Ecranul telefonului arata 12:45.Intra in panica.Isi trage in viteza o pereche de blugi si apuca de pe masa un tricou alb fara mesaj.Cheile.Unde sunt cheile. Conversii intra greu in picioare si nu era timp.Cheile. Parca erau pe masa. Nu, pe canapea. Sub dvd-uri poate. Ah gata uite-le.In baie.Gata inchide usa.Stai. Telefonul. Si lumina. Nu lumina nu mai conteaza. Usa. Yala. Scarile. Le coboara cate doua. Ritmic.Patru etaje.Impinge cu umarul usa blocului. Aer rece.Bun.Fugi! Alearga!. Aleea. Strada. Alearga printre oameni pe trotuar. Respiratia e haotica. La inceput. Nu se regaseste. Fuge repede. Picioarele dor.Se dezmortesc. Masinile curg. Paralel cu el. Fuge mai repede. Fete de oameni se succed rapid. Un zambet. Un hohot. Un gand. O tigara. Un deget in nas. Un copil.Rosu , alb, negru,alb, verde, verde, rosu, alb, gri.Sirul de masini se termina.
Ajunge intr-o intersectie.Prima din zi.Se gandeste o fractiune de secunda.Profita de o ambuscada si traveseaza intersectia in diagonala. O masina franeaza langa el.Nu se uita. Accelereaza.Fuge. Isi aude pasii. Rasufla mai adanc. Si ritmic. Corpul i se destinde.Fuge printre oameni. Sparge un grup galagios de pustani de liceu.Fuste de blugi si rucsace. Striga dupa el.Nu se uita inapoi. Bulevardul asta e frumos, gandeste. Are case, nu blocuri. Fuge. Casele se deruleaza lent. Masini in stanga.
Jaloneaza printre oameni. Un batran cu sacosa si trenci. Ramane in urma.Doi elctricieni in salopete albastre ranjind.Raman in urma. Sare peste catelul unei doamne apoi oportiune libera si alta intersectie. Inaintea ei insa o strada se deschide spre dreapta. Vireaza. E pietruita si pustie. Claxoanele raman in urma ca si cum cineva ar fi inchis o fereastra. Isi asculta respiratia si inghite aer. Ii trece prin cap sa se opreasca o secunda.Gandul ii aduce oboseala. In picioare. Forteaza revenirea. Face stanga. Un butic cu banane.O masina de gunoi. Un tipat.Zgomotul claxoanelor revine.
In zare se deschide o mare de masini. Nu mai e mult pana acolo. Mainile danseaza aiurea.Le aduce pe langa corp. Fuge. Din ce in ce mai tare. Plonjeaza intre masini si-si umple plamanii cu noxe. Fete frumoase de zece ori cat el zambesc de pe blocuri. Copacii sunt rari si goi. Scuipa. Scuipa si alearga. Un chistoc de tigara. O banca. Un xerox. Shaowrma. Fuge printre mirosuri. Semaforul e rosu.Semaforul e rosu.Semaforul erosu. Ce frumoasa e. De ce intra singura intr-un loc atat de urat? Gang. O fractiune de tigan. Batrani. Batrani.Barbat.Oameni.Batrani.Privit de sus dintr-un elicopter sau de pe vreun bloc alergatorul deseneaza "s"-uri, linii drepte si unghiuri cand ascutite semn al unor decizii contradictorii cand drepte care denota siguranta. Inima pompeaza. Fuge, nu se opreste.
Pieptul incepe sa doara. Aerul rece zgarie traheea. Mai e de alergat. Se departeaza de multime si apuca pe niste strazi intortocheate cu case boieresti si multi copaci. Masini parcate ordonat.Respira si inspira la fiecare doua masini.Se opreste!...............................Respiratia alearga inainte.Se incovoaie. Isi sprijina mainile pe genunchi si aplecat priveste in jos. Doua furnici traverseaza o crapatura mare din trotuar.Este liniste. Le urmareste cu privirea. Dispar in canionul din trotuar pentru ca sa apara cateva secunde mai tarziu pe partea opusa. Se indreapta si fuge din nou. Pasii sunt egali. Nu numara, nu gandeste. Alearga. Rupe cu pieptul impins inainte obstacole imaginare.
