Chirila vs Vulpescu. Partea intai.

Am vorbit aici despre un prieten care m-a rugat sa-l sustin in campanie si pe care l-am refuzat. Am promis insa ca voi realiza un interviu si il veti putea cunoaste. Iata omul.


Tudor Chirilă: Ionuț, nu știu, e mai bine poate că n-am citit ”Q”-ul și că n-am citit nimic din ce ai spus, cu diverse ocazii, în perioada asta. Noi ne cunoaștem de prea mult timp ca eu să nu-ți pun întrebarea la care sunt convins că tu ai un răspuns foarte scurt și concret dar totuși toată lumea vrea să audă întrebarea asta: de ce un om cu o pregătire care este dincolo de comentarii, adică un doctor în teologie și un doctor, de curând un doctor Magna cum laudae în filosofie, alege să își dedice o mare parte din viață și din timp politicii și unui potențial parlament care știm cu toții ce formulă a propus și în majoritate cam ce fel de oameni se învârt prin el. Cred că asta e o chestie pe care toată lumea vrea să o știe, la fel cum cred că toată lumea știe că dacă nimeni nu încearcă, sa zicem din cei curați, lucrurile nu se vor schimba. Dar totuși de ce sacrificarea unei părți puternice din viață?




Ionuț Vulpescu: Păi ce ai spus pe final e un început de răspuns. Dacă toți stăm pe margine și nu facem nimic, nu putem să spunem doar că știm cine ne fură și cine ne minte, cine e împotriva noastră. Nu putem să spunem asta, dar în același timp să zicem că nu se poate schimba nimic. Hai să vedem dacă se poate sau nu se poate schimba nimic. Apoi, în ceea ce mă privește, pentru mine politica a avut întotdeuna legătură cu cultura. E un palier al culturii. Implicarea mea e și o revoltă față de stilul acultural în care s-a făcut, de prea multe ori, politică la noi. Nu toată lumea, desigur. Asta e iar o prejudecată. Eu nu cred că suntem toți la fel, și vreau să se vadă chestia asta, să se vadă diferența. Nu sacrific nimic din zona mea științifică, timpul se dilată, atunci când crezi că a mai puțin timp, atunci faci o mulțime de lucruri. Plus că noi am dat foarte mult politicii, am crezut că e mai mult decât e.

TC: Noi cine?

IV: Noi românii. Ne place teribil spectacolul ăsta. Nu cred că e vreun popor care să pună atâta pasiune în politică cum sunt românii.

TC: Dar dacă ar fi să discutăm despre prezența la vot, nu am dat nimic politicii, pentru că vine din ce în ce mai puțină lume la vot. Am fost niște bystanderi ok. Dar atât.

IV: Da. Ne aprindem repede și ne stingem la fel de repede.

TC: Și atunci ce am dat politicii? Tu spui că am dat ceva politicii.

IV: Pasionalitate am dat. Mai puțină raționalitate. Dar am dat într-un fel ciudat, paradoxal, tipic nouă. Uite, noi facem politică, noi de fapt venim dintr-o campanie electorală și ne ducem spre o altă campanie electorală, care durează patru ani de zile.

TC: Da. Nu se termină.


IV: E permanentă. Pe de altă parte, ce vedem după aproape trei săptămâni de campanie? Facem campanie electorală zi de zi, dar partidele sunt aproape incapabile în campania electorală legală, asta de o lună, să-și prezinte programele, să convingă oamenii. Părem nepregătiți. Facem politică zi de zi dar când e vorba de proiecte pentru oameni, de politici publice, avem o problemă. De fapt, noi suntem pregătiți pentru politica văzută ca un hobby, ca o defulare, nu ca pe ceva profesionist. Campania a venit ca un cutremur. Ne-a luat nepregătiți. Apoi, sunt foarte multe lucruri care seamănă, e un triumf al mimetismului, știi că în România se copiază la greu, și-n artă...

TC: O bătălie a sloganurilor teribiliste.

