Care este visul tau cel mai important? (Incearca sa-l definesti cat mai concret in cateva propozitii)
Ce crezi ca ti-a lipsit cel mai mult in copilarie?
Care este cea mai mare greseala pe care ai facut-o intre 16 si 20 de ani? De ce este o greseala? De ce este cea mai mare?
Ce te linisteste? Ce te nelinisteste?
Care e cea mai mare frica a ta? De ce?
Care e cea mai mare frica in raport cu o femeie/barbat?
Cum i-ai facut pe altii fericiti?
Cand ai fost fericit? Ai spus vreodata asta? In ce context?
Ce te-a ranit cel mai mult pana acum la: prieteni, colegi, familie? De ce? (Explicatiile sunt la fel de importante ca raspunsurile)
Cel mai mult in viata asta raneste indiferenta,in general,si cel mai mult cea venita din partea persoanelor la care tii.....si singura salvare a unui om din toata suferinta ce se strange de-a lungul unei vieti este iubirea de semeni,in primul rand si apoi a acelei persoane speciale, unice, pe care Dumnezeu a creat-o pentru noi... fiecare om are un suflet pereche pe care il gaseste negresit in acesta viatza... singura problema e ca nu prea stie sa-l pastreze...
RăspundețiȘtergereCel mai important vis în Universul acesta, nu este desigur visul meu, dar dacă mă întrebi, totuşi, care ar fi acela, ei bine, dorinţa de a mă regăsi! Dorinţa de a îmbina la loc bucăţile sparte ale sufletului meu, de a îmi aduna şi rearanja sentimentele. Trăim într-o lume în care, teoretic, fiecare are rostul lui. Rostul mi l-am pierdut undeva, prin copilărie. Mi-a lipsit libertatea de a fi copil. Şi atunci am fugit. De mine, de acasă, de părinţi! Mă întrebi iarăşi de ce consider că a fost o greşeală…Pentru-că nu am avut curajul să arăt lumii cine sunt, ce vreau! Pur şi simplu doar am fugit. Fuga aduce nelinişti. De diverse forme şi culori. A mea încă nu ştiu ce culoare are. Îi simt prezenţa în fiecare zi, dar nu îi cunosc cauza. Şi atunci mi se face frică. De mine, de ce pot să fac. Pentru-că am puteri nebănuite. Dar nu îmi e frică de oameni. Nu mai au cum să mă rănească. Nu mai au loc de mine. Şi totuşi…odată i-am iubit. I-am făcut fericiţi. Le-am dăruit părţi din visele şi dorinţele mele şi i-am făcut mai bogaţi. Şi cu toate astea, de-a lungul vieţii, cu adevărat pot să spun că am fost fericită preţ de vreo 15 minute în preajma unui Cărciun. O singură dată. Oferind cuiva un cadou. Şi acuma mai simt gustul sentimentului. Dar, timpul le aranjează pe toate. După soare vine ploaie şi apoi…brusc realizezi că trăieşti. Nu îmi aduc aminte chipul părinţilor din copilărie. Doare! Înseamnă că nu m-au marcat. Prietenii au rămas pierduţi în trecut, iar prezentul e ca o gaură neagră. Cine ştie ce va urma…
RăspundețiȘtergereNu e atat de simplu, Tudor... In general oamenilor (inclusiv subsemnata) nu isi analizeaza viata si trairile in propozitii simple. E mai simplu sa nu te gandesti. Dar e frumoasa ideea
RăspundețiȘtergerescuze pentru greseala de gramatica. Emotia!
RăspundețiȘtergereemotia=))
RăspundețiȘtergereCel mai important vis al meu este acela de a regasi anii copilariei. Erau singurii ani in care nu stiai cat de rea este lumea. Acum, suntem prinsi, uneori fara voia noastra, intr-un spatiu prea dur. Poate ca asta a fost singurul lucru care mi-a lipsit in copilarie. Faptul ca nu am fost lasat sa descopar duritatea aceasta cand eram mai mic. Am fost protejat in toate felurile de parintii mei. Si din aceasta cauza, am gresit enorm in privinta lor. Regret cel mai mult ca nu comunic cu tatal meu. Pur si simplu, ma simt mic in fata lui si tac. Regret acum, voi regreta si cand el nu va mai fi. O sa am atat de multe sa ii spun...
RăspundețiȘtergereDe la un timp ma linisteste gandul ca vine vara si ca melodiile din mp3 playerul meu vor suna mult mai diferit decat niste acorduri care se repeta intr-una. Ma nelinisteste faptul ca voi muri intr-o tara unde lumea asculta din ce in ce mai mult mezeluri si copii de aur sau care fac minuni. Asta nu e Romania pe care o stiu.Poate de aceea, cea mai mare frica a mea este sa raman in tara. Explicatia e mai sus.
Singurul lucru de care sunt sigur cu privirea la fericirea celorlalti a fost cand am citit poeziile mele in fata liceului, fiind apoi fericit o zi intreaga, asta pana cand am fost abandonat in golul iubirii. Dar asta e alta poiveste, cu alt final, in care personajele au alte roluri. ;)
Visul meu cel mai mare este sa ajung sa ma cunosc foarte bine si sa ii pot ajuta cumva pe ceilalti. Sunt constienta ca pentru a-i ajuta pe ceilalti, trebuie intai sa lucrez foarte mult cu mine, sa ma ajut pe mine.
