[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

miercuri, 31 martie 2010

Despre un Om care nu mai era Om.

Anul acesta renunt la reflectiile pascale. E Saptamana Mare si toata lumea propune conduite. Ma sustrag. N-am de gand sa va propun nimic. Faceti ce vreti si traiti cum credeti. Optiunea ramane un drept. Cei intelepti o vad si ca pe un act responsabil. Ma bantuie, insa, o alta tema care sper sa nu dea nastere comentariilor stupide care abia asteapta sa-si iteasca literele pe aici. Ma bantuie ideea Dezumanizarii. Cat de jos poate merge Omul pe scara dezumanizarii fizice si spirituale? Astazi m-am cutremurat. Ieri, de fapt. Locuiesc in arondismentul sapte pe perioada sederii mele la Paris. Rue St. Dominique este o strada cunoscuta, care se opreste in Champ du Mars - la capatul caruia strajuieste turnul. Ma plimbam pe la pranz prin cartier dispus sa ma racoresc dupa cateva ore bune de munca. Pe un trotuar larg, la intersectia St. Dominique cu Avenue Bosquet (sic), un homeless si-a dat pantalonii jos si a inceput sa se cace. Poate ar trebui sa scriu "sa-si faca nevoile". Era, insa, mai mult decat nevoie in acest spectacol oribil si grotesc, pe de-o parte si atat de simplu si uman, pe de alta. Era ceva mai grav. Era abdicare si resemnare, era neputinta de a mai controla un trup pe care nici chiar purtatorul nu-l mai considera demn de respect. Individul coborase atat de mult pe scara demnitatii umane incat actul lui era unul aproape animalic si, pe cat de socant, pe atat de normal. Mica drama urbana, pe care trecatorii n-o bagau in seama, nu consta in actul in sine, ci in faptul ca, brusc, ideea de OM disparuse precum aburii unei cafele in clocot: abia perceptibili pentru o fractiune de secunda si apoi nimic. Acea fiinta, bauta probabil (sau nu), care nu-si putea ridica ochii si capul si care mai avea doar puterea sa lupte ca sa nu se cace in pantaloni, prea slaba ca sa mai fuga de ochii lumii, pierduse batalia cu numele de OM. Caci pare, cand vezi un asemenea individ, ca statutul de OM e ceva pentru care trebuie sa luptam zilnic. Dezumanizarea face parte mai mult ca oricand din cotidian: ieri, in mijlocul Parisului. Se mai ridica o intrebare: cei care treceau pe langa el, ca si mine de altfel, intorcand capetele si vazandu-si de drum ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, preocupati de un traseu mai mult sau mai putin mecanic, ei cat de sus sunt pe scara sufletului? Cu ce suntem mai presus noi, cei dispusi sa ignoram si sa condamnam, cu ce suntem mai presus ca un om care a renuntat sa mai lupte sa-si pastreze demnitatea? La asta ma gandesc acum. Nu astept un raspuns pentru ca e mai mult decat o dezbatere. E o chestiune care necesita o discutie cu noi insine. Marturisesc ca imaginea a fost socanta si a avut darul de a aduce pe tapet si problema fragilitatii umane. Cand vezi asemenea lucruri la semenii tai nu poti sa nu realizezi ca trebuie mai mult decat un parfum, haine curate si civilizatie ca sa te feresti de o asemenea ipostaza. Mult mai mult. Dar asta e o alta discutie care are legatura poate cu insasi tema Saptamanii Mari si am zis ca nu vorbim despre asta.

39 de comentarii:

  1. M-a impresionat ceea ce ai scris...
    Cred ca nu conteaza cate ocoluri dai bisericii sau cat te dai cu capul de asfalt la diverse sarbatori religioase.
    Asta este dupa parerea mea adevarata noastra problema, ca desi cu totii suntem de acord ca suntem varza niciunul nu face nimic.E mai simplu sa acuzam si sa scuipam decat sa-l prindem de mana pe cel care ajunge in aceasta situatie si sa incercam sa ne asumam si noi o parte din problema lui...