IV: Teribiliste. Asta e o nebunie. Și nu se mai face diferența. Încurajăm prin asta ca fiecare să își pună problema ce se dă, nu ce se oferă. Eu nu vreau să dau ceva în campanie, câteva zile, apoi să uit patru ani. Vrea să dau ceva în mandatul meu, să îi reprezint pe oameni nu să le cultiv la nesfârșit ideea că trebuie să fie guvernați de cineva de deasupura lor care le dă mereu ceva... E o experiență extraordinară ceea ce mi se întâmplă în ultimele săptămâni, dialogurile cu oamenii sunt teribile. Spun o banalitate: e multă sărăcie în România.

TC: Crezi că ăsta e un fenomen care acoperă un procentaj mare din nivelul general?

IV: E destul de mare. Și atenție, vorbim de București.

TC: Vorbim de București.

IV: Vorbim de capitala unei țări europene.

TC: Înseamnă că e rezultatul campaniilor electorale de pană acum care au fost primitive. Asta e concluzia pe care o tragem. La nivel primitiv pentru că mi se pare primar să cumperi alegătorul. Adică asta să fie singura ta soluție de calificare.


IV: Repet, grav e că oamenii vor să fie guvernați, nu reprezentați.

TC: Cine a fost la inceput oul sau gaina. Adica alegatorul a pretins sau politicianul a spaguit alegatorul?

IV: Rămâne o legătură bizară între politician și sistemul ăsta care îl critică și-l răsfață cu egală naturalețe.

TC: Totuși oamenii sunt scârbiți și asta e un fenomen general. Și absența, absenteismul reflectă scârba oamenilor. Am ajuns o Românie în care clasa politică se califică cu o minoritate, deci practic înseamnă...

IV: Eu mă amuz când văd că nu știu cine a câștigat cu 70 la sută. Cu 70 la sută din cei 30 la sută care merg la vot. Sunt umanist, mi-e și greu să calculez ce înseamnă asta.

TC: Bun. Asta spune multe. Asta spune că de fapt politica nu mai are legătură cu țara asta. Și că țara funcționează în virtutea inerției.

IV: E și o anumită inerție a democrației, o anumită fatalitate a democrației. Suntem în NATO și Uniunea Europeană, de bine de rău economia funcționează. România nu e în criză. Pare că vor unii s-o bage într-o criză care nu e a ei...

TC: Vreau să revenim la o întrebare pentru că oamenii pe blog nu te cunosc, pe blogul meu nu te cunosc, și e important să știe background-ul tău. Pentru că până la urmă tu nu ești un băiat care a apărut, n-a venit totuși de la mănăstire și a zis, eu vreau să intru la PSD și acum să candidez. Adică...

IV: Asta era o știre.

TC: Da, era o știre. Există o doză de pragmatism în tine și eu știu că tu lucrezi sau faci parte din echipa PSD-ului în niște formule... Aș vrea să spunem pe scurt. Foarte pe scurt, ca oamenii să traga singuri concluzia. Adică punct, liniuță, punct. De când, cum, când. De când, cum, ce și ce funcție?

IV: Din 22 Decembrie 89 microbul politicii, microbul scenei, al spectacolului a intrat în mine și nu m-a părăsit până astăzi. Am făcut Seminarul Teologic la Târgoviște, am fondat prima revistă a unui liceu în Târgoviște, după aia toate liceele și-au făcut revista lor. Am fost un avangardist, am condus Liga Tineretului Ortodox din România, filiala Dâmbovița, faceam un festival, unde umpleam sălile din oraș cu invitați ca Părintele Galeriu, Ioan Alexandru, Alexandru Duțu, ÎPS Vasile Costin, Dumnezeu să îi ierte pe toți! Am avut o anumită experiență din asta juvenilă, de implicare, de emoție, de participare, care m-a ajutat mai târziu. Am venit la București în 96 la Facultatea de Teologie. Am făcut revista facultății, ”Antiteze”. Și vine momentul 2000. În 1999 eram prezentatorul unui cor care urma să viziteze comunitățile românești din Statele Unite. Suntem programați pentru interviu, mergem la ambasada Statelor Unite, din 40 de membri s-a făcut un sondaj și au fost aleși 3, 4 care să cânte. Eu am încercat să le explic, ”știți, eu nu cânt, eu prezint”, lor li s-a părut suspect, cum adică, ești într-un cor, dar nu cânți și nu mi-au dat viza. Atunci mi se părea că a merge în Statele Unite e șansa vieții, e o chestie pe care n-am voie s-o ratez, e ceva extraordinar. Prin Victor Opaschi, pe care nu-l mai văzusem de câțiva ani, l-am cunoscut prima oară pe Ion Iliescu.

