Ce faceati fiecare dintre voi cand aveati cinsprezece ani? Amintiti-va bine. Eu mergeam la scoala, ascultam muzica, incercam s-o sarut pe Laura dintr-a noua, ma mai certam cu profesorii, ma apucam de fumat pe sub gradenele patinoarului din Timisoara de pe aleea sportivilor, citeam, speram, visam, intr-un cuvant traiam.
Ce face un copil de cinsprezece ani astazi? In linii mari cam aceleasi lucruri. Se indragosteste, iubeste, se cearta, isi contesta parintii, vrea sa rastoarne lumea sau nu-l intereseaza nimic, e blazat sau implicat, se bate, injura, e olimpic sau premiant, se apuca de baut sau face sport de performanta. Traieste! Da, toate cele de mai sus, bune sau rele, se pot aduna sub propozitia: eu traiesc!
Nu realizam niciodata cat de importanta e propozitia asta: Eu traiesc! Ne comportam de parca viata ni se cuvine orice ar fi si uitam cat de fragil este Eu traiesc!
Este o mare diferenta, imensa, ca o distanta intre doua galaxii sa spui in loc de EU traiesc, EU SPER sa TRAIESC! Legea vietii ne face sa uitam ce AVEM, daca nu cumva uitarea insasi este legea vietii.
Astazi va propun sa nu uitam cat suntem de fericiti si sa multumim pentru ce avem fara sa stim. Sa-i multumim lui Dumnezeu si vietii.
Am sa reproduc textul care m-a facut sa ma gandesc la cele de mai sus exact asa cum l-am primit si eu:
Deoarece in familie nu este nici un membru compatibil cu ea, operatia trebuie realizata la o clinica din strainatate. Costurile sunt însă enorme… Din păcate, timpul nu are răbdare… Suma este extrem de mare pentru a putea fi strânsă într-un timp scurt (maxim 1 luna) de catre cei apropiati. De aceea, familia si prietenii fac un apel catre semeni sa ni se alature pentru a putea fi stransa suma de 110.000 euro.
Ce face un copil de cinsprezece ani astazi? In linii mari cam aceleasi lucruri. Se indragosteste, iubeste, se cearta, isi contesta parintii, vrea sa rastoarne lumea sau nu-l intereseaza nimic, e blazat sau implicat, se bate, injura, e olimpic sau premiant, se apuca de baut sau face sport de performanta. Traieste! Da, toate cele de mai sus, bune sau rele, se pot aduna sub propozitia: eu traiesc!
Nu realizam niciodata cat de importanta e propozitia asta: Eu traiesc! Ne comportam de parca viata ni se cuvine orice ar fi si uitam cat de fragil este Eu traiesc!
Este o mare diferenta, imensa, ca o distanta intre doua galaxii sa spui in loc de EU traiesc, EU SPER sa TRAIESC! Legea vietii ne face sa uitam ce AVEM, daca nu cumva uitarea insasi este legea vietii.
Astazi va propun sa nu uitam cat suntem de fericiti si sa multumim pentru ce avem fara sa stim. Sa-i multumim lui Dumnezeu si vietii.
Am sa reproduc textul care m-a facut sa ma gandesc la cele de mai sus exact asa cum l-am primit si eu:
Dorinta de a trai!
La numai 15 ani, prietena noastra Oana Neacsu a fost diagnosticata cu leucemie acuta mieloblastica si are nevoie urgent de transplant medular, operatie extrem de costisitoare care depaseste cu mult prea mult puterile celor dragi…
Deoarece in familie nu este nici un membru compatibil cu ea, operatia trebuie realizata la o clinica din strainatate. Costurile sunt însă enorme… Din păcate, timpul nu are răbdare… Suma este extrem de mare pentru a putea fi strânsă într-un timp scurt (maxim 1 luna) de catre cei apropiati. De aceea, familia si prietenii fac un apel catre semeni sa ni se alature pentru a putea fi stransa suma de 110.000 euro.