RăspundețiȘtergereCred ca cel mai mult mi-au lipsit din copilarie bunicii pe care nu am ajuns sa ii cunosc si o sora/un frate.
Cea mai mare greseala pe care consider ca am facut-o intre 16-20 de ani cred ca este aceea ca m-am lasat influentata de gandirea negativista a celor din jurul meu, desi eu nu gandeam la fel, doar ca gandirea lor a sadit in mine nesiguranta. Ca am avut incredere oarba in oricine si evident, dezamagirile nu au lipsit. Si poate ca asta m-a facut sa devin suspicioasa, uneori peste masura.
Ma linisteste iubirea, ma linistesc momentele in care aflu raspunsurile unor intrebari care ma framanta, zambetul unui copil, natura. Ma nelinisteste nesiguranta.
Cea mai mare frica a mea e sa mor fara sa imi fi dat seama foarte bine de ce am trait.
Cea mai mare frica in raport cu un barbat e sa nu ma indragostesc de proiectia lui si sa descopar cu timpul ca e un altfel de om.
Fiind si eu fericita, fericirea mea s-a revarsat asupra celor din jurul meu. I-am facut fericiti cand i-am iubit atunci cand ei nu se puteau iubi, cand nu se credeau demni de iubire.
Deseori mi se intampla sa fiu fericita atunci cand doar traiesc si reusesc sa elimin ratiunea. Le spun celorlalti ca sunt fericita si imediat sunt intrebata de ce? Fara motiv! Cred ca esti cu adevarat fericit atunci cand nu simti nevoia sa explici de ce, stii (simti) doar ca esti.
Daca e ceva ce m-a ranit la cei din jur...momentele in care mi-am deschis sufletul si invers nu s-a intamplat la fel, pt ca in acele momente m-am simtit singura, singura printre oameni.
Visul meu este sa am propriul anticariat.In copilarie nu mi-a lipsit nimic esential .Totusi cred ca supapele cunoasterii s-au deschis greu.Greseala mea majora a fost neseriozitatea in privinta studiului.Ma afecteaza in prezent si ma va afecta pe viitor.Ma linisteste zambetul copiilor mei si ma blocheaza propria mea neputinta de a nu ma mai autofaulta.Ma tem deseori ca nu sunt suficient de puternica sa-mi asum aceasta viata .Dezamagirile pe care le provoaca altii sunt pietre de hotar dar ma tem si de faptul ca eu dezamagesc .Sper sa ii fac fericiti pe cei din jurul meu ,respectandu-le dreptul la propriul destin fara a considera pe nimeni proprietatea mea.Am fost fericita cand mi-am tinut prima data copilul in brate.Textual am spus de putine ori "sunt fericita".Ma ranesc exagerarile in momente de criza.Lipsa unitatii in fata problemelor, m-a facut sa realizez cat suntem de singuri cu crucea noastra, chiar daca ne iubim asa mult.
RăspundețiȘtergereVisul meu cel mai important este sa ma cunosc, sa admit cine sunt cu adevarat si sa ma eliberez de frica si de anxietate.
RăspundețiȘtergereIn copilarie cel mai mult mi-au lipsit parintii (desi i-am avut fizic intregi langa mine), iubirea adevarata, cineva sa ma ghideze, libertatea…
Cea mai mare greseala facuta in adolescenta este ca nu m-am razvratit impotriva parintilor ; este o greseala pentru ca am intrat in epoca adulta docil ca un sclav si la fel de deprimat, si este cea mai mare pentru ca a fost infinit mai greu (si este inca si acum) sa o indrept.
Ma linisteste meditatia interioara si muzica ; ma nelinisteste frica de moarte, nihilismul, sensul vietii, iubirea
Cea mai mare frica a mea este de a innebuni (care cred ca e un fel de frica de muri) ; pentru ca imi e frica de ideea de a pierde controlul, de a fi alienat, de a fi pentru totdeauna instrainat fata de sine.
Cea mai mare frica in raport cu o femeie e sa fiu acceptat asa cum sunt ; in raport cu un barbat, sa fiu detestat.
Cred ca atunci cand scriu si altii citesc, am reusit , macar pentru cateva clipe sa induc o stare de liniste/placere (fericire ar fi prea mult)
Am fost fericit cand eram mic si ma jucam fara griji ; apoi am fost « pacificat » ; de atunci am mai fost fericit doar in raport cu lucruri exterioare mie (cand am luat la facultate, cand am luat 10 la olimpiada la mate in gimnaziu, cand castiga Steaua, cand am ajuns la Paris…) ; pentru mine fericirea este o stare viitoare.
La parinti m-a ranit forma lor de iubire sufocanta si imposibilitatea lor sa ma inteleaga ca fiinta umana care are nevoie de iubire si nu doar sa ia 10 pe linie la scoala ; rana este inca deschisa si sangereaza cu fiecare ocazie ; prieteni adevarati nu am (nu cred ca am avut vreodata, nici nu cred ca mai exista asa ceva in ziua de azi) ; de multe ori m-am ranit singur si dadeam vina pe altii (sunt convins ca o mai fac si azi cand nu sunt vigilent).