TC: Adică pur și simplu așa băiatul venit de la Târgoviște...

IV: Pur și simplu, de la Dobra chiar.

TC: Printr-o întâmplare de tip Oliver Twist ajunge să-l cunoască pe Ion Iliescu. Bine. Ok.

IV: E fost întâmplarea fericită, care se cheamă destinul. Nu am rezolvat cu viza, dar sunt și azi alături de el. Veneau la orizont alegerile din 2000.

TC: Și rămânând faceai ce, copywrite, asistent PR, what?

IV: Era o echipă de campanie, am contribuit la mai multe materiale.

TC: Deci scriai. În principiu scriai?

IV: Sigur. Pornind pe ce însemna pregătirea mea, teologie, cultură.

TC: Putem să-i spunem redactor de campanie?

IV: Corect.

TC: Deci ai fost redactor de campanie pentru Ion Iliescu în anul 2000.

IV: În 2000. Îmi amintesc și acum, au fost două interviuri consistente cu Ion Iliescu, de o pagină, în Adevărul. Îmi amintesc și acum titlul unuia: ”Dumnezeu a vrut să fiu președintele României, nu Patriarhul ei”. Interviu care a stârnit multe comentarii.

TC: Interviurile i le-ai luat tu?

IV: Da. Le-am și semnat.

TC: Deci a fost mai mult. Făceai o parte de concepție. În comunicare. Putem să zicem așa.

IV: Da.

TC: Nu vreau să-ți ridic la plasă pentru chestia asta, pur și simplu mi se pare că dacă redactezi un interviu cu Ion Iliescu, îi mai dai și un nume, ai pus anumite întrebări, duci personajul într-o anumită zonă.

IV: După aceea, am intrat consultant la Palatul Cotroceni. Asta mă amuză acum, mai sunt candidați care spun că au lucrat referenți pe acolo. Referenți sunt cei care n-au studii.

TC: Consultant pe probleme de?

IV: Cultură, culte.

TC: Ok.

IV: Cumva în continuarea a ceea ce am făcut eu la facultate.

TC: Paranteză.

IV: Te rog.

TC: Două contribuții concrete la beneficiile culturale ale României în perioada în care ai fost consultant. Două decizii pe care Ion Iliescu le-a luat la sugestia ta. Trei decizii, patru dacă sunt. Importante din punctul tău de vedere.

IV: Am avut o contribuție importantă, alături de Victor Opaschi, cel care coordona departamentul de cultură de la Cotroceni, în ceea ce a înseamnat restructurarea Fundației Culturale Române și transformarea ei în Institutul Cultural Român, așa cum se prezintă el astăzi.

TC: ICR-ul?

IV: ICR-ul. A fost o activitate extrem de densă. S-au înființat în 2003-2004 Institute Culturale ale noastre în străinătate. Oameni noi, programe noi, în acord cu ceea ce ar trebui să însemne o prezență românească importantă în lume în plan cultural. Am avut o contribuție, de asemenea, la refacerea bisericii Mănăstirii Cotroceni din incinta Palatului, când cei care, la ordinul lui Ceaușescu, au dărâmat biserica, acum, au refăcut-o...
TC: Foarte tare.

TC: Apropo de neschimbări.

IV: Apropo de neschimbări sau de schimbări în bucle.

TC: Da.

IV: La Cotroceni am încercat ca ultimul mandat al Președintelui Iliescu să fie unul extrem de activ în plan cultural și religios. Important era ca Președintele să aibă o expertiză corectă, care să promoveze idei valabile și oameni competenți, dincolo de opțiunile politice. Multe personalități au fost decorate la sugestia mea.

