[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

marți, 15 iunie 2010

Frica

Unul din cele mai mari pacate ale internetului este acela ca stimuleaza frica.
Oamenii se multumesc sa-si ascunda privirile in spatele mailurilor sau ale diverselor canale de mesaje.

Despartirile, conflictele, declaratiile de dragoste, regretele, abdicarile, abandonurile, toate astea se petrec din ce in ce mai des pe mail. Oamenii nu mai au curaj sa comunice. Acel tip de comunicare primara, cand ochii se oglindesc in ochi, cand mainile se ating sau se strang, cand tacerile lungi rezolva mai mult decat o mie de cuvinte, cand frica de a spune ceva este invinsa de posibilitatea regretului ca nu ai facut-o.

Oameni care se privesc in ochi si comunica fara frica, cu intentia de a-si spune lucruri profunde sau adevaruri dureroase. Un spectacol din ce in ce mai rar.

Daca omenirea va sfarsi, va sfarsi din frica. Frica de a comunica. Frica de a trai. Iar frica de a trai e un pacat mare. Mare de tot.

32 de comentarii:

  1. Si eu ma-ntreb deseori cand o sa trecem peste aceasta frica. Mai presus de toate cred ca ne-a prididit frica de comunicare care se poate traduce in frica de a trai. Ai mare dreptate ca frica de a trai este un mare pacat!

    RăspundețiȘtergere
  2. era un tip care tot spunea citate interesante... daca nu ma inseala memoria era si ceva legat de... daca ne-am cunoaste nu ar mai exista conflicte... :) o sa treaca si moda asta sper... caci toate trec, nu?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai mare dreptate cu frica asta de comunicare, pana si cei mai emancipati si mai trecuti prin viata oameni, cu o buna cunostinta a socialului nu sunt in stare sa-si comunice sentimentele prin viu grai. Boala secolului.

    RăspundețiȘtergere
  4. din cauza asta pierdem ca fraierii ocazii unice...si uite-asa trece viata pe langa noi si nu ne bucuram de ea

    RăspundețiȘtergere
  5. problema mea nu este frica de a comunica , de a-mi exprima sentimentele ... eu asta fac mereu ... problema este ca cel care le primeste ii este frica sa le auda , sa le primeasca ; ca si cum ar avea o responsabilitate in plus ...

    RăspundețiȘtergere
  6. Pe vremuri trimeteam scrisori sau telegrame, atunci cand prietenii, iubitul, familia, erau departe.. si era frumos! Azi, trimiti un mail sau un sms..cand nu mai poti de..Dor, de exemplu. Exista si atunci si acum, varianta de a te urca in tren, in masina,in avion, pentru a-l atinge pe cel iubit,pentru a-l asculta,pentru a-i spune tot ce-ti trece prin cap, pentru a-i saruta ochii, iubi tacerile, mangaia regretele, recunoscandu-si fiecare fricile si razand impreuna cu lacrimi...de ele ! Se poate,comunicarea exista, atunci cand o doresc ... AMANDOI

    RăspundețiȘtergere
  7. http://lovesexviolence.wordpress.com/ e o idee la care lucrez cu un prieten foarte bun, o poveste pe net, fiecare vine cu contributia sa... daca ai timp si bunavointa ai putea sa iti dai cu parerea ...

    RăspundețiȘtergere
  8. Mie mi-e frica de oamenii care nu au curaj, bunavointa sau chef sa mai comunice.
    Pe urma, omul care are iluzia ca, vorbind cu intreaga lume prin intermediul calculatorului este implinit ,in fapt, el tot singur este.
    Prea multa singurate intr-o mare de oameni...
    Suntem prea putini care vrem o mie de ganduri sa fie impartasite si o ploaie de gesturi sublime sa le insoteasca.

    RăspundețiȘtergere
  9. "Sfarsitul lumii va veni cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin!" spunea un batran calugar.

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu nu cred ca e vorba neaparat de frica sau ca e lipsa de curaj ci unii exprima mai bine ceea ce simt si gandesc prin cuvinte si in scris,pentru intr-o discutie mereu raman lucruri nespuse,si din cauza asta se trag concluzii gresite si se răstălmăcesc cuvintele si lucruri iau alta introsatura si totul,devine si mai complicat.Si eu cred trebuie sa spun ceva,cuiva o fac la fel prin mesaje,mailuri si chiar in scrisorii si nu doar pentru mi-ar frica sau n-as avea curajul.

    RăspundețiȘtergere
  11. 'O libertate' intr-un balon de sapun...asa as denumi frica..
    Cu regrete, pacate si ochi care ratacesc directia, omul mai are si ceva neatins de frica: copilul din el..
    Neinfricati sunt cei care inca mai copilaresc...

    RăspundețiȘtergere
  12. Dar e un pacat pe care-l poti rezolvi, daca sa zic asa. Daca-l constientizezi si esti gata sa te lasi dus de val.