O strada mai intunecoasa cu o piateta mica. Doua mame imping carucioare imense albe. Trece in viteza. Zambet de prunc pe retina.Inchide ochii putin.Accelereaza.Stie ca se apropie provocarea. Se aude. Mai aproape, tot mai aproape.Nu doar claxoanele.Un murmur care se amesteca printre ele. Sunt oamenii. De data asta sunt multi. Inca o strada. Aluneca. Se redreseaza.Cat pe ce sa cada. Zgomotul se umfla. Aerul se ingreuneaza. Provocarea e aproape. Inima pompeaza. Se pregateste.Din sensul opus se apropie un alt Alergator. Vine tare. Pare speriat. Privirile se incruciseaza. A trecut. Gluga hanoracului inca balanseaza pe retina. Parea speriat.
Ultima strada. Se vad masinile.Inca o suta de metri. Optzeci. Cinci zeci. Douazeci. Alergatorul se izbeste puternic de bulevard.Cat vezi cu ochii in departare masini. Mii de masini care par ca stau.In stanga si in dreapta alte mii de oameni pazesc traficul.Destine in miscare.Sunt multi. O masa mare cenusie. In continua miscare. Alergatorul se arunca intre ei. Sute de chipuri i se desfasoara prin fata ochilor.Cursa pare fara sfarsit. Bulevardul e lung. Inima pompeaza.Nu se vede capatul. Masinile se pierd in zare. Semafoare agatate de aer. Verzi. Rosii.Verzi.
Alearga printre ei. Nimic nu mai doare. Sau asa pare. Pare ca nu doare. Respira repede. Gandurile cad de undeva de sus. Nu le prinde. Nu le apuca. Fuge printre oameni. E greu acum. Fuge strecurat. Si totusi repede. Nu e timp. Nu e timp. Se impiedica. Se loveste de o iubire. Se dezechilibreaza. Vede cerul pentru un moment. Isi revine.Fuge. Sunt multi.Oamenii. Din sens opus. Intra printre masini. Stanga. Dreapta. Stop. O psihoza e gata sa dea peste el. Urlete. Magazine. Isi priveste sufletul. O secunda. Fuge. Uite-o pe ea. Repede. Nu vrea s-o scape. Esarfa rosie. Urmareste esarfa rosie.A aparut din nou. Ii da la o parte. Oamenii curg. Ea intra intr-un gang. Nu ajunge. Fuge. Lasa gangul in urma. Si anii. Saruta-ma. Acum. Dar nu esti tu. Saruta-ma. Dar esarfa rosie? Fuge. Trece pe langa ani. Intoarce capul
.Nu vede nimic.
Capetele oamenilor acopera anii. Incepe sa ploua. Picuri fierbinti de transpiratie raciti de ploaie. Aburii parasesc corpul. Nu mai e oboseala. Nu mai e durere. Fierbinteala ii vijie prin tot corpul. Nu se opreste. Nu are cum. Sare peste un tomberon. Cade. E jos. Respira adanc. Nu il ajuta nimeni. Se inraieste. Se ridica. Muschii gem. Forteaza. Forteaza.In dreapta se deschide o vacanta. Nu face dreapta. E de neoprit.Rasufla greu. Nu mai e rasuflare. E doar un jet de aer care intra si iese din gura necontrolat. Calca prin balti. Stropeste oameni. Se opreste ploaia. Vine primavara. Se face verde. Intersectii blocate. Ani pierduti. Nu e pauza.Pe bulevard. Fuge. Fuge. Isi vede copii.Ii depaseste.Ii lasa in urma nu e timp.Copii plang. El fuge. Ma intorc eu, gandeste.
Mii de masini.In fuga isi cauta telefonul. Il gaseste. Se uita la ceas. 12:45. Fuge. Nu se schimba. Incearca. Depresiile atarna pe blocuri. Inima ii bate in pofte. Doreste. Consuma aer. Fuge. Orgoliul ii da putere. Bulevardul e lung. din ce in ce mai lung. Alta intersectie. de aici nu mai sunt strazi laterale. E doar bulevardul. Fara iesire. Pana in piata mare. Acolo se termina.Acolo se termina...Isi vede anii. Se face vara. Trotuarele sunt fierbinti. Isi arunca tricoul. Pielea e zbarcita.Alearga. Se minte. Isi pipaie pielea.Se minte. Ce fata frumoasa.Vrea s-o sarute. Din fuga. Fata se fereste scarbita. Isi pipaie pielea.Alearga. Nu se mai uita inapoi. Se face seara. Mii de oameni strajuiesc bulevardul. Destine in miscare. Am plecat de acasa pe la 12.Eram grabit. N-am vazut nimic...Doamne, cat am alergat azi...