TC: Ai încercat să faci propuneri?

IV: Am și reușit... Octavian Paler de pildă a fost ideea mea.

TC: E important. E bine că spui lucruri concrete.

IV: Am trăit momente extraordinare în acea perioadă. Îmi amintesc curcubeul și vizita lui Bush. nu am nici un merit la vizita lui Bush, dar îmi amintesc curcubeul. Chiar am simțit atunci că istoria trece prin fața mea. Au fost câteva evenimente culturale extraordinare, mi-l amintesc pe Seiji Ozawa, dar și tristețea ultimului concert al lui Careras, din decembrie 2004, am avut o corespondență bogată cu multe personalități, i-am scris lui Mario Varga Llosa în numele președintelui. Între 24 și 28 de ani au fost patru ani extraordinari. Exact cât e o facultate. Am cunoscut foarte mulți oameni, inclusiv noi ne-am cunoscut în perioada aia. Adică a fost un timp de pretext uman extraordinar, a contat foarte mult.

TC: Ăsta e un avantaj. Dar revenim la candidatură. Am lămurit și cred că lumea e destul de în clar. Ai rămas în echipa președintelui până în 2004. În 2004 Iliescu nu mai e președinte.

IV: Pierde Năstase, vine Băsescu.

TC: Pierde Năstase, ce faci tu?

IV: Inițial am fost dat afară, pe argumentul că vine fiecare cu echipa lui. Apoi, pentru că nu puteam pleca oricum, în urma unor discuții cu cei care veneau cu echipa lor, mi s-a propus să rămân. Aveam multe cunoștințe comune, chiar prieteni comuni cu Bogdan Tătaru Cazaban, care a venit la Compartimentul Cultură Culte. Claudiu Săftoiu mi-a spus să rămân. Dar am plecat, acceptând propunerea Președintelui Iliescu de a-l urma la Senat. În viață, e bine să alegi prietenia, nu conjunctura. Pe de altă parte, e regretabil că, din patru în patru ani, la noi se schimbă tot, doar pe criterii politice. În fine, așa a fost...

TC: În ce calitate l-ai urmat pe Ion Iliescu?

IV: El a fost și este liderul grupului de senatori în PSD. L-am în calitate de consilier la Senat. Eu am intrat în politică datorită lui Ion Iliescu.

TC: Prin Ion Iliescu.

IV: Prin Ion Iliescu și mi se părea...

TC: A fost un gest de loialitate politică. Oricum, pare din tot ce spui că relația cu Ion Iliescu transcede un simplu statut de colegi de partid și de angajat.

IV: Noi nici nu îi zicem șeful.

TC: Da. Presupunem că...

IV: Nu. Chiar așa este.

TC: Asta reiese.

IV: În ianuarie 2005 intru în partid odată cu el, în aceeași zi. Și au urmat alți patru ani extrem de interesanți, în care am călătorit foarte mult cu Ion Iliescu în străinătate. L-am însoțit în multe delegații. Am fost în septembrie în China, 50 de ani după prima lui vizită. Am fost și în Statele Unite între timp, nu am fost atunci în 2000, dar am mers cu Ion Iliescu...

TC: Ți-au dat viză, nici nu trebuia să cânți...

IV. Mi-au dat viză, n-a mai trebuit să cânt și scrie pe pașaportul meu: ”10 zile îl însoțește pe Ion Iliescu în Statele Unite.” Am mers la ambasadă, am rememorat momentele alea, mi se păreau sfârșitul lumii când mi-au refuzat viza. Am mers în sala în care m-au respins atunci. Între timp apăruseră niște noutăți. Era portretul lui George Bush cu Ion Iliescu aici, cu curcubeul. Se schimbase ceva în viața mea. Am fost în tot felul de spații. L-am însoțit și în țară în tot felul de deplasări. A fost și congresul pierdut în aprilie 2005. Atunci eram un naiv în politică, acum îmi dau seama că era limpede că se va întâmpla așa. Iar am învățat foarte multe, am văzut cameleonismul până unde poate să meargă, până foarte departe. A mai avut și președintele problemele de inimă. În iunie a fost la teatrul de operetă o lansare de carte specială. Eu m-am implicat în elaborarea carții. O carte care acoperă mandatul din 2000-2004, mai ales în plan cultural. Am prezentat cartea la teatrul de operetă. A fost o vară tare delicată, dar lucrurile s-au așezat ușor, ușor și, cu emoții peste emoții, uite că suntem în 2008, când Ion Iliescu nu mai candidează și candidez eu!

