Bazaitul de la Suflet normal si lacrimile de la Budapesta

Bazaitul de la Suflet normal e opera mea si a lui Raul:) Nu e o greseala.Noua ne-a placut si ni se pare amuzant ca e perceputa ca o greseala.

Este inutil sa va spun ce inseamna aceasta senzatie de confirmare a tuturor acestor comentarii. Da, confiramre, pentru ca am crezut in aceasta muzica pana in panzele albe chiar atunci cand unii spuneau ca versurile de la Sambata seara nu sunt ce trebuie sau ca e o prostie sa-l "urasti pe Fat- Frumos":) am crezut in discul asta si cu toata forta pe care am avut-o in dotare.Si am plans si eu, intr-un moment de descarcare isterica la Budapesta, ascultand Cartita,am plans cand era mixata si incepuse sa sune cum voiam. Acum nu ne ramane decat sa cantam, sa cantam, sa cantam, si sa mai cantam putin...