Tudor, este o ideea foarte buna acest test, imi place
RăspundețiȘtergereAm si o sugestie: ar fi super daca, dupa ce fiecare isi spune povestea, sa facem un expozitie offline , un panou imens, un zid, pe care sa lipim aceste povesti una langa alta...ce zici?
rezultatul testului meu este pozitiv:P
RăspundețiȘtergerehttp://raluka-fa-teauzit.blogspot.com/2010/04/testu-lu-chirila.html
Sa iubesc o viata intreaga.
RăspundețiȘtergereLipsa de iubire ma inspaimanta si ma goleste totodata.
Copilaria mea a fost una plina. Multe evenimente marcante, invataminte, activitati dupa bunul meu plac, dragoste, ocrotire, asadar nu cred ca mi a lipsit ceva in mod deosebit. Poate ca o relatie mai inchegata de prietenie si iubire intre parintii mei ar fi facut din aceasta copilarie una perfecta.
Traiesc si acum cu regretul ca puteam sa ma comport altfel, intr o anumita perioada de timp. Asa cum ar fi fost normal, etic, moral si spiritual. Sa l iubesti, sa l respecti si sa l apreciezi pe omul care ti a dedicat o mare parte din viata lui, sa fii alaturi de el in unul din momentele delicate ale vietii sale, e cat se poate de firesc, nimic spectaculos, prea putin, as putea spune.
Cand ma gandesc la ce ar putea sa insemne si sa aduca linistea in viata mea, imi vin in minte doua aspecte. Confortul emotional si relatiile interumane. Nelinistile vin tocmai din lipsa acestora, in acel moment are loc dezechilibrul.
Multe sunt temerile si fricile mele, insa daca ar fi sa aduc in discutie numai una, ar fi teama de singuratate. Nu imi pot inchipui viata astfel. Asociez singuratatea cu durerea profunda, cu tristetea.
Imi plac mult oamenii cu care reusesc sa am afinitati de la bun inceput, imi doresc sa i revad, pastrez legaturile, pot chiar sa leg prietenii stranse acolo unde ar parea ca sunt putine sanse. Si pentru ca, nu se sudeaza cum ar trebui, asa zisele relatii de prietenie, poti fii usor dezamagit, e un risc pe care ti l asumi au ba.
Ca si temere, legata de un posibil partener din viata mea, ar fi sa nu l dezamagesc, sa nu traiesc acest oribil sentiment, ca am gresit si nimic din ce a fost nu mai poate fi.
Fericirea mea cred ca a adus fericire. Optimismul, zambetul, buna dispozitie, au reusit sa aduca macar un strop de fericire. Ceea ce nu stiu oamenii din jurul meu, este ca multe din “faptele” mele, sunt determinate chiar de ei. Sunt de fapt reflexia lor asupra mea.
Au fost momente in viata mea, cand am trait acea emotie puternica a fericirii. Ca n am stiut s o exprim asa cum ar fi trebuit, e adevarat, imi reprosez mereu, dar ea s a simtit, dincolo de aparente, a existat. Si pana la urma, nu e nevoie de cuvinte, nu trebuie s o spui, s o vorbesti, trebuie doar s o simti si sa te bucuri ca exista.
Am trait si deziluzii, mi au fost inselate sperantele, visurile, dar si ele, sunt parte din viata noastra. Asa cum ne hranim din iluzii, putem trai si deziluziile. M am simtit ranita din iubire, am trait si destramarea unei prietenii de o viata, am fost dezamagita si de parintii mei, intr un anumit moment de timp, dar toti acesti oameni, cu o insemnatate mare in viata mea, au ramas acolo, le port aceleasi sentimente si nimic din toate relele, suferintele mele, nu m au facut sa i dispretuiesc, din contra.
Foarte interesant...!
RăspundețiȘtergereReflectez acum...Adevarul e ca nu m-am gandit niciodata ce mare graseala am facut in adolescenta...
Chirila nu v-a pus nici o intrebare si cel mai probabil nu astepta nici un raspuns. Va propunea voua sa va puneti intrebari si sa va gasiti raspunsuri relevante...pentru voi. Daca s-a ajuns pana la a te deranja sa postezi un coment pentru a critica ideea textului...bai, uite o idee: NU-L FACE! Cred ca problema noastra cea mai mare nu e ca suntem redusi la tacere, ci ca nu suntem capabili sa ne reducem noi insine la tacere cand este cazul. Ok, acuma sariti...! :)
RăspundețiȘtergereeu sper ca intr-o zi oamenii sa observe ca povestile lor, sunt la fel ca ale celorlalti, si asta sa i determine sa se intoarca cu fata unul spre celalalt..
RăspundețiȘtergereDe cand ma stiu, visez sa fiu implinita. Adica visez sa imi intemeiez o familie, sa am o cariera si se le pot impleti pe ambele astfel incat sa nu existe discrepante. Vreau sa fiu o sotie si o mama de succes. Cu ajutorul carierei sa imi pot intretine familia si cu ajutorul familiei sa imi pot intretine cariera.