TC: Ești pariul lui Iliescu din partea PSD-ului pentru București, pentru colegiul 9?

IV: Nu știu dacă pariul...

TC: Ești pariul lui Ion Iliescu, ești omul lui Iliescu, ești continuatorul, ești moștenitorul, ești pariu, ești sugestie, ești speranță, ce ești? Este clar că, de când vorbim, te raportezi foarte mult la Iliescu.

IV: Nu știu dacă Pariul, dar un pariu sunt.

TC: Sau ești felul lui Iliescu de a continua politica?

IV: N-aș merge atât de departe.

TC: Bucuria lui că tu faci chestia asta.

IV: Asta da!

TC: Putem să punem întrebarea numărul unu din cele... Sunt mulți oameni care nu sunt de acord cu Ion Iliescu, categoric are foarte mulți adversari. Sunt o grămadă de oameni care cred că Ion Iliescu este vinovat pentru mult din încetinirea acestei țări și vinovat de direcția greșită pe care țara noastră a luat-o. În primul rând, pentru că a fost gestionarul unui partid care a reușit să livreze personaje ca Hrebenciuc, Mitrea, Mazăre, Mischie și o grămadă de oameni care sunt asociați cu îmbogățiri care au falimenat statul. N-are sens să vorbim despre ... și că la adăpostul acestui sărac, dar cinstit al președintelui Iliescu, practic e aproape un act iresponsabil să se nască personaje de genul celor amintite mai sus. Sunt oameni care cred sincer și care încă dezavuează și disprețuiesc și se revoltă la ceea ce s-a întamplat în 13 iunie. Și după aia sunt oameni care nu sunt de acord și protesetează împotriva celor trei mandate și cum un mandat a devenit abia după aia constituțional și așa mai departe sunt oameni care cred că multe din acțiunile președintelui Iliescu au fost împotriva României dacă ...sau împotriva unui curs firesc nu împotriva României ca și entitate statală sau în raport cu o politică externă, dar împotriva unui curs firesc prin acoperirea dacă vrei a unui partid care a reușit să nască monștri pe care știm cu toții că i-a născut și care dincolo de faptul că a născut monștri a născut relații cu monștri din alte partide și s-a perpetuat o piramidă ș.a. Unde ești în toată chestia asta? Totuși pe tine te susține un om și mie mi se pare foarte moral că în ciuda acestor chestii tu mergi până la capăt, dar lumea trebuie să înțeleagă de ce? Și lumea trebuie să înțeleagă, pentru că lumea privește că Ionuț Vulpescu vine din partea PSD-ului, un partid de hoți, un partid de baroni locali, un partid care a cumpărat voturi, care a furat alegeri, care s-a născut din duminica orbului. Sunt lucruri pe care ne-am pierde timpul dacă le-am contesta foarte mult, unele sunt de necontestat după partea mea. Tu la întrebarea asta răspunzi cum vrei și eu o să tac dar ...

IV: Asta nu e nici o vină, așa a fost să fie că în 20 mai a fost sărbătoarea duminicii orbului. Dacă stai să întorci semnificația, e vorba de orbul care se vindecă, nu? Sunt, însă, multe lucruri rezistente în ceea ce ai spus.

TC: Dar întrebarea este Ionuț Vulpescu este un om care vine din partea PSD-ului. De ce din partea PSD-ului? Ce ai de spus în apărarea ta în raport cu Ion Iliescu și-n apărarea lui Ion Iliescu în venirea ta și ce te face să crezi că, deci dacă ținem minte toate astea, ce te face să crezi că tu, așa cum spui tu sărac, cinstit și curat și moral lucru pe care eu îl pot garanta cunoscându-te, ai vreo șansă în raport cu propriul partid? Dar ia-o de la prima întrebare.

