Hospital Vision

Imi lipesc pieptul de metalul rece al aparatului de radiografie. Nu respirati acum!Clac! Respirati!Va puteti imbraca!Luati loc pe hol doua minute pana iese poza!Ma asez pe o banca in holul luminat slab de neonul care acompaniaza suferinta. Pe usa care da in acest holisor o batranica in scaun cu rotile se schimonoseste de durere incercand sa-si bage mainile in puloverul pe care il tine o femeie mai tanara ce pare a fi o ruda.

Nuu maaii pooot, nuu maiii vreeeauuu, maadoaareee. Picioarele ii sunt invelite in fase.Durerea de pe fata ei calatoreste pana la mine si ma infioara. Nuu maii pooot, nuuu, ma doooaareee. Viata nu lupta in cazul sau, Viata se schimonoseste intr-un monolog grotesc cu aura de tragedie antica.

Iar Moartea, Moartea de data asta pare un domn elegant imbracat in frac scurt negru cu pantaloni creion si ghete de piele intoarsa gri sobolan. In mana dreapta tine un baston alb cu maciulie de sidef asortat impecabil cu manusile de piele bleu-ciel. Moartea face ture largi calcand apasat si oarecum jucaus pe aleea pietruita din jurul Vietii care isi urla disperata monologul nedespartirii de sine.

Nu e rautate in privirea linistita a Mortii si nici nerabdare nu e si asta transforma lamento-ul Vietii intr-un act ridicol .Pe holul din fata radiografiei batranica reuseste sa imbrace puloverul. Viata pare ca se linisteste putin si isi sterge broboanele de sudoare uitandu-se panicata in jur. Moartea isi verifica ceasul de buzunar si le urmeaza agale pe cele doua.

Aveti febra, imi spune un doctor care imi strange mana intr-un salut voios. Da stiu, raspund zambind. E pentru prima oara cand percep febra ca pe o forma de sanatatate...