Aeroportul (2)

Fara sa vorbeasca vreuna din limbile de pe inscriptii si avand in cap sfaturile uno r prieteni de-o varsta care au zburat “in vremurile bune” si “nimic nu s-a schimbat” alege sa se tina si ea dupa unul sau altul de pe la ea de prin tara. Dar precum destinele si destinatiile sunt diferite. Si batranica noastra se trezeste singura .

Nu stie nimic despre check-in si nici ce sa intrebe nu prea stie. Sa intrebe cum se ajunge la Madrid? Ii e rusine. Se uita tot timpul la ceas si asta ii face rau, o agita pentru ca timpul zboara mai repede ca niciodata si ea e in mijlocul unei piete mari cu magazine de jur imprejur si oameni grabiti care-si tarasc bagajele si sunt galagiosi. Isi face curaj si se indreapta catre un gardian negru, a mai vazut ea la televizor dintr-astia, repeta Madrid si da din brate ca o gaina cand iata ca negrul se lumineaza isi dezveleste dintii si-i arata un panou urias pe care se mira chiar ea ca nu-l vazuse pana atunci.

O duce de brat pana in fata sirurilor de cuvinte si cifre aliniate unele sub altele apoi repeta rar: Madrid B 55. O ia din nou de brat apoi isi intinde mana mare cu aratatorul inspaimantator de lung intr-o directie pe care batranica intelege ca trebuie s-o apuce. Incepe sa se grabeasca intr-acolo fara sa stie ca acasa agentia i-a emis un bilet de calatorie cu dublu check in si ca mai intai ar fi trebuit sa faca asta. Check-in-ul pentru Madrid.

Ea insa alearga plina de speranta doar noi cei care citim stim ca nu are nici o sansa ca e dezinformata sau rau informata sau neinformata, ca agentia ar fi trebuit sa-i atraga atentia, stim ca transpira degeaba, rasufla greu cu papornita dupa ea, inima ii bate infrigurata pentru ca nu? asta e avionul care o va duce la Drajin al ei si la spanioloaica lui negricioasa dar ce lung e drumu' asta maica ia uite B 23, B 24 mai incolo, aoleo, cat mai e pana la B 55, prin geamurile imense ale culoarului lat cat strada principala batranica apuca sa remarce sistemul format din pasari de fier si masini, scari rulante si burdufuri care se misca lent si inspaimantator, omuleti galbeni care trebaluie de zor - mici ganganii in comparatie cu masinile pe care le conduc. Ia uite indieni, isi spune si se holbeaza lung la turbanele care se indreapta galagios catre o alta poarta catre alta lume.

Drajin ii spusese sa nu-si ia haine ca in Spania e cald da ea tot isi luase doua pulovere dint-alea pe care le tricotase singura si de care era foarte mandra, apoi o gramada de alte boarfe ca doar urma sa stea o luna acolo. Dragul de el ii spusese c-o sa-i cumpere dar ea nu voia, ca si-asa era ea o cheltuiala in luna aia. B 45 se apropie si aproape ca se vede coada de oameni care stau sa se imbarce. Sufla greu mama lui Drajin dar gata a ajuns si chinul se termina si la Madrid va fi el acolo si-o s-o ajute sa iasa din harmalaia asta .

Se aseaza la coada nerabdatoare si iscodind cu ochii mari pe cei care se urca in avion. Fata ii cere boarding pass-ul dar ea nu spune nimic decat Madrid, Madrid si incuviiteaza din cap si gajaie ca si cum incearca sa-I explice fetei ca ala e avionul pentru Madrid si da are dreptate ala e dar ea nu poate sa urce pentru ca ii lipseste un act, fata ii vorbesrte rar si cu un zambet de complezenta pe buze sau poate ma insel si intr-adevar e cuprinsa de compasiune cand batrinica incepe sa planga si tot ce poate sa articuleze e Drajin.. Drajin.. Madrid...

Fata cheama un pusti sprinten care ar trebui s-o duca pe batranica de acolo dar nu se poate ea nu se da plecata si reuseste sa atraga atentia urland dar lumea nu se preocupa prea tare, sistemul e pus la punct avionul trebuie sa plece si pleaca, usile se inchid iar batranica noastra e sfasiata de durere si nedreptate nu intelege, cauta o uniforma dar aici toti sunt imbracati la fel dar nu e politie domnule si nici drepate de ce sa ma lase aici de ce de ce de ce...

va urma