Aici aflam ca Andrei Plesu a hotarat sa ia o pauza de la a publica in Adevarul. Mi se pare o pierdere pentru cititorii constanti sau ocazionali ai ziarului. Marturisesc ca nu ma asteptam ca domnul Plesu sa "oboseasca" sau sa fie atins de mitocania, lipsa de discernamant sau frustrarile evacuate ale unei parti a "comentatorilor" de pe forumuri. L-am privit intotdeauna pe Plesu ca pe un factor de echilibru excentric presei noastre oportuniste si conjucturale. Alta traiectorie. Mi se parea ca el se ridica deasupra mizeriilor cotidiene si ca reuseste sa priveasca societatea noastra bolnava cu detasare, umor bland, datatoare de speranta.
Andrei Plesu spune ca a obosit si decide sa isi acorde si sa ne acorde si noua o pauza. Ma dezamageste ca suma unor anonimi care se ascund in spatele unor nick name-uri ajunge sa conteze in ecuatia unui om ca el. Ce se intampla cu cei care il admira? Unde ar putea ei sa se retraga? Sa-l citesti pe Plesu e una din putinele bucurii reale si pline de substanta pe care oamenii normali (cati or mai fi ei la numar, desi normalitatea isi schimba coordonatele pe zi ce trece) si-o mai puteau permite. Era un reper de care multa lume avea nevoie. Cand un asemenea om oboseste, de public, de atmosfera, de conjuncturile sociale merita sa ne punem intrebari serioase. Din pacate fara speranta ca am mai putea gasi raspunsuri sau solutii. Imi pare rau. Eu unul aveam nevoie de lectiile de echilibru, cultura si logica din jurnalismul domnului Plesu.
Andrei Plesu spune ca a obosit si decide sa isi acorde si sa ne acorde si noua o pauza. Ma dezamageste ca suma unor anonimi care se ascund in spatele unor nick name-uri ajunge sa conteze in ecuatia unui om ca el. Ce se intampla cu cei care il admira? Unde ar putea ei sa se retraga? Sa-l citesti pe Plesu e una din putinele bucurii reale si pline de substanta pe care oamenii normali (cati or mai fi ei la numar, desi normalitatea isi schimba coordonatele pe zi ce trece) si-o mai puteau permite. Era un reper de care multa lume avea nevoie. Cand un asemenea om oboseste, de public, de atmosfera, de conjuncturile sociale merita sa ne punem intrebari serioase. Din pacate fara speranta ca am mai putea gasi raspunsuri sau solutii. Imi pare rau. Eu unul aveam nevoie de lectiile de echilibru, cultura si logica din jurnalismul domnului Plesu.
Aici nu cred ca e vorba neaparat de comentatorii anonimi.. Cateodata pare ca eforturile indelungate sunt lipsite de efect, ca sunt aruncate in gol. Atunci normal ca nu mai simti acelasi imbold. Probabil domnul Plesu simte nevoia sa se dedice unei alte activitati, care ii face mai multa placere. Nu cred ca il putem acuza de asa ceva. :)
RăspundețiȘtergereOripilant...de asta a decis dl. Plesu sa se retraga, speram unii dintre noi pentru scurt timp?
RăspundețiȘtergereOare de ce nu ai dreptul la propria parere pe propriul blog. Nu mi se pare ca o impui cuiva.
Cine e de aceeasi parere cu tine, bine , cine nu deschide o alta pagina.
Eu nu mai inteleg mai nimic din jur...
Fiecare face ce vrea dar mai mult ca sigur va reveni cu forte noi
RăspundețiȘtergereDomnul Plesu ar fi putut lua aceasta pauza inainte de a se implica in viata cetatii de partea conducatorului si nu a concetatenilor. L-am fi iubit la fel daca nu se implica deloc.
RăspundețiȘtergereProbabil ca aceasta pauza inseamna atingerea unei limite pe care nu a luat-o in calcul. Limita de expunere, pe care nu o poate controla nimeni.
In decizia D-lui Plesu cred ca au cantarit mai mult divergentele cu un "anumit ins" decat lehamitea pentru anumite comentarii.
RăspundețiȘtergereNimeni nu poate face o segregare intre cititorii sai, este normal sa fie expus pentru toti: cei care inteleg si cei care nu inteleg, cei care sunt de acord si cei care nu, etc. Vocea celor care nu sunt de acord se face mai auzita, oricat de putini ar fi. Cei ce apreciaza capata o smerenie si nu au de ce sa ridice vocea, asculta si iau aminte. Este firesc, dumnealui ar trebui sa fie obisnuit. Dar odata cu decizia a simtit ocazia sa-i apostrofeze si pe cei care au fost necuviinciosi sau indolenti; s-a descarcat. La fel de firesc.
Dansul mai face referire la cativa baieti care au neobrazarea sa-l contreze pe Dl.Dinescu. Apoi scrie "Am mai multe motive decât ei să mă cert cu Dinescu, să fiu întristat sau scos din minţi de o anumită evoluţie a lui, de excesele nonşalanţei sale." Deci undeva Dl. Dinescu greseste si din punctul lui de vedere. Rezulta ca daca acei baieti nu erau "nenascuti inca" facea partizanat cu ei. Dar pentru ca Dl.Dinescu a scris o pagina de neinlocuit in literatura romana, oricat ar gresi toti trebuie sa taca. Chiar daca o ia razna pe campie si se imbolnaveste de cultul personalitatii: toti trebuie sa taca. Scriitorii sunt si ei oameni,au momente cand sunt geniali si momente cand sunt obositi.
Cat despre "tacut" din smerenie, degeaba mi se da cu o mana, daca apoi mi se ia cu doua. Cat de corect este sa-mi deschizi mintea si apoi sa o incatusezi pentru totdeauna, cerandu-mi idolatrizare vesnica si acceptarea "exceselor nonsalantei" in numele a celor cinci minute de emotie pe care mi le-ai oferit cand m-ai iluminat cu privire la un aspect?
Nu scriu ceva contrar din sindrom de "Gica Contra". Sunt o persoana care gusta si apoi se decide daca ii place, spre deosebire de altii care isi formeaza gustul in functie de notorietatea "brandului". Fie el Mircea Dinescu, Andrei Plesu sau altul.
Este o parere personala, buna sau rea, scrisa in spatele unui nickname, intr-un comentariu pe blogul lui Tudor Chirila pe care il respect. Si atat. Nu este o revolutie. Si nici intentie de blasfemie.
Toti cei dinaintea noastra - personalitatile marcante - au scris, au creat opere, ne-au invatat, ne-au deschis calea, ne-au pregatit, ne-au lasat un bagaj de cunostinte si il asimilam. Vreau sa cred ca au facut-o ca noi sa progresam si sa gandim. Nu pentru orgoliul personal. Poate in generatia noua se va mai naste un Plesu. Vom avea acces la dublu de genialitate, apoi la triplu, si tot asa ... Fiecare generatie va evolua cu un buget de cunostinte mai mare decat cea de dinaintea ei. Pana cand se vor aduna atatea opere incat nu se vor putea parcurge toate intr-o viata de om. Vom deveni selectivi. Si atunci va deveni firesc sa toleram convingerile fiecaruia.