[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

marți, 9 martie 2010

23 de milioane de Ingeri

Astept metroul. A devenit la Paris una din preocuparile mele zilnice. Si prilej de observatie. Ce avem azi? O mama tanara, putin trecuta de patruzeci, cu fiul ei, adolescent, homosexual. Nu trebuie sa aveti indoieli in legatura cu identitatea sexuala a fiului. Era evident.

Marturisesc ca prima reactie a fost o strangere de inima, consecinta a unei substitutii ad hoc. Mi-am imaginat cat de dureros trebuie sa fie pentru acea femeie. Dupa cateva momente, am scuturat prejudecatile asternute pe umerii mei de o societate in care, multi ani in intunericul prilejuit de reprimarea variabilelor sexualitatii, nu s-a aprins nicio lumina care sa ne arate si alte drumuri. Am realizat subit dimensiunea cantitatii de intoleranta cu care eram dispus sa jonglez cand cei doi au aparut pe peron.

Ba, mai mult, riscam sa emit si verdictul suferintei si sa-l proiectez asupra femeii care isi vedea de drum impreuna cu fiul ei. Nu se citea pe fata ei nici suferinta si nici povara. Astea erau doar in capul meu. De unde puteam eu sa stiu ca intr-un oras in care comunitatea gay se simte in siguranta, iar membrii ei se exprima si traiesc normal, femeia de pe peron poarta cu sine drama vietii. Si atunci m-am gandit la altceva. Toleranta nu este o notiune universala. Variabilele ei sunt multiple si tin de o gramada de factori de la cultura, civilizatie si pana la parcurs istoric. Dupa cincizeci de ani de comunism in care principala preocupare a sistemului a fost eradicarea valorilor morale si spirituale care au prins contur la umbra monarhiei, mai ales in perioada interbelica, nu putem pretinde ca aceasta stagnare si involutie morala sa ne faca toleranti.

Europa nu tine insa cont de trecutul nostru si ne vrea brusc liberi la minte si intelegatori. Nu se poate, nu se va putea prea curand. Nu poti sa-i ceri maistrului de la uzinele 23 August care si-a crescut copiii (generatia noastra) subtilizand diverse subansambluri sa inteleaga ca era gresit sa fure atunci. Trebuia sa traiasca, nu? Nu poti sa ceri subconstientului colectiv sa-si schimbe perceptia fata de un aspect sexual care acum douazeci de ani era infractiune si se pedepsea conform codului penal.

La fel cum nu poti sa-i explici lui Adrian Nastase ca nu se face o spaga de milioane de euro la fiecare privatizare si ca un prim ministru ar trebui sa fie un exemplu de corectitudine. Atitudinea politicienilor fata de resursele statului nu e altceva decat atitudinea urii de clasa proletare care devalizeaza si incendiaza conacele rusilor albi. Doar ca statul suntem noi. Comunismul ne-a scos asta din cap. Si cercul vicios se invarte ca un carusel intr-o zi de primavara.

Toleranta este rodul civilizarii. Nu i-o poti imputa unui popor crescut cu cizma pe grumaz. Ar insemna sa ne ridicam cu totii la dimensiunea morala a lui Nicolae Steinhardt or cine a mai vazut douazecisitrei de milioane de ingeri pe Pamant?

Se ridica insa o alta intrebare. Cat de toleranta este Europa cu incapacitatea noastra de a fi toleranti? Oare provocarea suprema nu este tolerarea intolerantei? Cat de mult e dispusa Europa sa inteleaga ca noi nu avem RESURSELE de a accepta lucruri pe care inca nu le intelegem?
Sistemele legislative pedepsesc infractiunile tiganilor si romanilor in diverse tari. Dar oare cat timp au europenii civilizati sa faca exercitiul de imaginatie al unui sistem care a stramutat oameni si a predat lectia dura a supravietuirii imbiband-o in genele urmasilor? Cine discrimineaza la umbra aparentei condamnari a discriminarii? Oare cand parizianul de rand se duce acasa dupa ce a traversat orasul plin de arabi, magrebieni si tigani si a impartit zambete politicoase in stanga si in dreapta mai are puterea sa nu compare imaginile de peste zi cu Parisul de acum zece ani? Greu de spus...

24 de comentarii:

  1. si noi cu ce o sa comparam Bucurestiul ?
    cu cel interbelic poate..dar e muult prea departe..