IV: În apărarea lui Ion Iliescu nu spun nimic aici și acum. El e o personalitate extrem de puternică, a rezistat destul de bine... Am 32 de ani. În 1990 aveam..

TC: 14.

IV: 14 ani. Mă știi bine, am niște opțiuni, am niște fidelități, însă un fanatic nu sunt. Eu am adus un plus de spirit critic, nu un ropot de aplauze. Cred că ar trebui însă să renunțăm la modul ăsta de a vedea numai în alb și negru. România în 1990 era un teatru de luptă, Ion Iliescu a fost un om de echilibru. Iar mandatul 2000-2004 a fost un mandat bun pentru România. Șansa mea a fost să fac politică la vârf, lucrând cu șeful statului. M-ai întrebat de ce PSD. Așa a fost să fie. Educația de acasă, pregătirea teologică, influența profesorilor, anturajul de prieteni, stând lângă Ion Iliescu nu ajungi liberal...Toate astea. Mie mi-ar plăcea ca noi să discutăm doctrinar, ideologic. Tu ești de dreapta, eu sunt de stânga, dar încă nu suntem pregătiți de o astfel de discuție.

TC: PSD-ul nu e un partid de stânga. PSD-ul este un partid care a aplicat capitalismul sălbatic.

IV: Aici e o discuție cu adevărat serioasă.

TC: Problema este că după părerea mea PSD-ul nu e un partid de stânga.

IV: În orice caz, n-a avut mereu o identitate bine conturată de stânga.

TC: Deci? Ce face Ionuț?

IV: Într-un partid sunt mulți oameni. Într-un partid intri pentru niște valori, nu pe criterii de sex sau pentru că ești tânăr. Eu nu înțeleg foarte bine rolul organizației de femei sau rolul organizației de tineret. Creezi niște ierarhii care te încurcă. Nu poți să spui că un partid fură. Nu poți să spui de PSD că fură, iar PDL e senin și bun.

TC: Păi atunci nominalizează-i pe toți cei care fură din PSD.

IV: Mulți m-au întrebat în aceste săptămâni aceste lucruri. Dar nu e treaba mea, e treaba justiției.

TC: Știi care e problema? Lumea nu crede. Tu trebuie să convingi niște oameni că tu nu ești ca ei.

IV: Și e foarte greu.

TC: Și una din întrebările de pe blog spune așa: Dar de ce n-a candidat singur? Și probabil că răspunsul e important să ai un spate, dar eu vreau să spun, doar să adaug, tot eu Tudor, că nu mi se pare că partidul îți acordă susținere foarte mare în această campanie.

IV: Noi am avut discuția asta. Democrația se face prin partide. Știi ce ar fi însemnat să candidez independent?

TC: Independent înseamnă întâi notorietate, pe care tu nu o ai.

IV: Corect. Câți o au?

TC: Da.

IV: După aia, conform legii, în momentul ăsta, eu ca să câștig, să intru în Parlament, trebuia să am 51 la sută ca independent.

TC: Legea e făcută pentru partide, logic. Deci cei de pe blog trebuie să știe, legea e făcută împotriva independenței. Tu trebuie să fii cel puțin Obama, ca să ai atâta carismă...

IV. Eu am șansa de a candida la sectorul 2, unde e o organizație de partid funcțională și unde e un primar pe care oamenii l-au ales a treia oară, Neculai Onțanu.

TC: Deci, celor care te acuză că faci un compromis candidând cu PSD-ul, le spui că din punct de vedere independent legea electorală e împotriva ta. Și că totuși trebuie să faci parte dintr-un partid.

IV: Corect. Așa e în democrații.

TC: Apartenența ta la acest partid este rodul întâmplarii, în primă fază, după care este rodul unei colaborări cu Ion Iliescu, un personaj de la care ai avut foarte multe de învâțat. Iar celor care îți spun că PSD-ul e un partid de hoți tu le răspunzi că toate celelalte sunt eventual partide de hoți.