RăspundețiȘtergerePrivind inapoi in copilarie, pot spune sincer ca nu mi-a lipsit nimic. Din contra, am primit atat de multa dragoste si ingrijire incat am putut deveni persoana care sunt acuma.
Cea mai mare greseala din perioada adolescentei a fost ca m-am multumit cu prea putin si nu aveam standarde de viata mai inalte, iar asta datorita faptului ca am vrut sa par matura si ma comportam ca o rebela. O consider cea mai mare greseala, deoarece a trebuit sa sufar foarte mult ca sa ajung aici, unde as fi putut ajunge poate chiar si fara suferinta.
Ma linisteste siguranta pe care o simt cand dorm ghemuita la pieptul lui, linistea din micul orasel in care locuiesc ai mei, muzica clasica din surdina cand citesc o carte buna, faptul ca mai am un pachet plin de tigari in geanta cand arunc pachetul gol.
Ma nelinisteste traficul si poluarea din orasul meu, timpul prea scurt in care imi pot scrie licenta si lungile saptamani in care trebuie sa il astept sa vina in sfarsit acasa.
Mi-i frica de singuratate...Nu vreau sa ajung o persoana nedorita, solitara, nevrotica.
Mi-i frica de respingere. Nu suport gandul ca m-ar putea parasi, ca nu m-ar mai iubi, ca si-ar gasi refugiul in bratele alteia.
Simt ca ii pot face pe cei din jurul meu fericiti prin simplul mod ca suntem prieteni, ii respect, ii iubesc, si ca in orice relatie, ma implic trup si suflet, dand tot ce am mai bun in mine. I-am facut fericiti pe cei din jurul meu prin lucruri marunte: o imbratisare, un sarut, o atingere, o floare, o carte, un pix, un mesaj, un mail, o jucarie.
Eu sunt fericita zilnic deoarece incerc sa ma bucur de tot ce exista. Sunt fericita ca mi-am terminat lucrarea de psihopedagogie, sunt fericita ca am luat azi examenul, sunt fericita ca am posibilitatea sa ii aud vocea iubitului meu chiar daca e foarte departe. Ador sa spun cand sunt fericita. Niciodata nu am ezitat sa o spun, si nu voi ezita nici de acum incolo. O pot spune razand sau plangand. Efectul va ramane la fel...Sunt fericita si azi!
In viata, cel mai mult ma raneste minciuna, indiferenta, ca lumea nu e fair - play si te calca in picioare fara cea mai mica jena. Ma doare cand sunt corecta cu unii, iar ei ma iau drept fraiera. Ma doare cand impartasesc un secret cuiva si a doua zi toata lumea il stie. Ma simt ranita cand imi daruiesc sufletul, iar persoana respectiva mi-l calca in picioare si il foloseste drept pres. Ma doare cand acele persoane pe care le-am ascultat o data imi intorc spatele cand as avea nevoie si eu sa fiu ascultata...
Visez sa nu mai existe suferinta in lume. In copilarie mi-a lipsit un fel de liniste a celor din jur. As fi vrut sa nu aud pe nimeni certandu-se. Mi-au mai lipsit si niste cuvinte care sa imi vindece fobiile. Am avut niste relatii nepotrivite intre 16 si 20 de ani si imi pare rau pentru asta. Consider aceste relatii o greseala mare pentru ca m-au indepartat de ceea ce trebuie sa fiu si de ceea ce sunt in inima mea. M-au indepartat de linistea pe care mi-o da Dumnezeu prin dimineti senine, caini veseli, incocenta de copil, plimbari cu el de mana si prin aproape fiecare frantura de natura. Ma nelinistesc uneori si acum cand imi dau seama cat de departe sunt de ceea ce ar trebui sa fiu. Cat de mica. Imi e frica sa nu raman mereu asa, imi e frica ca imi va fi frica sa spun ca 2+2=4.Sa spun si sa traiesc adevarul. Iar legat de cel pe care il iubesc, mi-e frica uneori sa nu stric totul, caci ochii orbesc din cand in cand si nu mai vad lumina din celalalt. Ii fac pe altii fericiti prin fericirea mea, prin faptul ca ii ascult si le arat ca sunt importanti pentru mine. Dar fac asta prea putin. Sunt fericita, in fiecare zi sunt nespus de fericita! Imi creste fericirea in buzunare. Spun asta, in special celor apropiati. Si o scriu. Am fost si ranita, pentru ca am avut (si am) asteptari prea ridicate, iar cei din jur nu le implinesc. Nici eu insami nu le implinesc. As vrea ca lumea sa fie perfecta, ca oamenii sa se daruiasca mereu. Ca macar cei apropiati sa se daruiasca unul altuia, sau macar eu. Dar nu e asa, suntem mai egocentristi decat am crede, si atunci sunt ranita. Ne gandim mereu intai la bucuria noastra. Dar lucrul acesta se poate schimba.
