De cateva zile vreau sa va pun acest cantec. Face parte din jetul de amintiri care m-a izbit peste fata cateva zile in urma. Sunt sigur ca cei mai tineri nu prea stiu mare lucru despre Dalida, diva italo-egipteana a anilor saptezeci-optzeci in Franta. Erau inca anii frumosi, cand cantecele vindeau povesti lungi si teatrale. Speranta, iubirea mergeau pas la pas neinhibate de regulile stricte ale minutajelor de radio. Cantecul asta ma emotioneaza pana la lacrimi. E toata Italia in el, e teatru, e muzica, e cantoneta, e tot ce vrei ca sa visezi si sa te doara sufletul in acelasi timp. Pe mine, cel putin, ma impresioneaza dincolo de explicatii rationale. Speranta si durere.
A live version
Foarte frumos. Stiam cantecul,dar,ca de obicei,nu`l mai ascultasem demult[ani buni..]si nu`i stiam nume,nimic. O amintire frumoasa si la mine.
RăspundețiȘtergereSi cred ca e ceva bun ca mai promoveaza cineva si ceva cultura prin tara asta infectata..
pe mine m-a izbit acum cateva luni..cand eram mica imi placeau cantecele dar nu stiam mare lucru despre ea..acum cand am citit si din biografia ei..n-am cuvinte.
RăspundețiȘtergere..e placut sa stai intins in pat si sa asculti piesa ..cuvintele ei parca prind viata:)....si limba franceza parca schimba monotonia,creata de lb engleza, muzicii de azi
RăspundețiȘtergerefrumos spus...e tot ce vrei si sa te doar in acelasi timp...
RăspundețiȘtergereIn adolescenta am ascultat pentru prima oara melodia.Am intuit cumva ceva....asa cum bine spui...speranta si durearea.
RăspundețiȘtergeree cumva atemporal, dar etern valabil, amestec de nostalgie, dor si, da... speranta, in aceasta lume "iesita din tatani"
RăspundețiȘtergere........Ea a murit după o supradoză de barbiturice, lăsând un bilet: "Viaţa a devenit insuportabilă. Iartă-mă." (1933-1987).
RăspundețiȘtergereE drept ca nu stiu prea multi tineri muzica ei (sau au auzit doar de "Paroles, Paroles"), dar are unele melodii nemaipomenite. Am o gramada in playlist, pt. diverse momente. Inclusiv melodie de doliu: "Parlez moi de lui", dar si "Bambino" pentru energizat!
RăspundețiȘtergereNu ma asteptam sa ai astfel de gusturi, dar na, "bufnitele nu sunt ceea ce par a fi"!:) Bila alba!
O ador pe Dalida si ascult toate melodiile ei! M-a uimit atat in ipostaza de artista cat si de femeie(bine, atat cat pot sti eu despre ea...). Tocmai de aia am si scris pe blogul meu(amarat) despre ea. Daca vreti sa cititi : http://ilincaistrate.blogspot.com/2010/02/dalida-minunata-artist-femeie-dar-cu-un.html
RăspundețiȘtergereMult succes in spectacolele tale, Tudor. Mai astept ceva cuvinte despre teatru..
Acum cateva luni mi-a aratat tata cantecul asta si tin minte ca ne-am printat versurile si am inceput sa cantam amandoi! :)
RăspundețiȘtergereimi place tare mult! :)
Salut!
RăspundețiȘtergereMa puteam astepta la orice, dar nu ma puteam gandi vreodata ca voi regasi Dalida aici. Peste ea, peste numele ei, peste cantecele ei, cel putin in Romania, se asterne uitarea. Am descoperit-o tarziu, la aproape 20 de ani de cand a plecat intr-o lume mai buna. Dar am cunoscut-o, m-a influentat, si-a pus amprenta pe mine. Nu e cantareata mea preferata, e cea care ma obsedeaza, cea mare imi bantuie cu vocea si versurile ei noptile in care nu pot dormi si zile in care nu pot zambi.
Tudor, stii ce spunea Eliade in legatura cu Papini? Ca Papini scrisese inaintea lui tot ce Eliade avea de spus. La fel simt si eu in legatura cu tine. Stiu, nu mai pot fi originala. Existi tu si iti multumesc.