    RăspundețiȘtergere
  13. Esti de admirat! Tine-o tot asa !! Si posturile sunt absolut geniale

    RăspundețiȘtergere
  14. Mi-e dor de o scrisoare pe hirtie, trimisa prin posta, culeasa din cutia de scrisori - devenita cuib de facturi si reclame inutile - si desfacuta cu emotie, cu grija, cu nerabdare. Vremurile in care intr-o scrisoare spuneai mai mult decit puteai spune la telefon - motive la alegere, ca pentru generatia care nu stie ce e cenzura si cum se manifesta ea. Vremurile in care telefonul era numai fix si in general localizat in mijlocul casei - deci intimitate ioc, intrebari de tot felul, de la toata familia :) Vremurile in care comunicarea nu exista ca notiune de toata ziua - era subinteleasa, ca doar d-aia vorbeam, ca sa ne intelegem :) Cred ca de cind am inceput sa comunicam in loc sa vorbim nu ne mai intelegem.

    RăspundețiȘtergere
  15. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  16. Nu cred că este vorba neapărat despre frică, ci despre o nouă modalitate de a mima comunicarea, cu scopul de uşurare a vieţii haotice în care trăim. Acum câţiva ani, dacă aveam nevoie de o informaţie de la cineva, mă deplasam până la uşa respectivei persoane (cu riscul, ca uşa să nu se deschidă), acum suni, trimiţi un mail. Depinde pentru ce anume te foloseşti de acest mod de comunicare. Personal optez pentru comunicarea face to face, unde am ocazia de a observa comportamentul nonverbal al persoanei şi posibilitatea de a mă face înţeleasă

    RăspundețiȘtergere
  17. Eu cred ca internetul ascunde frica nu o stimuleaza. E mult mai usor sa comunici din spatele unui monitor decat sa cauti privirea celui caruia vrei sa-i destainui ceva. Asa refuzul lui de a-ti raspunde poate fi suportat mai usor decat o privire aroganta.

    RăspundețiȘtergere
  18. FEAR IS A COMMUNICATION national sport in Rumania

    RăspundețiȘtergere
  19. Pai...daca tot exista atatea facilitati de comunicare (internet, telefonie mobile cu mii de minute etc.), de ce nu le-am folosi? Problema e ca noi nu stim sa le folosim, iar atunci cand avem de ales, alegem comunicarea virtula fara sa stam pe ganduri. E mult mai comoda si mai artificiala. Si atunci, cum sa nu se piarda sentimentele? Cum sa-ti mai doresti sa simti afectiunea celuilalt in mod direct,"live", cand "dorul poate fi stins" si fara sa iei contact cu respiratia celui de langa tine? Ce bine ca mai exista inca persoane care utilizeaza tehnologia in mod inteligent, profitand de avantajele ei, intensificandu-si sentimentele si prin intermediul comunicarii presupuse de ea.

    RăspundețiȘtergere
  20. Comunicarea pe internet la fel ca si citirea cartilor/ziare online ne indeparteaza cumva de realitate, si avand in fata doar calculatorul nu mai stim sa ne comportam intr-o situatie care sa nu implice calculatorul. Toti am devenit dependenti de mijloacele de comunicare, intr-o mai mica sau mai mare masura, ne diferentiaza insa faptul ca unii din noi stim unde sa spunem stop. Cred ca a devenit mai comod sa trimitem un text decat sa punem mana pe telefon, sau sa ne intalnim cu persoana respectiva....asta pt ca ne e frica de reactia pe care o vorm primi, poate nu e ceea ce asteptam.

    RăspundețiȘtergere
  21. Mare dreptate ai Chirila confirm 100% ce spui

    RăspundețiȘtergere
  22. da, e aiurea sa spui "te iubesc" pentru prima data pe mess.. Sau sa ii dai papucii prietenei tale trimitandu-i un mail.

    RăspundețiȘtergere
  23. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  24. Frica??Nu,eu as interpreta-o ca pe o lipsa acuta de TIMP!Pe zi ce trece,realizez ca timpul este din ce in ce mai scurt,nu mai exista timp nici pentru a vorbi tu cu tine in liniste...Sa discuti face to face ? Frumos, imi place,ador si eu sa privesc adanc in ochii celui din fata mea pentru a-i observa reactia,adevaratele ganduri... dar acest mod de dialog,necesita timp disponibil de ambele parti!De unde sa iau atata timp ??? Sunt contra cronometru in permanenta si daca imi doresc intr-adevar ceva,imi doresc sa am un moment in care sa spun ca m-am plictisit,ca am atata timp incat nu stiu ce sa mai fac...vise,doar vise !!

    RăspundețiȘtergere
  25. Internetul este sau a ajuns un paravan spre a nu mai protesta pentru drepturi legitime în stradă; s a înventat blogosfera care scrie, protestează, transmite mesaje dar este aproape inofensivă...

    RăspundețiȘtergere
  26. multumesc...mi-ai raspuns la intrebare importanta..:)

    RăspundețiȘtergere
  27. adevarat si trist, din pacate, dar foarte frumos spus...:)

    RăspundețiȘtergere
  28. din fericire nu folosesc aceste mijloace pentru lucrurile serioase si profunde, pentru vesti bune sau rele, prefer vocea, prefer imbratisarea, prefer cearta fata in fata...si rasul, zambetul, bucuria, cele mai importante, niciodata internetul nu o sa ia locul unei plimbari in parc sau a unei terase in viata...prefer sa simt caldura sau raceala oamenilor din jurul meu nu tacerea internetului :)

    RăspundețiȘtergere
  29. Unii inca nu au inteles utilitatea internetului, iar restul, despre care vorbesti sunt aceia care nu comunica face to face din comoditate... urasc aceasta "comoditate"...

    RăspundețiȘtergere