RăspundețiȘtergerevisul meu cel mai important este sa-mi gasesc visul!!!in copilarie nu mi-a lipsit absolut nimik,greseala din adolescentza este ca nu am ascultat pe cei mari,m-am razvratit,eram o rebela,si faceam ce vroiam pt ca stiam eu ce e mai bn pt mine a fost o mare greseala pt ca mi-am neglijat studiile iar acuma probabil stiam si eu care este visul meu.ma linisteste muzica si mama mea,ma nelinisteste gandul k o sa platesc pt greselile mele.cel mai tare mi-e frica sa nu raman singura,pt ca cea mai crunta pedeapsa pt un om consider ca este singuratatea.nu stiu daca am facut oameni fericiti sper ca da oferind dragoste caldura si intelegere.Am avut f multe momente cand am fost fericita,cand am iubit,cand am dansat,cand am cantat,cand am luat primul meu salariu,cand am primit si am facut cadouri,cand am vazut marea,gasesc fericire peste tot si chiar daca viatza mea nu e perfecta si in ultimii ani am suferit mult eu tot consider ca sunt fericita pt ca traiesc!la ultima intrebare... mi-e teama ca eu am ranit mai mult.
RăspundețiȘtergereo idee fffffffff faina. Multumim tare mult!! :-<
RăspundețiȘtergerehttp://oameniicenusii.blogspot.com/2010/04/testul-lui-tudor-chirila-vama-p.html
Visul meu... sa elaborez o metoda prin care toate visele sa devina realitate... sau poate sa accept ca realitatea mea e visul
RăspundețiȘtergeremeu cel mai important. Glumesc. Sa ajut oamenii sa vada, sa invete sa priveasca in jurul lor si sa se bucure de tot.
In copilarie, mi-a lipsit interactiunea cu ceilati oameni, libertata de a crede ca sunt libera.
In ultimii patru ani nu m-am dezvoltat suficient. Regret asta pentru ca sunt anii cei mai importanti in dezvoltare.
Ma linistesc vantul si imbratisarile. Ma nelinistesc eu.
Mi-e frica ca intr-o zi nu o sa mai cred ca nu trebuie sa-mi fie frica de nimic. Pentru ca frica inhiba, doare, te poate chiar conduce si dupa parerea mea nu fololeste la nimic in afara unei aparari superficiale.
Nu inteleg de ce ar trebui sa am o astfel de frica... nu am. Poate ca nu o sa-l gasesc niciodata. Dar nici de asta nu mi-e frica...
Din pacate, nu cred ca am facut prea multi oameni fericiti. Empatizand. Aratandu-le ca-i inteleg cu adevarat, ca nu sunt singuri.
Am spus-o tare si raspicat in concerte pe „18 ani”... Fericirea e foarte relativa, pot spune uitandu-ma in urma ca am avut parte de momente in care trebuia sa fiu foarte fericita, dar nu am fost. Momente care ma bucura mai mult acum de cat atunci.Tot la fel de bine as fi putut fi fericita tot timpul vietii mele de pana acum, caci nu-ti trebuie mult pentru fericire. Odata, am fost fericita ca am realizat ca ne invartim jurul unei stele. Fericirea vine cand proiectia lumii mele se afla in concordanta cu spiritul meu.
Prietenii nu m-au ranit. Orice greseala le-a fost iertata de dinainte de o comite, asa ca am sarit niste etape. Colegii m-au ranit uratindu-si sufletul. Mi-a fost greu sa-i am in preajma. Sa vezi cum niste copii cu vieti frumoase inainte se inchid in cutiute, isi uita visele si devin „maturi”. Cei din familie m-au ranit cand nu au avut grija de ei, de propria lor viata si mi-au pus pe umeri povara sacrificiului.
...
Hmm....tocmai m-am intors de pe Heaven Studio de la concert. A fost primul meu concert Vama...si mi-a placut.
RăspundețiȘtergerePS: F tare cum l-ai pus la punct pe tipul cu "N-am chef azi.."
O sa postez si eu cateva idei despre test,dar intai trebuie sa fac o observatie.
LAURA nu prea e posibil sa nu existe suferinta deoarece face parte din echilibrul natural.E un fel de: daca papi de ziua ta o savarina te bucuri de ea,dar daca papi zilnic savarine unde mai e placerea huh?:D
Inca ceva...cred ca e cea mai sanatoasa intrebare ever: "Care este visul tau".
RăspundețiȘtergereNu implica nici o cearta, nici un deranj din partea celui ce te-a intrebat, e pur si simplu al tau..nu trebuie sa ii gasesti solutii ca sa-l realizezi.Doar sa raspunzi care este el...si e destul sa ti-l doresti..nu cred k mai ai nevoie de celelalte intrebari ale testului.
http://selena-ryan.blogspot.com/2010/04/pe-blogul-lui-tudor-chirila-postat.html am fost sincera, Tudor. sper sa ma ierti :) >:D<
RăspundețiȘtergereoameni dornici de afectiune ..
RăspundețiȘtergerema alatur:
RăspundețiȘtergereNu am nici un vis.
E obligatoriu sa ai un vis?
Am un vis ironico-satiric: sa fiu foarte desteapta, foarte frumoasa, si foarte iubita.
Mi-au lipsit parintii, cu toate ca existau.