IV: Am întâlnit în PSD mulți oameni normali, foarte, foarte ok. Și în țară sunt foarte mulți. Pe mine mă bucură că sunt mulți tineri care mă sună și mă încurajează.

TC: Problema acestei țări e simplă. S-au dat legi pentru grupuri. S-au dat ordonanțe pentru tiruri de intrat în țară fără accize, ordonanțe de 24 de ore, a fost o țară făcută cu ordonanțe la 24 de ore. Sunt ordonanțe care s-au dat foarte mult pe vremea PSD-ului, foarte multe.

IV: Mi-amintesc de Victor Ciorbea cum le dădea pe...




TC: A fost mimetic, totul a fost... toată lumea a ajuns și a venit pe căpătuiala Există un Parlament care a dat legi în care ne încurcăm pentru că legile s-au dat pentru niște pentru bussines-uri clare și să servească un scop clar și atunci legea dacă servea un scop clar când au apărut și alte litigii care să fie rezolvate de o lege proastă, legile n-au mai putut fi folositoare.

IV: Nu pot să te contrazic.

TC: Nu? Nu mă poți contrazice, da. Avem o legislație varză. Acum, dacă Ionuț Vulpescu intră în parlament, ne este foarte clar că Ionuț Vulpescu, și probabil că, asemenea ție, să mai zicem că nu știu ce procentaj să spun, intrăm într-un procentaj penibil de mic ca să luptăm cu eradicarea fenomenului lege pentru mine, lege pentru interese, chiar tu știi că se cumpără voturile, că se cumpără deputați, că se plasează deputați. Și atunci, iarăși, care este șansa? Șansa este ca voi să fiți primii oameni, primele capete de pod care epurează un Parlament, care se va epura în vreo încă cinci mandate de alegeri, pentru că probabil la anul mai dispar unii, mai vin alții. Adică votăm acum răul cel mai mic ca la anul să avem un rău mai mic decât ăsta. Adică ce o să poți face tu în acest parlament?

IV: Îți spun imediat, dar vreau să spun aici că mă irită impostura unora care, doar pentru că sunt tineri, se prezintă exponenții schimbării.

TC: O prostie, că n-am ajuns să-i cunoaștem la fel cum lumea nu te cunoaște pe tine destul de mult încât să-i convingi să merite să voteze.

IV; Și să fi demonstrat ceva într-o Românie în așezare unde... În România, de multe ori sunt cunoscuți cei care baga sume mari de bani în campanie.

TC: Care sunt vizibili.

IV: Uite, îți mai dau un exemplu, cum e cu presa, costă enorm, adică, eu am avut și am noroc că am câțiva prieteni în presă, dar mi-e milă, deci realmente mi-e milă de cum își cheltuiesc unii banii aiurea, investind enorm ca să apară la televiziune, ca să te vadă cineva 30, 40 de minute. Mi se pare trist să dai zeci de mii de euro pentru un interviu în presa scrisă, pentru un interviu la televiziune.

Dar, ca să îti răspund ce voi face în Parlament, uneori, dincolo de apartenența la un partid, apar ideile care îi unesc pe oameni. Pe de altă parte, ce cred că aș face... Nu mă duc acolo ca un nou soldat sovietic. Vreau să activez la Comisia de Învățământ sau la comisia de Cultură. Mă duc unde mă pricep mai bine. Nu mă duc la economie sau la finanțe. Nu sunt Mesia să salvez poporul. Nu vin cu un discurs din ăsta super-revoluționar. Nu revoluționez. Nici în campanie nu spun asta. Vreau să-ți spun o chestie. Știi că dacă le spui oamenilor că nu le promit nimic, începe să țină chestia asta? Le zic că nu promit nimic, decât ceea ce pot cu adevărat să fac pentru ei. E mai cinstit, iar oamenii apreciază asta mai mult decât le zic eu că rezolv probleme ca reabilitarea termică și canalizarea.


va urma