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesanta ideea de 'tolerarea intolerantei'... Asta e un subiect vast.
    Pentru ca probabil noi, generatia de tineri pana in 30 de ani, sau chiar si peste suntem deschisi la minte si acceptam ce e nou, si mai mult ca posibil ca cei trecuti de... o a doua tinerete poate ca nu mai sunt dispusi sa lase cu totul in urma niste valori care au reprezentat pentru ei ceva in tineretea lor (probabil perioada comunista).. Dar din pacate nu ne putem astepta ca toate acestea sa se schimbe odata ce va apune generatia 'bunicilor' si a 'maistrilor de la 23 August'.
    Pentru ca deja aici nu mai e vorba de generatii, e vorba de cultura si de cum a crescut fiecare. Degeaba am eu 23 de ani si sunt atras cu precadere de tot ce e nou, frumos, tot ce are o valoare culturala sau un sens pe care putini il inteleg... Nu ii pot pretinde si vecinului asta, chiar daca e de o varsta cu mine, sau poate cu un an, doi mai mare. De ce? Ala asculta manele. Si in timpul liber se uita la OTV. No comment. Le-am dat exemplu pentru ca astea doua au devenit un fel de etaloane ale inculturii in Romania. Asa ca in nici un caz nu poate fi vorba de diferenta intre generatii.
    Si din pacate, atata timp cat se va gasi cineva care sa promoveze incultura, ieftinul, si intr-un fel grotescul doar de placerea de a face bani cu sacul, doar de placerea de a produce in masa, pentru castiguri materiale, nu si spirituale, doar de placerea de a vinde ceva lipsit de o valoare morala, oricui e atat de slab incat sa si cumpere (de ce cumpara?? de dragul de a pierde timpul??)... Atata timp cat se vor gasi oameni din astia care sa pastreze mentalitatea romanului mediu la un nivel sub mediocru, atat va dura si perioada in care oamenii vor refuza sa isi deschida mintile.
    De ce? Din prea multe motive. Din dorinta de nu fi ignorat. Din nevoia de a face parte din 'turma'. Din cauza slabiciunii. Din cauza copierii - 'iete ala face, alora le place ce face, hai sa fac si eu ca el'. Din plictiseala. La ce bun sa pierzi trei ore sa citesti cateva zeci de pagini bune? Mai bine asculti ultimu` album al lu` Guta.
    Din mult prea multe motive...
    Scuze.. M`am intins cam mult. Si sugestia mea pentru aia care sunt si vor ramane open-minded in continuare? Fugiti fratilor din tara daca va permiteti si acceptati pana va saturati ce o sa vedeti in alte tari! Eu asa am de gand sa fac.. Intr-un oarecare viitor improbabil. Asta pana nu se satura Comisia Europeana sa ne tolereze si ne forteaza sa cream legi impotriva inculturii, manelelor si spiritului de 'tigan burtos'. Lucru care nu mi`ar displace deloc. Pentru ca astia ne trag in jos, nu maistrul de la 23 August.
    Cheers!

    RăspundețiȘtergere
  3. Intoleranta, ca si toleranta este si ea o notiune universala...si parizienii au intolerantele lor (si nu putine...): intoleranta fata de imigranti romani, polonezi, pe care nu-i pot accepta in ruptul capului si nu rateaza nici o ocazia sa le arate dispretul cu un grimasa sau cu o gluma despre "les voyous des parcmetres..."; parizienii sunt intoleranti fata de liberalismul economic, care reprezinta pentru ei un cal de bataie la indemana, in orice circumstanta; ca sa nu mai punem la socoteala ca intolerantele care aparent au fost depasite (fata de les "negres", "les fenecs", "les putain d'juifs") inca subsista pentru o mare parte a populatiei mediocre si indeajuns needucate...
    ...si totusi, cu intolerantele lor, ei toti cred in "la republique", in laicitatea afisata a frantei care este garantul functionarii societatii, in contractul social al lui rousseau, in stiinta lucrului bine facut, in bun-simt...
    asta e principala noastra intoleranta: nu avem bun-simt

    RăspundețiȘtergere
  4. Tu gandesti foarte frumos insa din pacate idilic...Si partea cea mai trista, din punctul meu de vedere (eu am facut Sociologie) este ca majoritatea romanilor tineri, care s-au format dupa caderea comunismului au aceleasi prejudecati si dau dovada de aceeasi ignoranta care inca se perpetueaza... :(