Ca nu mi-am urmat visul de la varsta aia. E o greseala sa nu crezi in ceea ce te face fericit. E cea mai mare greseala pentru ca acum as fi fost mult m ai fericita cu siguranta.
Ma linisteste vinul rosu. Glumesc.
Mama. Mama ma linisteste cu privirea sau mangaierea.
Ma nelinisteste neputinta mea.
Cea mai mare frica : ca nu imi va ramane timp sa fiu fericita. Pentru ca mereu aman momentul asta.
Cea mai mare frica in raport cu un barbat e ca am sa iubesc din nou fara rost.
Oare i-am facut pe altii fericiti? Ma gandesc ca intrebarea nu are un inteles fizic...
Nu cred ca am spus vreodata ca sunt fericita. Am fost fericita de nenumarate. Din motive marunte.
Ce m-a ranit ... rautate, minciuna, si cred ca e suficient.
Iar cel mai mare regret pana acum in viata mea este acela ca nu l –am ascultat mai mult, nu l-am vizitat mai des, nu l-am pretuit mai mult, nu l-am facut fericit. Si ca nu pot schimba nimic din asta.
Vreau iarba marunta, gaze, soare, copaci pitici si liniste. Vreau sa ma cufund in uitare. Atat.
RăspundețiȘtergereMi-au lipsit parintii, desi existau.
Un avort. La 19 ani. (De ce suna “avort” ca o voma scurta?)
Ma linisteste doar uitarea. Pana la ea, somnul. Ma nelinisteste frica. Frica de toate.
Cea mai mare frica este ca nu voi incerca niciodata. Ca doar voi vietui. As vrea sa traiesc. Oare asta e raspunsul la prima intrebare?
Sufletul meu este prea meschin. Iubesc cerand iubire. Frica cea mare este nu sa imi pierd iubirea, ci sa nu primesc ceva in schimbul ei.
Cum i-am facut pe altii fericiti? Iubindu-i. De orice fel ar fi iubirea asta.
Am fost fericita insirand tutun cu mamaia, band tuica din paharul lui tataia, colindand, scaldandu-ma in garla, facand cazemate, razboindu-ma, pupata de multe ori de mama, mancand langose, ascultand greierii, scriind poezii, iubind un barbat, intinsa pe nisip, la soare in dreptul terasei lui Ovidiu, descoperind muzica, iubind un alt barbat. N-am spus niciodata cand am fost fericita. De ce as fi spus-o?
Fara sa vreau, am transformat intrebarea finala intr-o alta. Mi-am dat seama abia recitind. „Te-ai gandit vreodata la oamenii pe care i-ai ranit?”. Si astfel, intrebarea finala a devenit odioasa. Nu m-am gandit niciodata la oamenii pe care i-am ranit.
Visul meu cel mai important este ... Zau ca nu merge asa, ca la scoala!
RăspundețiȘtergereSa-mi vad fiul fericit, implinit, sa-l vad ca traieste frumos.Si de ce as avea numai un vis cel mai important? Am mai multe. Visez ca El, sa-mispuna macar o data ca ma iubeste. Visez sa inot cu delfinii, sa ma imprietenesc cu o bufnita, macar cu una. Visez sa salvez animalele chinuite, sa calaresc in munti, sa ma mut la Marea Neagra. Visez sa fiu fericita.
In copilarie mi-a lipsit copilaria.
Cea mai mare greseala pe care am facut-o intre 16 si 20 de ani a fost ca m-am uitat pe mine. Intre multe sticle de alcool ieftin, intre alti pierduti de sine, intre muzici bune si iubiri ratate, intre mediocritate si revolta. N-as spune ca vremile acelea nu te indemnau la asa ceva.
Ma linisteste sa-mi stiu fiul acasa si sa stau pe malul Marii.
Ma nelinisteste tacerea Lui. Cea mai mare frica a mea este ca i s-ar putea intampla ceva rau fiului meu. In raport cu un barbat, cu El, mi-e foarte frica sa incetez sa-l mai iubesc. Nu stiu daca am fact pe cineva fericit. Sper ca da. Am fost uneori fericita. Cand l-am nascut pe fiul meu, cand am putut sa-i cumpar prima data o jucarie fara sa ii spun ca trebuie sa pastram banii pentru mancare, cand El mi-a spus ca daca as avea vreodata nevoie de inima lui, mi-ar da-o fara sa ezite (nu rimeaza cu faptul ca nu ma iubeste si asta ma deruteaza), cand am salvat impreuna o vrabie agatata de o sfoara intr-un pom, cand l-am primit pe Corbu, dulaul nostru, cand m-am intors cu El in 2 Mai, dupa 20 de ani, cand am desoperit Vadu. Si ar mai fi, dar mi-e teama sa nu ajung la concluzia ca ma simt mizerabil fara temei, ca de fapt ar trebui sa spun ca am fost destul fericita. Pe unele dintre fericirile acestea le-am declarat, pe altele le spun abia acum Pentru ca acum mi-am data seama ca se pot numi astfel.