    RăspundețiȘtergere
  2. ``Mersul la biserica nu te face credincios asa cum statul in garaj nu te face masina ``. Frustrant sentiment de a asista la ceva cu care nu esti tocmai deacord si totusi sa nu ai ce sa faci in acest sens ...

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi iată şi..."iţirea literelor stupide"...
    "Uneori mi se face frică de mine...de ce pot să fac....de cât de jos pot să cobor....de cât de slab pot să fiu. Şi frica mă face să lupt şi să trăiesc."
    Uneori, însă, cred că pur şi simplu ar trebui să ne oprim şi să ajutăm un om să treacă strada, să oferim o floare, să hrănim un om flămând..... sau de ce nu, să ne închipuim în locul lui. Dar nu am avea curajul. Nu o să avem niciodată curajul să fim flămânzi, să fim chinuiţi....Niciodată nu o să recunoaştem că se poate....Uneori, soarta, vrei nu vrei, îţi mai dă o palmă, pe alţii îi zăpăceşte deabinelea

    RăspundețiȘtergere
  4. exact ca in Borat...sa ne indumnezeim pe noi si atunci si cei din jur isi vor ridica vibratia

    RăspundețiȘtergere
  5. Trist chiar foarte trist,insa as vrea sa iti aduc la cunostinta un fapt si mai dramatic,eram in oradea in urma cu ceva timp si trecand printr-un parc din centrul orasului un cuplu tanar intretinea relatie sexuala in mijlocul acelui parc,fara nici o stupoare de parca ar fi fost doar ei singuri in toata zona aceea in plina zi.Zeci de oameni treceua si petreceau in acel moment pe acolo,printre care bineinteles si copii.M-a luat o rusine si o scarba in acel moment si m-am intrebat:pana unde a ajuns lumea?Nu a trecut mult timp si vreo 5 jandarmi si-au facut aparitia.Am ramas fara cuvinte si iti spun sincer ca mi-e foarte teama de ce am putea deveni.

    RăspundețiȘtergere
  6. faza e ca in fiecare zi se intampla macar cate un lucru la care, daca am interveni, probabil s-ar schimba ceva. dar cred ca ar trebui sa intervenim de fiecare data, cu fiecare ocazie, ca sa conteze. altfel e doar un gest gratuit, care te face sa te simti bine pe moment.

    RăspundețiȘtergere
  7. nu stiu de ce il dezumanizezi cand el a aratat celorlalti ce inseamna sa fi om fara masti sociale.


    Un om care a ajuns la un nivel de supravietuire acuta e doar om pt care nevoile primare sunt doar nevoi primare.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Camelia.

    Masti sociale.Nu obisnuiesc sa critic comentarile celorlalti dar ai scris o aberatie. A fi neconformist inseamna a nu avea masti sociale,a fi un revolutionar,dar nu a te caca in strada.De milioane de ani tindem catre evolutie.De cateva milioane ne-am creat niste perceptii corecte sau gresite.Bineinteles daca tu crezi ca mastile sociale sunt faptul ca se caca la o buda e ok.


    Tudor,dezumanizarea vine odata cu pierderea spiritului,a credintei indiferent care ar fi aceea.Un ateu este dezumanizat,presupus ateu pentru ca aici e o alta discutie.Dezumanizarea e cand nu ne va mai pasa ca Iisus a fost rastignit pentru noi.As fi ipocrit declarandu-ma credincios,ba chiar am intrebarile mele legate de religie asa cum fiecare le are ,exceptand cei de la 70 de ani in sus din catune indepartate si pana la urma nu e vina lor.
    Incep sa aberez prea mult.Paste Fericit.De sarbatori am cerut sa ne indepartam putin de manipularea asta a internetului caci nu vreau sa privesc invierea pe un site broadcast.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Sorin dezumanizati sunt cei care isi pierd constiinta de sine ( nebunii) nu constienta ca se afla in social .

