Sinucigasul.Moartea dupa plutire(10)

Parea o paiata in delir ale carei maini mai lungi decat ale unui om obisnuit desenau prin aer traiectorii ciudate. Parca toata energia sunetelor care nu se mai puteau forma pe corzile lui intepenite de durere si lacrimi se transferase in mainile care tremurau spasmotic.Incepu sa-si piarda echilibrul si se lovea de masinile care inaintau incet.Impasibili soferii il treceau cu vederea.
Nu mai parea constient de sine iar spectcolul pe care il oferea era vrednic de mila cui ar fi avut rabdare sa observe.Gura i se stramba in articulari mute iar ochii fixau oblic niste puncte care il faceau sa para ca priveste in gol.
Devenise o mazeta cu maini isterice, privire tampa si echilibru precar. Toata fiinta lui respira incertitudine si dezechilibru. Broboane de sudoare i se ivisera intre santurile fruntii incruntate.

In vremea asta sufletul fierbea in preaplinul dorintei de a dezvalui oamenilor revelatia iubirii. Corpul nu il mai ajuta insa. I se parea nedreapta neputinta asta de a-si varsa sufletul si vorbele pe strazi.
I se parea nedreapta si o lua ca pe o sicana a destinului.Cu toate astea nu abdica de la ideea de a spune lumii iubire si incepu sa caute alte mijloace de expresie.Tot ce-i venea insa la indemana in dansul grotesc printre masini erau gesturi vecine cu o mima de prost gust ca aceea a copiilor care tocmai au aflat despre joc iar primele lor incercari sunt si cele mai rudimentare.
Desena cu mainile balabanite nesfarsite inimi pe care le unea cu gesturi ridicole sau le sfasia pentru a le reuni din nou.Apoi, brusc, se imbratisa strans si privea spre cer dand ochii peste cap si clatinandu-si trupul cand spre stanga cand spre dreapta.

Nu apuca sa observe cum un barbat solid a carui masina tocmai fusese atinsa in jocul necontrolat al gesturilor coboara sprinten si hotarat.Pumnii venira scurt si bine plasati ca doua ciocane ritmice.Barbatul parea un profesionist obisnuit cu actiunea.Cu o mana il apucase strans de gat pentru a-i domoli tremurul astfel incat pumnii sa nu-si rateze tinta.I se paru ca fata izbeste un zid nevazut si cazu moale pe caldaram.Barbatul scuipa scarbit peste trupul contorsionat si se urca in masina.Purta o geaca de piele neagra si pantaloni de trening ieftini, bleu-marin cu doua dungi albe.Sinucigasul se dezmetici mult mai tarziu privind cerul.Norii isi urmau cursul de la inceputul zilei.Zacea pe trotuar.Lumea trecea pe langa el fara implicare.Pana si lui i se parea normal sa nu fie bagat in seama.

Isi pipai fata.Cand ajunse la buze tresari dureros.Erau umflate.Tot atunci simti gustul sangelui prin papile.Ii amintea de copilarie.Inauntrul lui se facuse gol.Ca si cum toata iubirea care-l coplesise mai devreme si cu care voia sa contamineze intreaga lume, se scursese printr-o gaura nevazuta.
In locul ei se instala confortabil un sentiment de rusine cu care simtea ca nu mai poate si nu mai vrea sa lupte.Rusine pentru spectacolul gratuit pe care il oferise in strada, rusine pentru revelatia penibila care il coplesise mai devreme, rusine la gandul ca cedase unor impulsuri scolaresti acolo sus pe marginea blocului, rusine pentru pumnii care il trezisera brusc la realitate.

Nu apuca sa-si puna problema ca revelatia iubirii era unica solutie si ca oamenii erau prea mici pentru a pune in practica teoria, la unison.Si nu realiza ca nici unul din argumentele in fata carora sufletul lui se umplea de rusine nu statea in picioare in fata resorturilor superbe care il coborasera in strada.Nu realiza decat ca trebuie sa se intoarca-n viteza acolo sus pe terasa.Viteza nu se exprima in frecventa pasilor sau iuteala gesturilor ci mai degraba intr-o luciditate alba, ca raza unui proiector cu lumina inteligenta.



sustin in continuare leziunemedulara.blogspot.com