Oh doamne , cat de frumos este postul . Felul cum incepe si se termina e absolut genial. Momentele intreprinzatoare sunt pur si simplu superbe. Ideile curg.Scurte.Frumoase si la obiect. Esti tare tipule. :)
RăspundețiȘtergereO viata de om ..incepe cu o alergatura..si tot asa ramane..
am ametit! mi-au placut furnicile, bine ca nu ai plecat la 12:46 ca le ratai :D
RăspundețiȘtergere..si bulevardul este viata nu?.perfect descrisa,o imbulzeala de imagini..din care ramanem doar cu esarfa rosie..mai trebuie sa-mi dau seama daca esarfa este iubirea sau doar speranta:)..sper ca e iubirea:)..fain
RăspundețiȘtergereFoarte Tare :x:x:x
RăspundețiȘtergeresuperb... te.ai intrecut pe tine cu postul asta!
RăspundețiȘtergerecate puncte :)
RăspundețiȘtergereviata este viteza, nu te mai poti opri, daca te opresti te strivesc cei din jur ...
stii... aveam chef sa ascult Fericire si dupa am dat click pe blogul tau, am terminat de citit exact la sfarsitul meodiei :)
Ti-a mai spus cineva ca esti talentat?Ei, bine. Daca nu. Iti spun eu.Esti genial.:)
RăspundețiȘtergerecata agitatie.... pana la urma tipic pt tine, clar. Fain stilul, te prinde pe tine si ma prinde pe mine(cititor). :)
RăspundețiȘtergereinspirate propozitiile scurte pt a reda viteza cu care viata trece pe langa noi....stiu ca ai vrea sa auzi mai rar cuvantul dar nu pot sa ma abtin sa nu-l spun:esti GENIAL!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereSi pana la urma asa se intampla mereu , oamenii alearga , alearga , alearga ..si dupa ce anii trec ,imbatranesc si isi dau seama ca nu s-au bucurat de viata ..
RăspundețiȘtergereFara cuvinte....e emotia sublima ...am sorbit fiecare cuvintel, fiecare tablou...sunt fericita...zambesc...Multumesc Tudor!
RăspundețiȘtergereDa mah, da...Merge.
RăspundețiȘtergereFrumos, desi poate cam multe cuvinte pentru ideea si emotiile ce erau de transmis. Dar m-a atins, deci si randurile astea imi par autentice.
RăspundețiȘtergereDe-asta imi place mie sa citesc blogul tau...:)
RăspundețiȘtergereSi-mi place si cand citesc laudele de la commenturi ;))
...am obosit...uff...
Trebuie sa ne oprim mai des si sa privim mai mult timp furnicile. Si oamenii...
....am ramas cu un zambet pe buze...speranta...
RăspundețiȘtergerecum citeam,citeam intr-un ritm din ce in ce mai rapid
RăspundețiȘtergereMa bucur ca din parinti ca ai tai a iesit un OM ca tine. Ma uitam mai demult la "Genialii", unde ai fost invitat impreuna cu mama ta si atunci am fost mandru ca sunt roman si ca in Romania exista oameni ca voi.
RăspundețiȘtergereMultumim Iarina Demian si Ioan Chirila pentru Tudor.
P.S.: Mama de fiecare data de ziua mea imi spune: " Sa-mi traiesti ca-mi trebuiesti! "
Sa ne traiesti Tudore, chiar ne trebuiesti, fie si pentru o clipa din viata noastra!
parerea mea e k ar trebuii sa skoti o karte....scrii prea frumos....I like it!!!!
RăspundețiȘtergereImi seamana, dar cred am facut lucruri mai nebunesti si m-am oprit mai des. Si mai am timp sa ma schimb.