    RăspundețiȘtergere
  5. Întradevăr, lipsa bunului simţ ne trage mult înapoi, din păcate valorile pe care le avem nu reuşesc să compenseze restul....Nu ştiu de ce, dar îi văd pe români ca pe un puşti rămas singur acasă....şi profită pentru a face fel de fel de nebunii, adică tot ce i-a fost interzis cumva...E mai uşor să fi agresiv....agresivitatea se naşte din teamă, iar mulţi consideră bunătatea ca fiind o prostie. Nu am învăţat ce înseamnă iertare, iubire, respect, fericire, veselie decât prin prisma beneficiilor. Nu suntem mulţumiţi pentru noi ci pentru ceea ce văd alţii la noi....Ce e aia naţionalism? Mai tresare cineva la imnul ţării? Mai avem vreun rost de a fi români la noi în ţară? E corect să avem un sentiment de ruşine? Da, omul 23 August în proporţie de 99% nu se poate schimba, dar 1% din el ştie că greşeşte. Şi nu vrea. Nu vrea să îşi rişte sărăcia de astăzi pe o alta poate mai grea, de mâine. Iar, restul.....europenilor...cred că nu e vorba de niciun fel de răbdare, sunt doar interese, e doar politică, fie că omul de rând al lor se împiedică zilnic de un cerşetor român, fie că au ca prieten un român...nu îi întreabă nimeni...Pe cerşetor îl vede toată lumea, se pot naşte discuţii, polemici şi tratate cu beneficii de o parte sau de alta. Prietenul....rămâne anonim.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce vrei tu sa spui, ca romanii fura in Romania sau prin alte tari pentru ca asa au fost invatati? Trebuiau sa faca asta pentru a supravietui? Si Europa ar trebui sa fie toleranta cu astfel de comportamente? Hmm...
    Ca nu avem resursele de a intelege faptul ca nu-i nimic rau in a avea o alta orientare sexuala, sunt de acord pentru ca intr-adevar cultura, civilizatia si legislatia incriminau acest aspect. Si da, trebuie sa invatam sa fim toleranti.
    Probabil ca vor mai trece insa multi ani pana ce gradele noastre de intoleranta/toleranta se vor uniformiza cu cele ale civilizatiei europene.

    RăspundețiȘtergere
  7. din pacate, suntem toti, intr-o mai mare sau mai mica masura, fie ca suntem capabili sa constientizam sau nu, rodul societatii din care facem parte. sunt, totusi, prea putini cei care reusesc sa se elibereze de dogmele care le-au fost inoculate. educatia face asta din noi. societatea ne formeaza. ferice de cei ce nu se incadreaza si isi croiesc drumul dupa propriile masuri. dar, de cele mai multe ori, astfel de oameni sunt condamnati, aratati cu degetul. adevarata noastra libertate trebuie sa ramana libertatea spirituala. dar cati dintre noi o avem? cati o putem pastra si cati dintre noi nu au urmat cai doar de dragul de a fi "cu turma"? e vb de atitudinea individuala a fiecaruia in fata a ceea ce ne ofera viata, in fond si la urma urmei. cat pastrezi din ceea ce esti in fata tavalugului a ceea ce "ar trebui sa fie"? si, mai ales, cati oameni stiu sa fie cu adevarat LIBERI?

    RăspundețiȘtergere
  8. Ridicand problema tolerantei poate vor intelege mai multi de ce occidentalii ne trateaza ca pe o tara de mana a doua, asta e numai unul dintre motive. Bineinteles ca nu trebuie sa-i copiem intru toate, ci doar sa urmam exemplele lor pozitive.

    RăspundețiȘtergere
  9. prea putini straini sunt toleranti cand e vorba de intoleranta noastra. eu imi petrec in fiecare zi ore intre straini de peste tot si se vede clar ca au o gandire diversa de cea impusa la noi pe vremea comunismului si ramasa model chiar si pentru generatiile urmatoare. insa pe cat sunt de deschisi la minte nu reusesc totusi sa accepte faptul ca avem un alt mod de a gandi, ba chiar se simt jigniti destul de usor de noi si de gandirea noastra. ceea ce e un pic trist pentru ca noi, asa cum ai spus si tu, mai intai gandim cum am fost invatati ( saraca femeie cat trebuie sa sufere) apoi incercam sa privim lucrurile si dintr-un alt punct de vedere... si asa ajung sa ma intreb: NU CUMVA NOI SUNTEM MAI TOLERANTI CAND E VORBA DE INTOLERANTA LOR LA INTOLERANTA NOASTRA?

    RăspundețiȘtergere
  10. Mda, ieri un coleg a inceput sa-mi spuna un banc.
    Avea doar doi protagonisti, Adam si Eva, iar Adam era gay.
    Brr.