    Nonconformistii nu sunt fara masti sociale sint cu alte masti sociale/

    Un om nu poate exista in social fara masca,( nu ne putem face nevoile in strada ) poate fi doar mai mult sau mai putin autentic.

    Un om ateu are acelasi suflet ca un om credincios aceeasi esenta spirituala indiferent de ce ti place tie sa crezi..

    RăspundețiȘtergere
  10. nivel 1 oameni : exist, supravietiesc si imi satisfac nevoile primare.

    mai jos detalii despre fiecare nivel:

    http://www.succesulmeu.ro/pdf/Graves_model.pdf

    RăspundețiȘtergere
  11. Am citit şi am plâns. Pentru noi, pentru acel om, pentru tot...

    RăspundețiȘtergere
  12. Tudor, stii foarte bine cat de greu este sa traim in interior, sa stam de vorba cu noi insine , sa constientizam faptele noastre si consecintele acestora. Credeam candva ca toti putem iubi la fel de mult, cu aceeasi intensitate, ca toti ne dorim sa evoluam spiritual. Dar nu e deloc asa. Ma uit in jurul meu si vad oameni care se complac in a trai de pe o zi pe alta. Aceleasi gesturi mecanice. Seci. Pentru OM-ul din povestioara ta nu simt decat compasiune. Dar ma intreb : el e constient de locul in care se afla? A fost vreodata constient? Constient de EL?

    RăspundețiȘtergere
  13. Omul acela nu mai era om prin filtrul tau de Jeune intelectuel a paris:)...el continua insa sa fie OM, indiferent ca se caca in closet la mussee d'orsey sau pe boulevard nu-stiu-care...
    desi imi vine greu sa imi imaginez scena (in 5 ani de paris nu am vazut asa ceva...), este cu siguranta o imagine care vorbeste despre suferinta unor oameni...acesti SDF sunt si foarte mari suferinzi sufleteste, care au nevoie de ajutor si care uita uneori ca sunt Oameni...dar si ei sunt Oameni

    RăspundețiȘtergere
  14. @ Filotas
    Tu spui de ajutor... Din pacate eu am cunoscut oameni in starea lui, care nu vroiau sa primeasca ajutor. Nu e atat de simpu. Sunt persoane care au nevoie de ajutor, sunt constiente de asta si il primesc. Dar sunt persoane care duc o lupta ca ele insele. Iar noi chiar nu putem sa ii ajutam. Nu in mod direct. Cel mult putem sa le oferim cateva impulsuri.

    RăspundețiȘtergere
  15. Totusi, este mai inuman un homeless care se usureaza in centrul Parisului sau un businessman care urineaza in acelasi centru, in tufe, la 10m de o toaleta publica?

    PS: La Paris exista o brigada 'anti-pipi':)

    RăspundețiȘtergere
  16. @Loredana, pe undeva, Filotas are dreptate...OMUL lui Tudor, în cazul ăsta, nu de un impuls ar fi avut nevoie, cred că nici nu l-ar fi simţit. Oricum, în momentul ăla nimeni nu a avut curajul să se apropie de el...de ce? De ruşine. Ce credeţi că ar fi făcut dacă cineva l-ar fi abordat direct ignorând situaţia în care se afla? Nu putem şti. Dar ar fi fost interesant de aflat cum ar fi reacţionat..
    O să vă povestesc ceva....s-a întâmplat la câţiva ani după revoluţia noastră....eram în Cimitirul Eroilor, cu doi prieteni, ne plimbam şi citeam o poveste scrisă pe o cruce aici, o poveste dincolo....şi la un moment dat, a apărut parcă de niciunde, un OM....zdrenţuros, murdar, bărbos...cu două cutii de vopsea, câte una în fiecare mână, pline cu apă, legate cu sârmă. Sfios, a trecut pe lângă noi şi ne-a salutat şoptit. Ne-a spus "copii mei"..Hipnotizaţi, ne-am ţinut discret după el....s-a oprit la un mormânt în partea dreapta cum intri în cimitir, în spate. Era al fiului lui. Mort la revoluţie. El era un fost profesor universitar. Om cu carte. Ştiut. Respectat. Avea ochii în lacrimi dar nu plângea. Trăia, dar nu trăia. Am stat cu el, acolo, trei tineri, trei oameni copleşiţi....Ne-a povestit despre el, despre fiul lui...era conştient de ceea ce a ajuns. Cum crezi că l-am fi putut ajuta. Dându-i un impuls?