Prietenii si colegii nu m-au ranit. M-a ranit familia cu varf si indesat. Parintii m-au ranit pentru ca nu au facut nimic ca eu sa nu sufar din cauza suferintei lor, El pentru ca ... asta nu are rost sa incerc sa o spun; m-a ranit de atatea ori, incat sunt sigura ca il iubesc. Altfel nu as mai fi langa el. Si as risca sa devin de-a dreptul patetica povestind. Chestiile astea sunt undeva intre dramatic si ridicol Intre intim si ``aveti grija: asa nu`!`. Oricum, pe bune ca viata bate filmul.
Visul meu cel mai important este ... Zau ca nu merge asa, ca la scoala!
RăspundețiȘtergereSa-mi vad fiul fericit, implinit, sa-l vad ca traieste frumos.Si de ce as avea numai un vis cel mai important? Am mai multe. Visez ca El, sa-mispuna macar o data ca ma iubeste. Visez sa inot cu delfinii, sa ma imprietenesc cu o bufnita, macar cu una. Visez sa salvez animalele chinuite, sa calaresc in munti, sa ma mut la Marea Neagra. Visez sa fiu fericita.
In copilarie mi-a lipsit copilaria.
Cea mai mare greseala pe care am facut-o intre 16 si 20 de ani a fost ca m-am uitat pe mine. Intre multe sticle de alcool ieftin, intre alti pierduti de sine, intre muzici bune si iubiri ratate, intre mediocritate si revolta. N-as spune ca vremile acelea nu te indemnau la asa ceva.
Ma linisteste sa-mi stiu fiul acasa si sa stau pe malul Marii.
Ma nelinisteste tacerea Lui. Cea mai mare frica a mea este ca i s-ar putea intampla ceva rau fiului meu. In raport cu un barbat, cu El, mi-e foarte frica sa incetez sa-l mai iubesc. Nu stiu daca am fact pe cineva fericit. Sper ca da. Am fost uneori fericita. Cand l-am nascut pe fiul meu, cand am putut sa-i cumpar prima data o jucarie fara sa ii spun ca trebuie sa pastram banii pentru mancare, cand El mi-a spus ca daca as avea vreodata nevoie de inima lui, mi-ar da-o fara sa ezite (nu rimeaza cu faptul ca nu ma iubeste si asta ma deruteaza), cand am salvat impreuna o vrabie agatata de o sfoara intr-un pom, cand l-am primit pe Corbu, dulaul nostru, cand m-am intors cu El in 2 Mai, dupa 20 de ani, cand am desoperit Vadu. Si ar mai fi, dar mi-e teama sa nu ajung la concluzia ca ma simt mizerabil fara temei, ca de fapt ar trebui sa spun ca am fost destul fericita. Pe unele dintre fericirile acestea le-am declarat, pe altele le spun abia acum Pentru ca acum mi-am data seama ca se pot numi astfel.
Prietenii si colegii nu m-au ranit. M-a ranit familia cu varf si indesat. Parintii m-au ranit pentru ca nu au facut nimic ca eu sa nu sufar din cauza suferintei lor, El pentru ca ... asta nu are rost sa incerc sa o spun; m-a ranit de atatea ori, incat sunt sigura ca il iubesc. Altfel nu as mai fi langa el. Si as risca sa devin de-a dreptul patetica povestind. Chestiile astea sunt undeva intre dramatic si ridicol Intre intim si ``aveti grija: asa nu`!`. Oricum, pe bune ca viata bate filmul.
Visez sa modelez suflete, visez ca am un orfelinat in care copii vor fi feriti de tot ce inseamna mizeria din jur.
RăspundețiȘtergereMi-a lipsit un model care sa ma indrume in descoperirea lumii.
Ni-mi amintesc greseli, e adevarat ca am experimentat foarte multe la varsta respectiva dar pentru mine sunt pietre ce au ajutat la construirea mea:)
Ma linistesc oamenii care zambesc chiar si fara motiv(e atat de greu sa mai intalnesti oameni ce zambesc).Ma nelinistesc zgomotele din miez de noapte.
Imi e frica de intuneric(de tot ce e rau si urat, de tot ce nu cunosc si nu pot controla).
Nu imi mai e frica sa sufar(e placut chiar) dar de fiecare data ma enerveaza faptul ca trebuie sa folosesc atatea cuvinte pentru a descrie o idee simpla.
Fericirea e un sentiment mare ce se obtine prin lucruri mici.Spre ex:ieri m'am oprit sa cumpar o carte de la un nene ce mirosea a alcool dar care in felul sau nu mai facea parte din lumea noastra.Pe scurt am cumparat un SF de Herbert si am stat de vb cu el despre viata sa si despre carti.Un om genial ce a fost fericit ca m'am oprit din drumul ca sa cumpar o carte de la el si ca mi'am rupt din timp ca sa stau de vb cu el.
Dintotdeauna am fost o persoana trista, dar mai nou am ales sa fiu fericita si sa zic cand sunt-nu trebuie sa lasi lumea din jur sa te consume.Am fost foarte fericita cand s-a reintors in tara o prietena draga- starea pe care o ai cand te reintanlesti cu cineva pe care-l/o iubesti nu se poate descrie in cuvinte.
