Cine schimba Romania?

Toata lumea vorbeste despre schimbare. Despre inlocuirea intregii clase politice actuale. Cu asta suntem toti de acord. E un inceput. Idealistii si naivii cred ca lucrurile se pot rezolva in strada. Pragmaticii spun ca solutia ramane in continuare votarea raului celui mai mic. Reprezentantii mediului privat, antreprenorii, corporatistii sau independentii viseaza la o alternativa viabila construita din oameni nepatati si realizati care sa intelaga sa se dedice cauzei comune pentru o altfel de Romanie. Exista insa o schimbare despre care nu vorbeste nimeni. Aceea a mediei.

Am vazut in aceste saptamani la televizor o media complet aservita celor doua tabere: opozitia si puterea. In Piata Universitatii am vazut evocari extreme ale fenomenului. Pentru unii era un nou decembrie 89 acolo iar pentru ceilalti o mana de ultrasi care arunca cu sticle incendiare. In general nu poti sa-ti faci o parere obiectiva despre ceea ce se intampla in Romania urmarind televiziunile sau ziarele noastre. Pentru ca una din principalele batalii castigate de clasa politica in ansamblu si de clientela care o sustine pentru a-si recupera ulterior investitia din afacerile cu statul a fost batalia pentru impartirea teritoriilor media. Cele cateva televiziuni neinregimentate politic sunt preocupate de continut tabloid mult mai profitabil in aceste vremuri incerte.

Cine a pierdut in urma acestui razboi? Cetateanul roman deposedat de dreptul la o informare echidistanta, impartiala, lipsita de patima. Profesiunea de jurnalism nu mai este asociata cu ideea de independenta. In mentalul colectiv ea nu inseamna altceva decat supunere, inregimentare si actiune la comanda. Cele cateva ininitative independente din peisajul on line mi se par lipsite de importanta in comparatie cu trusturile.
Toata lumea vorbeste despre faptul ca e imposibil sa schimbi legea partidelor sau sa reusesti sa dizolvi parlamentul si sa blochezi accesul actualilor politiceni in parlament. Sa blochezi practic elaborarea legilor de catre o clasa compromisa. Si mi se pare corect. Insa una din armele cele mai importante impotriva politicului a fost intotdeauna presa. Sigur ca aflandu-se intotdeauna in tabere diferite ei se vor anihila unii pe altii prin diverse dezvaluiri mai mult sau mai putin adevarate. Insa tocmai am hotarat mai devreme ca intreaga clasa politica este iremediabil compromisa.

Ma gandesc ca un prim pas ar fi existenta unei alternative media independente si obiective care sa furnizeze informatiile reale ale lumii politice. O presa cu reporteri adevarati constituiti intr-o miscare fie ea si doar on line pentru inceput. Clasa politica trebuie demascata constant, zi de zi, dintr-o altta perspectiva decat cea a unei prese acuzata din start de subiectivism pentru ca se afla in tabara adversa. O presa obiectiva ar putea sa faciliteze accesul in fata publicului a oamenilor care pot si vor sa schimbe Romania. S-ar auzi altfel de voci. Doar ca aceasta alternativa are si ea nevoie de finantare. Sau de nebunia unor oameni a caror cauza unica este adevarul. O presa care sa duca zilnic coruptia la Bruxlles. Zilnic. Ora de ora.

Are Romnaia asemenea jurnalisti? Asemenea nebuni? Are Romania o Anna Politkovskaya? Pentru ca numai un astfel de om si un astfel de jurnalism ii va putea face pe toti romanii sa creada in schimbare si sa iasa cu adevarat in strada treziti dintr-un somn de douazeci de ani. Pana la urma ca sa se trezeasca de-a binelea constiinta are nevoie de o fereastra. Iar media romaneasca, aservita politic cum e, ne tine inchisi intr-o camera fara geamuri de unde nu putem vedea Romania adevarata, Romania sufocata.