[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 23 ianuarie 2012

Happy End

Si-atunci el ii spuse: Iubito cred ca e un apartament prea mic asta si nu mai avem loc de orgoliile noastre. Viata e complicata in patru. Ar trebui sa ne mutam in alta casa. Singuri. Asa am mai putea sa cumparam niste lucruri pentru suflet.

Atunci ea lasa bagajul din mana, incet, foarte incet si incepu sa planga eliberator. El vru sa o sarute dar se gandi ca e un cliseu mult prea superficial pentru importanta faptului ca amandoi realizau ceva profund. Asa ca tacu, o lasa sa tresalte de plans, se excita privindu-i gatul de lebada contorsionat si sculptat de spasmele sufletului si pleca in bucatarie sa faca un ceai. Nu stiau daca asta era un happy end dar, cel putin pentru moment, aveau liniste.

15 comentarii:

  1. E stângaci faptul că ea plânge,amandoi realizaseră:)

    RăspundețiȘtergere
  2. E bine ca au realizat amandoi ca s-a terminat.. asta pentru ca e foarte greu ca doar unul sa realizeze, sau doar unul sa vrea sa discute chestia asta..si atunci sa incerce sa fie foarte calm, sa nu raspunda mai agresiv la unele chestii care oricum au deranjat tot timpul si nu-si aveau sensul. Sau sa prefere sa stea singur/a in alta camera, cu muzica ei si blogul la fel, desi nu asta prefera sa faca.. Sau sa aleaga sa stea in frig in Piata Universitatii, cand si linistea din casa e prea dureroasa, protestand impotriva tuturor, si luptand doar pentru libertate si atat, fiind judecata de acelasi sau prieteni care nu inteleg ce cauta ea acolo.
    Si pentru ca acolo a gasit niste pusti de 20,24,26, cu care poate sa fie ea insasi, fara a se ascunde in spatele unor masti politicoase sau a se teme ca orice remarca ar putea fi interpretata ca un avans..Asta pentru ca unii dintre ei n-au trecut inca prin relatii pe termen lung, si in care echilibrul intre compromisuri e foarte greu de stabilit, sau poate ca balanta a atarnat in partea cealalta, prea mult. Compromisuri generate de mai multe diferente, intre care incompatibilitate intr-un final pe plan emotional si petrecere a timpului liber. Dar pe care nu le realizezi din primele zile.

    Asa ca unde sunt cei putini de 30 si un pic, care au trecut prin experiente similare, au schimbat ce era de schimbat, si au o alta intelegere asupra sensului vietii? Caci cei mai multi pe care ii stiu eu sunt blocati in compromisuri, iar dintre ei multi judeca..

    Si m-am saturat de atitudinea celor multi, care nu inteleg, si ma regasesc cel mai degraba in melodia asta, a unei alte f--up Balante..
    http://www.youtube.com/watch?v=mQvteoFiMlg&ob=av2e

    RăspundețiȘtergere
  3. cine erau cei patru?si de ce locuiau impreuna?de ce nu isi reprimau cumva orgoliile intr-un compromis tacit reciproc?liniste inseamna clar un happy end..fie printr-un nou inceput, fie printr-o noua sansa de a continua cunoscutul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ceaiul de impacare,un film romantic dupa,o seara de neuitat si o noua dimineata in care sa te trezesti langa cineva-ul ala special.:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Îmi place la nebunie tot ce este cu "HAPPY END" fiindcă reprezintă un nou început.


    Scuză-mi stilul stângaci de exprimare dar sunt prima oară pe blogul tău şi ştii cum este "prima oară" !?!? Stai să mă vetzi mai încolo dezlănţuit !!!

    RăspundețiȘtergere
  6. toate ca toate , dar "se excita privindu-i ..." spune mai mult despre relatie ca orice.

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna!

    As avea o intrebare...am aflat ca in 1 februarie va avea loc "Perpetua si Felicitas" la Oradea, insa nu am reusit sa aflu daca vei fi si tu prezent?

    Astept un raspuns, multumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
  8. http://www.clixsense.com/?3652747 JOIN NOW, I WILL HELP YOU TO MAKE MONEY, FOR FREE!

    RăspundețiȘtergere
  9. [IMG]http://i42.tinypic.com/23js7pu.jpg[/IMG]


    Domnule Tudor Chirilă mă numesc Traian Moldoveanu, fost jucator la echipa de rugby Griviţa Roşie, multiplă campioană naţională.
    Sper să vă fac o surpriză cu poza pe care v-o trimit făcută pe Stadionul Republicii din Bucureşti la data de 13 octombrie 1968 după meciul de rugby pe care l-am avut cu ehipa Dinamo Bucureşti pe care i-am învins cu 12-3. Copil cu mingea de rugby din faţa noastră sunteti dumneavostră la varsta, cred că de 2 ani. Eu sunt în rândul din picioare, al nouălea de la stânga la dreapta.
    Adresa mea de e-mail este traiangam@yahoo.com pentru confirmarea primirii.
    Vă doresc o yi bună şi să vă bucuraţi de poză.
    Traian Moldoveanu

    RăspundețiȘtergere
  10. Bună ziua
    Mă iertați că vă deranjez, vin cu rugamintea la d-voastră să mă sprijiniti cu un logo campania umanitară Să fim oameni...( http://safimoameni.blogspot.com/) Dorind din această campanie să ajut cât mai mulți copii.Aștept răspunsul d-voastră la pagina de e-mail safimoameni@yahoo.com.Vă rog să-mi trimiteți și link-ul blogului d-voastră
    Vă mulțumesc frumos!
    Împreună putem schimba vieții!

    RăspundețiȘtergere
  11. Mi-a placut partea cu evitarea unui cliseu, mai ales ca probabil momentele de acest gen nu fac decat sa complice putin lucrurile, ori macar sa le sporeasca intensitatea... ceea ce pentru orice tip de "end" nu este tocmai ceva de dorit.

    Relatiile (inceput-cuprins-incheiere)omului modern cu cei din jurul sau, dar si cu el insusi, par, in esenta, modernizate. Sentimentele la fel:

    http://paginideadevarvirtual.blogspot.com/2012/01/colt-filosofic-3.html

    RăspundețiȘtergere
  12. Mi-a placut partea cu evitarea unui cliseu, mai ales ca probabil momentele de acest gen nu fac decat sa complice putin lucrurile, ori macar sa le sporeasca intensitatea... ceea ce pentru orice tip de "end" nu este tocmai ceva de dorit.

    Relatiile (inceput-cuprins-incheiere)omului modern cu cei din jurul sau, dar si cu el insusi, par, in esenta, modernizate. Sentimentele la fel:

    http://paginideadevarvirtual.blogspot.com/2012/01/colt-filosofic-3.html

    RăspundețiȘtergere