    RăspundețiȘtergere
  17. @septembrie
    Imi pare rau ca ai trecut prin asta. Pe mine m-a cuprins tristetea cand am citit povestea ta. Si nu inteeg de ce uneori lucrurile stau asa. Imi pare rau pt omul ala. Din pacate asa e viata, unora ne ofera mai mult, unora mai putin. Si totusi de ce exista vorba aia: "Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce" ?

    RăspundețiȘtergere
  18. Ok...Sa inteleg ca asociem dezumanizarea cu cacatul in mijlocul Parisului. Inainte ca omul sa aiba buda se caca pe carare dar atunci nu era dezumanizat ci doar il trecea cacarea. Apoi a urmat o perioada de umanizare ce continua, si care ne indeamna sa ne cacam indoor. In acceptiunea timpului prezent nu e ok sa ne cacam in strada. O fi fost praf omul, o fi crezut ca e pe buda, o fi vrut sa faca un manifest si sa se cace pe noi asta umani ce avem o buda cu faianta si gresie, un laptop, si 3 mobile. Nu conteaza asta conteaza ca dezumanizarea nu are a face nu nevoia primordiala de a te caca ci cu falsitatea cu care il inconjuram noi pe cel ce se caca in strada. Cand omul inceteaza sa mai faca ce vrea, si incepe a face ce nu vrea, devine inuman. Omul a vrut sa se cace. Cat de uman se poate.

    RăspundețiȘtergere
  19. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  20. Si totusi ...cand traiesti ca un animal, cum poti sa te comporti ca un om? :-?? Ma intreb ... iar...oare care e vina lui? E un pic mai complex zic eu ...desi la prima vedere pare un gest de dezumanizare! Si daca ai timp... poate vrei sa intri pe blogul meu, pentru ca ultima postare se refera tot la "oameni ai strazii", dar la cei de care probabil multi sunt satui... pentru ca bat drumurile Bucurestiului!

    P.S.: Stiu ca nu scriu la fel de frumos ca tine... dar ma chinui! Keep it up!

    RăspundețiȘtergere
  21. avem exemple si la noi - http://www.myvideo.ro/watch/7438218/Un_barbat_se_plimba_gol_pusca_prin_Bucuresti
    filmat azi, in Bucuresti :(

    RăspundețiȘtergere
  22. eu am asistat la o faza asemanatoare in Bucuresti, cand urmarind cu privirea o musca am vazut cum se aseaza pe un c*r de femeie care se caca intre o casa si o masina. a fost ca o secventa de film! pwahaha

    RăspundețiȘtergere
  23. Omul macar era pe strada... dar imagineaza-ti ca s-a intamplat in liftul blocului meu :)) nu a mai rezistat cateva secunde pana sa intre in casa, si a zis k liftul e tot una cu WC`ul... cat de inuman crezi ca e asta?

    RăspundețiȘtergere
  24. probabil...ca asa putem sa demonstram...ca totusi ne tragem din animale...viata devine din ce in ce mai mult...o povara pentru oamenii fara nimica...o aroganta pentru cei ce detin totul(cel putin asa cred ei)...si o minune pentru oamenii de rand ce nu detin totul(dar totusi sunt mai bogati)...in fine...cand apare piesa noua ca nu mai am rabdare...daca tot vin Pastile...io tot copil am ramas...si vreau cadou de la iepuras piesa cea noua...

