Ah, copilaria...

Cateva din cliseele umanitatii vor avea mereu darul sa ne faca sa zambim. Astazi: un copil in fata unei vitrine de prajituri. In fata mea, o fetita rusoaica isi ia micul dejun cu parintii ei. E o papusa care intruneste toate conditiile pentru fotografiile de pe pliantele care promoveaza Moscova. Pana si cositele impletite sunt la locul lor. Parintii sunt la cafea, iar ea penduleaza siret intre vitrina "boulangeriei" si masa lor. In dreptul vitrinei se opreste mai mult, cu degetul in gura si piciorul stang intr-o leganare pe varf care exprima nehotarare. Intr-un final, tatal remarca si isi da aprobarea pentru inca o prajitura. Copilul zambeste victorios. Ma duce gandul la celebra scena din Once upon a time in America. Acolo unul din picii mafiei e insarcinat sa duca o prajitura la fata cartierului pentru a-i cumpara favorurile in numele unuia din baietii mai mari (Noodles). Pentru ca fata e in dus, piciul se vede pus in situatia de a petrece periculos de mult timp cu prajitura pe hol, in fata usii. Rezultatul: o infuleca fabulos dupa o lupta interna senzational exprimata de tanarul actor. Este o sinteza cinematografica extraordinara a inocentei copilariei pe fondul saraciei.