Să-i întindem o mână de ajutor! Cu cât suntem mai multi, cu atât sansele ei de viată cresc!…
FIECARE ZI DIN VIAȚA EI DEPINDE DE NOI!…
SI NOI O PUTEM AJUTA…
Conturile umanitare sunt deschise la CEC Bank SA, Agentia Craiovita Noua din Craiova, titular cont este NEACSU ILEANA (mama Oanei):
- cont lei IBAN: RO30 CECEDJ 0608 RON 1029627
- cont USD IBAN: RO86 CECEDJ 06D6 USD 1080122
- cont EURO IBAN: RO53 CECEDJ 06B2 EUR 1080121
- cont USD IBAN: RO86 CECEDJ 06D6 USD 1080122
- cont EURO IBAN: RO53 CECEDJ 06B2 EUR 1080121
De asemenea, pentru cei care pot sa sponsorizeze prin societati, pentru a o putea ajuta pe Oana, o pot face in baza unui contract semnat cu ASOCIATIA VASILIADA - organizatie patronata de Mitropolia Oltenia, Cod fiscal: 14190045, luand legatura cu Tudor Nelu, tel.0722.22.99.03
Raportul medical il puteti gasi pe www.oananeacsu.blogspot.com
Apelam si de aceasta data la Dumneavoastra, oameni cu inima mare, ca impreuna sa putem salva viata Oanei!
Va multumim pentru ajutorul acordat.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Acum revin si va mai intreb inca o data: ce faceati cand aveati cinsprezece ani? Nu trebuie sa-mi raspundeti mie ci Oanei.
Cand aveam 15 ani ma straduiam sa fiu pe placul tuturor! Eram o frustrata, o inhibata, o vesnica indragostita de toti nepotrivitii din lume...si de obicei plangeam din aceste cauze...imi pare rau ca tu, Oana, nu poti sa-ti framanti mintea cu aceste nimicuri frumoase. Imi pare rau ca tu ai probleme serioase la 15 ani dar sper sa-ti fie de o mie de ori mai bine, chiar de maine!
RăspundețiȘtergereLa 15 ani steateam in fata calculatorului si citeam blog-ul lui Tudor Chirila, pe la 11 fara 20 :). Ma rugam sa vina vara mai repede, sa merg si eu pe plaja si sa simt cum curge Vama prin mine.
RăspundețiȘtergereCazul Oanei ma trimite cu gandul la melodia "Copilul si Durerea". NICIUN om nu merita asa ceva, cu atat mai putin o adolescenta, care ar trebui sa faca lucrurile pe care le fac si eu, lucrurile pe care le faceai si tu; sa se simta libera. Toate cele bune din partea mea catre aceasta fata si sper, sa traiasca si ea toate nimicurile esentiale ce ne marcheaza adolescenta.
La 15 ani ma indragosteam pentru prima data de cel ce s-a dovedit a fii doar o poveste frumoasa. Radeam, simteam ca nimic nu ma putea opri. Nu a trecut mult; insa la 15 ani chiar aveam tot.
RăspundețiȘtergerece faceam la 15 ani?! ... ma indragosteam pt prima data si totodata traiam prima deceptie... am intampinat primele greutati la scoala (corigenta la fizica;))... ascultam ”Hotel Cismigiu” si imi parea amuzant ”ne cacam pe intuneric, stam cu cracii-n pisat” ..faceam multe care pareau putine... vroiam sa fiu mare..funny e ca acum, la zece ani de atunci, imi doresc sa fiu mica..totul era mai usor atunci...chiar totul!
RăspundețiȘtergereLa 15 ani eram la liceu.Inca mai eram indragostita de baiatul din clasa vecina din generala :).Uram orele de matematica si ma rugam de fiecare data sa nu fiu scoasa la tabla sa mi se dea un exercitiu pe care sa nu stiu sa-l rezolv si sa ma fac de ras :P, plus ca profa avea o privire atat de rece ca inghetam pe loc :)).
RăspundețiȘtergereLa primul extemporal la geografie, din cauza emotiilor am scris repede si neordonat.Profesorul, care s-a dovedit a fi simpatic in cele din urma si care obisnuia sa ni se adreseze numindu-ne "baroni" si "contese", mi-a scris pe foaie cu rosu: "scrii foarte urat". :)) Ha, ha... dar aveam note de 10 la caligrafie in clasa a IIa. El nu avea de unde sa stie :))...
Cat de indepartati mi se par acum acei 15 ani!Pe-atunci zilele erau lungi si timpul se scurgea incet.Acum goneste nebun...