RăspundețiȘtergereRaman la parerea ca ai darul de a observa si de a povesti (cu sau fara injuraturi : ).
citesc toate comentariile astea si vad cum pt un timp scurt cu totii reactionam la cuvinte si ne dam seama cu ne lasam coplesiti de greutatile vietii si suntem tarati de un val mult prea rapid, uitand de lucrurile marunte menite sa aduca fericirea. dar asta se intampla doar cand oamenii ca tine gasesc acele cuvinte potrivite care sa ne trezeasca din letargia in care ne complacem, din pacate nu dureaza decat fff putin. dupa care ne reintoarcem la vechile obiceiuri si ne pierdem din nou in noianul de culori, de chipuri, de obligatii, alergand fiecare dupa esarfa sa pierduta undeva, candva, intr-o vara...
RăspundețiȘtergerefara cuvinte...
RăspundețiȘtergereWow... am ramas fara cuvinte...
RăspundețiȘtergereDupa parerea mea sfarsitul a fost extraordinar, cel putin metafora "Destine in miscare" a fost dementiala. Am ramas impresionata de cum poti sa descrii lucrurile intr-o maniera aparte. Atatea metafore, comparatii... este o placere sa citesti asa ceva.
Se stie ca Nichita Stanescu foloseste multe metafore si figuri de stil in general... dar tu l-ai intrecut. Felicitarile mele.
:*
te-ai intrecut pe tine mah chirila...bestiala povestea...
RăspundețiȘtergerefara nici o legatura cu articolul deosebit al lui Tudor...nu va streseaza promovarea becaliana? a inceput sa asedieze toate blogurile cunoscute :) what can we do?
RăspundețiȘtergeredoar citind parca si vezi cum se petrece tot..viata e viteza..
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerecam asta e ritmul nostru de viata. si in stilul asta fugim pe langa tot ce e frumos sau de observat in jur
RăspundețiȘtergereun alt comm printre cele 29 care le ai deja...doar ca mie imi place ideea, timpul, fata, anotimpurile si modul in care leìai prezentat, se vede ca ai alergat si tu un pic la viata ta...
RăspundețiȘtergereAmfetamina Chirila, amfetamina
RăspundețiȘtergereLumea striveste caracterele slabe...ce bine ar fi sa renuntam din cand in cand la principii si sa ne lasam striviti de cer.
RăspundețiȘtergereSplendid post...tine-o tot asa...cat despre anul acesta nou...iti doresc mai mult decat tot ce mi-am dorit mie insami.Ai grija de tine.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereSi cat am alergat si eu in spatele lui Doamne!!
RăspundețiȘtergere..Azi te.am vazut pe antena 2 la o emisiune,n-as spune ca te.ai intrecut pe tine insusti,tu intodeauna aduci ceva nou..fie in melodii,fie in postari.mi.as dori enorm de mult sa realizez macar pe jumatate din cate ai realizat tu..TU esti unicul artist din Romania care a cantat cu inima nu cu vocea..ai vorbit cu sufletul.
RăspundețiȘtergerefoarte alert postul asta.alert in ganduri,in miscari.haos.
RăspundețiȘtergereeu voiam sa cer parerea legata de ideile mele unui om cu mai multa "pricepere"".:))si as fi trimis un msg care nu apare pe blog,dar nu cred ca pot face asta asa ca am indraznit sa dau comentez un post.chiar daca e vechi,mi s-a parut potrivit.
keep up the good work.
de parca eu am alergat pin acum. am citit articolul dint-o rasuflare. idea e geniala. n-am aer
RăspundețiȘtergereSatula de melodiile de la radio: deschid calculatorul si zic sa va ascult :) Imi era dor de Iris cu "Ultima toamna" am amintiri frumoase de la melodia aia :) dau si peste piesa cu tine "de ce"... Va iubesc toate melodiile pentru ca in fiecare aveti ceva de transmis: O realitate! Crunta ce-i drept... Nu obijnuiesc sa citesc bloguri, dar am zis sa intru aici si am luat-o cu inceputul, am intrat in arhiva :)) Am citit "Alergatorul" fara sa clipesc :)) Esti minunat!
RăspundețiȘtergerehei tudore...am alergat ceva printre randuri...nu mai aduc, cuvinte de lauda..ar da ca o intrebare retorica...ai grija de sufletul tau!
RăspundețiȘtergere