    RăspundețiȘtergere
  11. off topic

    la cluj ziceai ca "se poate ca in 1 martie sa avem lansata piesa de la -prima auditie- " adica, cea cu

    "alerg nebun, si-mi scoate inima fuuum...."

    /:) e deja 10. ceva detalii?
    multzam fain

    RăspundețiȘtergere
  12. Ai să râzi, dar Parisul de acum 10 ani era mult mai intolerant. Iar în prezent, intoleranţa aici se încetăţeneşte tot mai mult, din considerente politico-sociale. Francezii, într-un elan primitor şi poate ca să-şi pună cenuşă-n cap pentru nişte greşeli în Algeria, au primit prin anii '50 mulţi cetăţeni algerieni, negri, portughezi, spanioli şi alte naţionalităţi. Acum văd că mulţi continuă să prefere să trăiască fără acte şi fără să muncească, întreţinuţi de serviciile sociale. Mulţi primesc echivalentul unui salariu mediu pe economie, fără să facă nimic. Deci toleranţa lor variază. Mai mult decât atât, francezul care împarte zâmbete în drum spre casă trăieşte în provincie. În Paris, nici vorbă. Parizianul (adevărat, nu cel de suprafaţă) de azi e plictisit de turişti, sâcâit că nu găseşte loc de parcare, enervat că trenurile de metrou întârzie şi e un fel de zombi cu iPod-ul agăţat de urechi, dând din cap în ritmul muzicii sale, total indiferent la ceea ce-l înconjoară. So, trebuie nuanţat...

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Vocea-de-Departe: Acestea sunt problemele inerente ale unui trai intr-un oras cosmopolitan...dar pana la a "desfiinta" un individ ca nu-i impartasesti aceleasi valori religioase, orientari sexuale, statut social...este cale lunga.

    RăspundețiȘtergere
  14. Interesant şi plin de adevar articolul, dar din punctul meu de vedere, homosexualitatea trebuie sa primească numai o anumita parte a toleranţei, aceea de a o privi ca pe o boala ca oricare alta si tratată cu toată seriozitatea şi responsabilitatea. Deci, tolerantă da, dar a confunda cazurile patologice cu situaţii normale pe care in loc sa le tratezi medical,(privind cu toată inţelegerea adecvată), le dai statut de viaţă normală şi le incurajezi, aceasta mi se pare iresponsabilitate, nu toleranţă. Fiziologic, femeia si barbatul se completează şi împreună constituie un cuplu, un întreg, iar copilul acestui cuplu trebuie să cunoască lumea prin universul întregului, nu trunchiat, aşa cum ar creşte într-o "familie" in care parinţii au acelaşi sex. Categoric este un subiect care merita zeci de pagini , nu câteva rânduri, dar sper că am punctat ideea.

    RăspundețiȘtergere
  15. Tudore, imi pare rau! Am aflat astazi despre decizia ICCJ.
    Simt ca am pierdut ceva nepretuit. Faptul ca iti iubesc muzica, ca o inteleg si ca ma identific cu ea mi-a dat intotdeauna sentimentul ca imi apartine intr-un fel.
    Dar tie ? E sufletul tau in toate acele melodii. Pot ei sa te priveze de a-ti canta sufletul ?
    Niciodata. Melodiile Vamii Vechi vor ramane intotdeauna in sufletele noastre, nepatate de murdaria instantelor sau a banilor.
    Cred ca vorbesc in numele tuturor vizitatorilor blogului tau si a celor care iti iubesc muzica cand spun ca vom fi alaturi de tine!

    RăspundețiȘtergere
  16. vama veche ai inseamnat tu tot timpul. Iar asta nu o va ptuea fura nimeni,nici justitia,nimeni ! Intodeauna am iubit versurile,iar versurile sunt ale tale.Imi pare rau .Am continuat sa ascultam Vama nu Trupa Veche

    RăspundețiȘtergere
  17. Pacat de stirea de am auzit-o ai... cu vama veche. Moomoo pt Trupa veche. Scuzati limbajul.

    RăspundețiȘtergere
  18. Dar cu ce ocazie prin Paris? adica cam mult timp petrecut pe acolo :X

    RăspundețiȘtergere
  19. am vazut stirea cum ca tu nu mai ai dreptul sa iti canti proprile piese ...zine ceva


    sa ai o seara faina

    RăspundețiȘtergere
  20. Daca stiam ca vizitezi Parisul in aceeasi perioada in care am fost si eu poate ne intalneam la o sueta intr-o cafenea! Mi-ar fi facut placere sa stam de vorba!
    Parisul a fost minunat, pacat ca s-a terminat! Inapoi la realitate :(
    Pe cand noi concerte?
    Salutari din UK.

