[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

miercuri, 17 martie 2010

Nostalgie

10 comentarii:

  1. o strada ca asta imi aminteste cat de mult imi place sa ma plimb intr-un oras nou, doar eu si gandurile mele. imi aminteste cat de usor ma amuza sa vad oameni noi cum se comporta diferit fata de cei pe care ii cunosc. multumesc pentru acest sentiment!

    RăspundețiȘtergere
  2. Strada e drumul interminabil al gandului meu

    RăspundețiȘtergere
  3. multam ca mi-ai amintit de vibratia Parisului..si de toate trairile..

    RăspundețiȘtergere
  4. http://noaptebunacopii.wordpress.com/2010/03/19/puzzle-neaos-romanesc/

    [...şi să nu fii nevoit să exclami “C’e ta-ra de agr-amati a-vem“, ei, bine, în ţara asta trăim noi, cu un “rictus iluminatus” bine întipărit pe faţă, între “permisuri” de supravieţuire şi “accesuri” la teorii despre viaţă, rugându-l pe Dumnezeu, într-un moment de ”nostalgie” : “Fă-ne, Doamne, oameni!”]

    RăspundețiȘtergere
  5. Nostalgie. Şi o lume în paşi infiniţi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Copile nu fi prost, orasul e departe !"
    Asa-mi spunea razand cel ce vindea de toate.
    "Tu nu ma pacalesti, am sa ajung acolo,
    M-asteapta strada mea si Calul din Marlboro."
    Cand am pornit la drum ....

    Privesc pozele tale..foarte frumoase, nu am cuvinte.. însă privesc pozele cu nostalgia muzicii...

    Când la 3 dimineața cântam Epilog pe străzi..
    Când în fiecare an, mergând la mare, ajungeam la Fetești și sunam toți prietenii să le zicem că bem o bere

    Vama veche s-a scurs odată cu timpul.S-a scurs odată cu vârsta noastră..si a rămas o amintire. Astăzi totul e schimbat:tu, noi, muzica... și ce păcat, pentru că încă nu a înlocuit nimeni locul rămas gol.

    RăspundețiȘtergere