Iti doresc sa fii puternica si sa invingi, si-ti mai doresc sa fii inconjurata mereu de oameni dragi care te iubesc!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAu trecut ceva ani de atunci. Eran in clasa aIXa, o eleva constiincioasa, careia ii placea sa mearga la scoala. Cu toate acestea, am luat un 1 la filosofie. Daca le-as spune copiilor, probabil nu m-ar crede. A fost primul si ultimul meu act de "bravura". Am inteles ca mai bine impresionezi prin seriozitate decat prin impertinenta. Ideea e ca, nu ma confruntam cu probleme prea mari de existentialitate, cum este si firesc, nu?! Oana, insa,...!?? Oanei, ca sa mai poata trai, ii trebuie un transplant, iar ca sa faca acest transplant, are nevoie de bani. Daca fiecare am dona cate 1euro, s-ar strange jumatate din suma. Daca am dona 2euro, s-ar strange toata suma. Cum vi se pare..., 2euro? Nu este foarte mult, dar trebuie de la multi! Noi, cei multi, putem sa o ajutam pe Oana! Chiar sta in puterea noastra! Cand suntem multi, putem sa facem minuni si eu cred in minuni!
RăspundețiȘtergereLa 15 ani stiu doar ca nu m-am gandit niciodata la a spera sa traiesc...doar am trait! Din mersul soartei, nu din inconstienta...am trait pentru ca m-am gandit ca asa trebuia sa fie! Am trait sperand sa pot realiza ceva, fixandu-mi teluri si incercand sa le ating. Insa niciodata nu am realizat ca o conditie necesara si suficienta este insasi viata.
RăspundețiȘtergereOana merita o sansa! Merita!!!
http://www.oanamihaelaneacsu.ro/hello-world/
RăspundețiȘtergereLa 15 ani, ca și acum, doream să trăiesc, să mă plimb seara în parc în mirosul florilor de tei, să stau în jurul unui foc ascultând o chitară ce cântă în surdină, să stau pe o plajă pustie - doar eu, o carte și marea, să surprind într-o fotografie misterele si frumusețele lumii care mă înconjoară.Vreau să simt libertatea, frumusețea vieții de licean, vreau să simt ca viața e un dar și nu o luptă care nu-ți oferă șansa de a privi în jur. Fiecare din noi ar trebui să aibă o șansă la cel puțin câteva din aceste lucruri și îmi pare rău ca Oana întâlnește piedici la fiecare pas în a se bucura deplin de furmusețea adolescenței!
RăspundețiȘtergereDaca ma mai aude cineva, au fost activate si cateva nr.pentru donatii, apelabile din Romtelecom:
RăspundețiȘtergere0.900.900.290-2euro;
0.900.900.292-5euro;
0.900.900.294-10euro.
(Mi-e greu sa inteleg de ce toate marile companii de telefonie mobila refuza sa aloce numere pentru astfel de cazuri.) Cei care mai aveti Romtelecom, haideti sa-i intindem o mana acestui copil care se lupta pentru viata. Intrati pe site-ul care-i poarta numele pentru a-i afla povestea: www.oanamihaelaneacsu.ro
“IMPLICAREA se face, nu prea se discută. IMPLICAREA produce. Nu doar promite. IMPLICAREA ta eşti tu în forme multiplicate. Eşti tu cu gândurile şi faptele tale. IMPLICAREA ta în ceea ce eşti, crezi şi faci este ceea ce te defineşte atunci când nu dormi.”
RăspundețiȘtergereIntrebare: In cazul Oanei ce facem? Promitem sau producem? Va reamintesc: ACEST COPIL MERITA IMPLICARE!
d
RăspundețiȘtergeream renuntat si eu la fumat dupa aproape 15 ani. am inceput in liceu, apoi am intrat serios pe treaba in facultate, apoi ce sa vezi, m-am angajat la o firma de distributie de … tigari :))). si am tras si mai tare pe ele .. of.de 6 luni nu mai fumez cu ajutorul ambitiei si a unui mecanism simplu. am aflat de curand el si prin urmare am scris si eu pe blogul meu http://stopfumatului.info despre ce si cum. succes si ambitie fratilor!
RăspundețiȘtergere