețiȘtergere
  9. Depinde de atitudinea fiecaruia. O alta solutie interesanta de aplicat o regasiti acum .. http://ditoatepentrutotzi.blogspot.com/2007/11/cum-poti-adopta-o-atitudine-pozitiva.html

    RăspundețiȘtergere
  10. Cuvintele vulgare sunt primul semn de mitocanie.

    RăspundețiȘtergere
  11. Am citit articolul,m-am regasit in el si apoi am citit si comentariile si mi se pare ca anumite persoane incearca sa faca pe bravele...adica sa lesine un autobuz de miros urat pentru ca boschetarul e boschetar si are drepturi. Adevarat are drepturi ...si mai adevarat e ca i s-au oferit atatea sanse, sunt multe centre de reabilitare care ii primesc,le dau de mancare si le ofera un loc unde sa se spele sunt multe fundatii care le ofera pana si locuri de munca SII....e mai bine sa stai pe strazi, e mai usor sa nu te speli.Si ce drepturi are boschetarul in autobuz???A platit el bilet ca sa aiba drepturi.Pana una alta eu platesc sute de mii pe abonamente pe luna si trebuie sa ma calc in picioare sau sa suport mitocania tuturor,eventual sa respect cate un boschetar imputit.Mijloacele de transport in comun sunt locul unde mitocania si prost crescutii sunt la ei acasa.
    PS.Pentru cei care apara drepturile boschetarilor.Mai circulati si cu autobuzul din cand in cand si eventual si cand sunt temperaturi de 40 grade si va rog sa luati loc langa un boschetar.

    RăspundețiȘtergere