    RăspundețiȘtergere
  25. nu stiu ce sa mai zic dar oamenii nu mai sunt de mult Oameni
    si inca ceva: nu consider k mersul la biserica te face sa devii un om credincios...
    de multe ori decat sa merg la biserica si sa dorm pe acolo dupa o noapte pierduta in club,sau sa vad babele cum stau la taclale ca la piata,si sa incep sa comentez sa mai fac si alte pacate mai bine stau acasa,dar macar stiu k nu am mai adunat cv pacate,k si asa am destule.
    eu recunosc ca nu merg la biserica decat o data pe an,la Pasti si atunci stau o ora...stiu ca nu sunt cea mai credincioasa persoana dar am si eu un Dumnezeu acolo sus in care cred,iar spre rusinea mea de multe ori imi aduc aminte de el doar cand dau de greu.
    o alta chestie ce ma "sperie"..aud in jurul meu"e Saptamana Mare ...nu mai injur,nu ma mai cert cu nimeni,sunt si eu mai credincios/oasa"
    frateeeee daca tot vrei sa devii un om mai bun dc trebuie sa faci asta doar in Saptamana Mare?dc cred toti ca daca sunt mai altfel in saptamana asta sunt mai credinciosi?
    in fine...dezumanizarea o gasim la tot pasul...

    RăspundețiȘtergere
  26. simtim compasiune sau repulsie pentru asemenea oameni(sunt totusi oameni)...cred ca indiferent de conditiile in care traiesti un suflet gol este tot gol…acesti oameni sunt oameni iubiti de DUMNEZEU la fel ca noi, diferenta e condiţia de viata diferita pe care o avem noi ceilalti

    RăspundețiȘtergere
  27. Cate mai intamplari de cand esti la Paris, dragul meu..
    Nu am sa comentez, ar fi un mare +.

    RăspundețiȘtergere
  28. Despre un si mai mare om, Nichita Stanescu.

    RăspundețiȘtergere
  29. salut TUDOR!povestirea ta este foarte realista,insa sincer nu si socanta.DEzumanizarea e la moda!majoritatea dintre noi ignoram sanatatea corporala,devenim obezi,ne tatuam,avem tot felul de boli ce apar datorita unor lucruri simple ce nu ar trebui ingnorate(alimentatia,igiena corporala etc)

    RăspundețiȘtergere
  30. "Despre un om care nu mai ESTE om" - asta e ceea ce vrem sa-ti transmitem si o facem pentru prietena noastra Roxana,28 ani,tumoare pe creier.

    http://roxanatrifan.wordpress.com/

    Vrem sa facem o petrecere de tip umanitar pentru ea si avem nevoie de OAMENI care sa ne ajute!

    Sper sa va permita timpul sa faceti pentru Roxana ce stiti voi foarte bine - sa cantati.

    Cu deosebita consideratie,
    Prietenii Roxanei

    RăspundețiȘtergere
  31. As dori sa pot sa am timp sa comentez pe toti de pe Zelist dar nu stiu daca voi avea timp...o sa incerc....
    PASTE FERICIT TUTUROR ORIUNDE V-ATI AFLA ! LUMINA SA PATRUNDA IN INIMILE VOASTRE !

    RăspundețiȘtergere
  32. As dori sa pot sa am timp sa comentez pe toti de pe Zelist dar nu stiu daca voi avea timp...o sa incerc....
    PASTE FERICIT TUTUROR ORIUNDE V-ATI AFLA ! LUMINA SA PATRUNDA IN INIMILE VOASTRE !

    RăspundețiȘtergere
  33. Dezumanizarea...este un aspect care ne socheaza, in primul rand, si de aici cred ca lipsa de reactie imediata...Ne cutremura si ne face sa privim mai mult inspre noi, cu teama...si mai putin catre "dezumanizat"...

