[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 1 octombrie 2007

Sinucigasul.Moartea dupa plutire(5)

Se gandea la capitele de fan si la paiele care-l gadilau de fiecare data cand se ascundea prin soproanele din imprejurimile Cheiei satul bunicilor din Moldova.Fusese o copilarie ca in manualele scolare, cu capre, nazbatii, draci de copii blonzi si muciosi, urlete si povesti infricosatoare inainte de culcare.Capitele de fan insa staruiau cel mai tare in mintea lui obosita de amestecul ultimilor ani.

Acolo se ascundea, mangaiat de soarele vreunei dupa amieze de toamna.Tot acolo a furat primul sarut care i-a lasat un gust dulce inconfundabil de gutuie glazurata si pe care nu l-a mai regasit de atunci.Ilinca o chema si avea cozi lungi impletite perfect...il lasase s-o sarute acolo in sopron.Fusese mai mult o harjoana baieteasca in care el incerca s-o imobilizeze, s-o stranga in brate si dintr-o data buzele s-au lipit si s-a lasat linistea...peste sopron, peste lume nu se mai auzeau decat inimile lor si plescaitul buzelor care invatau sarutul...Si acum era liniste...masinile isi urmau cursul...fatalitatea traficului...vrei nu vrei trebuie sa te deplsezi se gandea..

Se saturase de tot ce trebuia...tot timpul trebuia sa faci ceva ca sa inaintezi sa nu pierzi trenurile vietii sa cobori in gara special destinata vietii tale si s-o iei prin nu stiu ce pasaj care te va fi dus la alta linie de unde trebuia sa iei alt tren ca sa nu pierzi oportunitatea de la ora noua...pentru ca numai o data si doar la ora noua puteai sa-ti intalnesti norocul si asta in orice caz daca ai fi razuit tichetul si daca ai fi citit cu atentie instructiunile de pe talon doar atunci ai fi putut participa la unica sansa a vietii tale pentru ca cine stie cand ti s-ar mai fi ivit ocazia, o asemenea ocazie...
oricum ai grija cum vorbesti, ce vorbesti pentru ca nu stii de unde poate sa ti se intinda o mana si in general in viata nu e bine sa te certi si sa-i vorbesti pe oameni de rau sau sa-ti dai cu parerea pentru ca nu se stie peste cine dai si dupa aia s-ar putea sa ti se blocheze oarece intrari sau dupa caz, iesiri...pentru ca e nevoie mereu de o iesire care sa te duca la alt nivel si oamenii te pot ajuta, te sustin dar...
sistemul este piramidal, cei din nivelele superioare asa au reusit si acum ei sunt puternici...important e sa aduni tu zece oameni si cand i-ai strans primesti un numar si o cheie...si deschizi usi ai sa vezi ca deschizi mult mai multe usi asa..in definitiv cine esti tu sa schimbi lumea pe bune, nimic nu e nou sub soare totul s-a mai facut si e mult mai bine sa profiti de val decat sa te arunci impotriva lui...nu e nevoie sa spui ceva cu orice pret fa parte din echipa lasa-i pe altii sa se afirme ca e mai cald in echipa o sa vezi...capitele de fan par asa moi de la distanta...de fapt te inteapa paiele alea destul de tare...

7 comentarii:

  1. (5).(1) ..?:) "I hear nothing, not even a sound on the streets, just the beat of my own heart. I have mail. From you." de asta mi-a adus aminte linistea din sopron.. care se asterne mai nou si la gasirea in casuta a unui MAIL. un MAIL de la EL.

    RăspundețiȘtergere
  2. I don't believe in magic
    I don't believe in I-ching
    I don't believe in Bible
    I don't believe in tarot
    I don't believe in Hitler
    I don't believe in Jesus
    I don't believe in Kennedy
    Í don't believe in Buddha
    I don't believe in Mantra
    I don't believe in gita
    I don't believe in yoga
    I don't believe in kings
    I don't believe in Elvis
    I don't believe in Zimmerman
    I don't believe in Beatles
    I just believe in me
    [...]
    And that's reality
    The dream is over


    Oamenii mari se pot revolta asa cum o face eroul tau?!

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca personajul tau tinde catre o libertate care sa-l elibereze de reguli, de dependente si de compromisuri il inteleg perfect...din pacate, poate ca sinuciderea e singura cale.

    Sunt foarte frumos descrise amintirile lui legate de primul sarut si cum i-a lasat el un gust de gutuie glazurata...asa cum mirosea iarna in casa mea cand eram copil. Imi place melancolia in care e cufundat, e asa inocent in trairi...oare cum va fi cand ii vor reveni in minte amintirile dureroase? va putea sa le reziste?!

    RăspundețiȘtergere
  4. a ramas "personajul" impotmolit la nivelul 5 al introspectiei?
    il asteptam pe 6...

    RăspundețiȘtergere
  5. E curios cum in viata vezi numai partea goala... si aproape de moarte... cand mai ai putin timp ... incepi sa vezi jumatatea plina... si te umpli de regrete.... vezi ce ai fi putut avea... la ce a trebuit sa renunti... la ce ar fi putut fi...
    Nu e usor nici macar sa mori...

    RăspundețiȘtergere
  6. Mai Tudore, cine a scris " Copilul si durerea" ?
    Eu stiu sigur ca nu tu, dar astept sa vad daca poti sa recunosti.

    RăspundețiȘtergere
  7. de retinut:

    forta ta de a valoriza clipa!

    reusesti cumva sa imortalizezi clipe banale in momente defintorii din existenta fiecarui individ.

    impresioneaza simplitatea cu care le descrii. detalii lipsite de importanta, care au un rol interesant in surprinderea imaginii generale.

    folosesti multe elemente care sa implice simturile: mirosi, pipai, gusti... asta da bine: iti implici cititorul, faci totul sa para mai real, aproape tangibil, il iei si pe el in lumea ta, il faci sa simta exact ca tine...creezi o atmosfera in care fiecare se regaseste

    exemple:

    "(...)primul sarut care i-a lasat un gust dulce inconfundabil de gutuie glazurata si pe care nu l-a mai regasit de atunci".

    si-apoi momentul acesta care pare o reintoarcere in illo tempore, la mitul copilariei inocente, dinaintea dezamagirilor pe care viata de adult i le-a strecurat in suflet:

    "Fusese mai mult o harjoana baieteasca in care el incerca s-o imobilizeze, s-o stranga in brate si dintr-o data buzele s-au lipit si s-a lasat linistea...peste sopron, peste lume nu se mai auzeau decat inimile lor si plescaitul buzelor care invatau sarutul..."

    RăspundețiȘtergere