    RăspundețiȘtergere
  21. tudor... am gasit aceasta simfonie pe youtube... sper sa iti placa:): mahler-simfonia nr 5

    http://www.youtube.com/watch?v=W1l1VGhFFYs

    RăspundețiȘtergere
  22. Din pacate din 23 au ramas 21 ... daca ai timp da mi si mie un feedback pe www.sgashop.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere
  23. Cred ca ar trebui facuta o diferentiere intre acceptare si toleranta. Toleranta presupune ca a priori s-a stabilit o vina: cel pe care il tolerezi a gresit insa tu esti dispus sa tolerezi acest lucru. De aceea comunitatea gay in Franta nu este tolerata, ci acceptata pentru ceea ce este. Cu totul altfel se pune problema vis-a-vis de intoleranta, fata de care nu poti manifesta acceptare, insa pe care o poti tolera bineinteles. Asa ca se impune o diferenta dictata de prejudecata intre a tolera un homosexual si a tolera o persoana intoleranta. Dar astfel de diferente sunt greu de sesizat, nu pentru ca limba romana nu ar permite, ci pentru ca romanilor le lipseste exercitiul acceptarii.

    RăspundețiȘtergere
  24. Uite...eu sunt femeie si deasemenea şi lesbi. Interesant să văd postarea ta. Poate pentru că nu mă aştept ca în Romania, să găsesc câtuşi de puţină toleranţă.
    Am avut "coming out-ul" cu mulţi ani în urmă si am realizat ca Romania pe langa alte state, este mai toleranta. Adica priveste la anumite tari unde homosexualii sunt maltratati. Aici cel putin nu aud mereu de astfel de lucruri si intamplari.
    Te-ai intrebat vreodata de ce poate mama acelui baiat ar fi avut amagire in ochii ei?
    Haide sa iti spun inca ceva. Fratele meu este si el gay. Adica sunt si eu dar si fratele meu mai mare. Mama mea stie de amandoi insa pana sa ii spun mamei de mine am intrebat-o de ce ii pare rau pentru fratele meu si a raspuns ca nu este pentru faptul ca este gay,ci pentru ca in tara asta nu este loc sa fi gay cand toti te judeca si te arata cu degetul...lucruri si gesturi care te bantuie toata viata si chiar daca vorbele sunt trecatoare, prejudecatiile raman pentru multi ani de azi incolo.
    Asadar, lipsa oricarei griji sau tristete de pe chipul acelei mame, este si datorita faptului ca fiul ei traieste linistit intr-o societate care nu condamna modul lui de a iubii. DA! De a iubii!
    Iubeste si traieste la fel ca orice om si ceea ce difera este sexul partenerului.

    Daca UE ne preseaza cumva sa acceptam, inseamna ca este un apel la schimbare, unul foarte necesar tarii noastre. Ducem lipsa de multe, datorita formei de a gandii si a prejudecatiilor. Si nu avem un castig, din contra iesim tot noi in pierdere.

    Ok, este de inteles ca nu putem din prima, desi au trecut mai bine de 20 de ani de la revolutie. Insa spune-mi si mie progresul ce l-am facut caturi de mic, ca sa putem accepta homosexualitatea?
    Exista cumva in scolile din Romania un program de educatie sexuala mai detaliat si prin care, sa informezi adolescentul despre ceea ce inseamna homosexualitatea?
    Avem o organizatie bine fondata care sa educe tineretul ce in 20 ani vor ajunge generatia mai batrana prin care sa realizeze ca homosexualitatea nu este un pacat sau o boala?
    Sau un film, un serial, ceva la televizor care sa scoata in evidenta, sa faca vizibila homosexualitatea si ce inseamna aceasta?

    Ducem lipsa de multe. Iar eu ca fata la 24 de ani cu planuri MARI de a imi creea o familie si mai ales, dorind sa raman in tara mea pentru a realiza toate acestea trebuie sa emigrez, pentru a simti ca sunt libera sa iubesc, sa ma marit, sa imi creez o familie si sa avansez pe plan profesional, pentru ca in propria mea tara nu am drepturi egale doar pentru ca sunt...diferita din punct de vedere al preferintelor mele sexuale.
    Avem democratie...care insa...nu este democratie...Pentru mine este inca o forma prin care statul si legea imi modereaza viata...iar prejudecatiile ma fac sa ma ascund pentru ca nu am aceleasi preferinte sexuale.

    RăspundețiȘtergere