    RăspundețiȘtergere
  34. recunosc ca e o adevarata placere sa citesc ce scrii;esti foarte profund ,sensibil.Temele tale te pun sa reflectezi............

    RăspundețiȘtergere
  35. Acel om nu cred ca este neaparat dezumanizat. Poate fi si bolnav. Din aceasta cauza nu stie ce face. Pe strada pe care locuiesc eu este deasemenea un om care se caca in strada. este bolnav de vreo 30 de ani si are mintea ca a unui copil.. In ultimul timp mai rau pt ca a murit si mama sa, singura persoana care avea grija de el. Problema esentiala este ca acesti oameni BOLNAVI sunt lasati in suferinta pe strazi. Parerea mea este ca autoritatile ar trebui sa le ofere un loc intr-un azil unde sa fie ingrijiti si sa li se ofere conitiile unui trai decent.Daca mergi si in Bucuresti cu RATB-ul vei vedea zeci de astfel de oameni bolnavi ai strazii. Mi-e mila de astfel de cazuri si daca as fi bogat as face un azil pentru ingrijirea lor. De fapt mi-am promis ca daca voi fi bogat voi incerca sa ajut astfel de oameni

    RăspundețiȘtergere
  36. si pe mine ma impresioneaza homelessii din Paris. Am fost impresionata cand, la intrare la biblioteca de la Centre Pompidou am vazut doi, dormind chiar la intrare. m-am intristat ... si eram uimita cum poate lumea sa treaca nepasatoate pe langa ei ...
    Chiar si in seara asta, la metrou, am vazut un homeless citind o carte ... am zambit melancolic ... pana la urma si ei sunt oameni, iar acolo intre coaste, sta ascuns un suflet ... un suflet incruntat

    RăspundețiȘtergere
  37. ... dar cu ce ocazie esti in Paris?

    RăspundețiȘtergere
  38. Ecouri...în Vinerea Marii Iubiri...a Iubirii necondiţionate...

    Astăzi, Iubirea are culoarea jertfirii...
    Astăzi, Jertfa are culoarea iubirii...

    Pe un loc înalt, cel mai înalt, Iubirea îşi desface braţele
    pentru cea mai largă îmbrăţişare...
    şi cea mai caldă...şi cea mai înlăcrimată!...
    Îmbrăţişarea care schimbă vieţi...pe totdeauna...

    Astăzi Cuvântul tace...doar câte o şoaptă de iubire se aude...,,Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!"...
    Astăzi Cuvântul tace...dar STRIGĂ IUBIREA RĂSTIGNITĂ...
    strigă atât de puternic încât ecoul acesta răsună repetat în inimile golite de ,,eu"...pentru o umplere cu Hristos...

    Astăzi vreau să învăţ să tac, pentru că vreau, Doamne, să vorbeşti Tu...doar Tu...doar Tu să foloseşti inima mea şi gura mea din clipa în care le vei înnoi după chipul Iubirii Tale Sfinte... pe totdeauna...

    Fără Tine, cuvintele mele sunt slabe...şi goale...şi triste...

    Doar ecoul Cuvintelor Tale vor mai răzbate lin, ca o adiere divină...de la o inimă la alta...inimi însetate de Lumină, mergând prin ,,noapte", căutând Lumina...urcând Calvarul împreună...aşteptând INVIEREA...

    ...şi dacă azi ar trebui să spun ceva, aş vrea să spun:
    ,,Te iubesc , Doamne, şi îţi mulţumesc!
    Te iubesc, soţul meu, şi copilul meu!...
    Te iubesc fratele meu şi sora mea!...
    Vă iubesc, prieteni ai mei!...
    Vă iubesc, vrăjmaşi ai mei, cu iubirea Lui...a mea e prea slabă...
    Vino , Doamne, în inima mea cu iubirea Ta sfântă!!!

    RăspundețiȘtergere