Ma raneste faptul ca sunt catalogata nebuna de catre oameni(dragi)peste a caror putere de intelegere sunt.Nu e atat de greu sa intelegi un om daca esti putin atent la el, trebuie doar sa vrei.Ma deranjeaza faptul ca tot ce se intampla in jur e banal si normal dar viata noastra(ca si individ)e iesita din comun-ce inseamna pana la urma pentru noi iesit din comun si banal?
Singurul lucru care ma tine in viata este dorinta de a schimba ceva, de a schimba felul oamenilor de-a trata lucrurile, de a revolutinoa sistemul politic,economic si administrativ al romaniei.
RăspundețiȘtergereFiind un caz fericit caruia nu i-a lipsit nimic in copilarie, nu am facut nici-o gresala pe care sa o regret mai tarziu. Poate am dat prea putina importanta lucrurilor care contau. As fi putut schimba ceva...
Frica mea cea mai mare e ca nu voi putea schimba Romania, si n-o va face nimeni, iar copiii mei vor trai in conditii mai proaste ca cele in care am trait eu. NU se vor putea bucura de lucrurile de care altii au profitat.
Daca m-as gandi la o frica pe plan sentimental, mi-e frica sa nu am incredere intr-o persoana care nu merita.
Am facut, cred eu, oamenii sa zambeasca oferindu-le putin timp din timpul meu, optimizandu-i, dandu-le o sansa, cand altii le dadeau un sut! Intotdeauna cel mai tare m-a ranit sa-i vad pe oamenii pe care ii iubeam irosindu-si viata. M-a ranit sa-i vad cum sufera si nu-i pot ajuta...
Pe de alta parte, fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei..merita s'alergi toata viata... si asta m-a ridicat moral si m-a facut sa sper in tontinuare...
mi-a fost destul de greu, am trecut prin diferite stari....
RăspundețiȘtergereLa mine visul se schimba, trece prin etapele varstei. In momentul de fata visez sa ajung sa traiesc in echilibru perfect. Mi se pare foarte greu sa gasesti echilibrul in viata, dar esential.
In copilarie mi-a lipsit afectiunea si intelegerea parintilor. Una dintre greselile adolescentei este renuntarea la visul de atunci; dar parca mai grav mi se pare modul in care mi-am pierdut virginitatea. Ma afecteaza si azi acele stari de atunci...mare regret.
Ma linistesc fetitele mele dragi, ma linsteste muzica buna, ma linistete marea, ma linisteste albastrul cerului...Ma nelinisteste rautatea din oameni, ma nelinistesc fricile pe care le am, ma nelinisteste "creatia"...
Cea mai mare frica a mea e sa nu imi pierd copiii. In raport cu un barbat nu as putea spune ca am o firca; poate o teama sa il cunosc prea bine.
Cred ca i-am facut pe altii fericiti oferindu-le iubire si ascultandu-i.
Am fost fericita cand am iubit si cand mi-am tinut copiii pentru prima data in brate; si nu, nu am spus asta niciodata, nu stiu de ce, poate ca este greu sa exprimi in cuvinte cand te simti fericit.
Atat prietenii cat si familia m-au ranit prin fapul ca nu mi-au fost aproape cand am avut nevoie.
Asta e!
Am intrat din curiozitate pe blogul tau, recunosc ca nu am citit nimic mai mult decat postarile din 16 aprilie si asta pentru ca in vineri seara am stat la 2 mese departare intr-un restaurant din Timisoara. Este un sentiment straniu sa stai langa cineva a carui muzica iti aminteste de anii studentiei, iti vine sa te ridici zambind si sa intrebi macar minimalul ''cum ti-a fost ziua?’’, dar teama de penibil mereu sta inainte de toate.
RăspundețiȘtergereApoi am citit ‘’ Testu' Lu' Chirila. Partea 1.’’ Si iata raspunsurile: Visul cel mai important este sa fiu, la urma urmei, un om implinit.
Am avut o copilarie frumoasa, singurul lucru ce mi-a lipsit a fost ceea ce imi lipseste si acum – consecventa.
Am reflectat, am rumegat intrebarea nr. 3, insa nu am un raspuns. Oare lipsa marilor greseli inseamna ‘’a nu-ti trai viata pe deplin’’?
Ma linisteste sa-i stiu pe cei foarte dragi mie linistiti si in siguranta, reversul implicit ma nelinisteste.
Cea mai mare frica: moartea, dar nu a mea, a celor pe care ii iubesti. De ce? Pentru ca nu imi concep viata fara ei.
Nu am frici vis-à-vis de sexul opus, insa nu as dori sa fiu pentru niciun barbat o carte deschisa, asa ca o temere ar fi cea de a deveni plictisitoare.
Imi ofer intreg sufletul pe tava.
Chiar astazi mi-au dat lacrimile de fericire, s-au intors randunicile in cuibul pe care si l-au facut acum cativa ani in balconul meu.
In ceea ce priveste ultima intrebare, ma voi referi strict la relatiile de prietenie intre femei, pentru ca astea m-au ranit cel mai mult. Investesti sentimente, iti deschizi sufletul, ca la un moment dat sa fii nefondat data la o parte si sa realizezi ca toata prietenia a fost nimic altceva decat praf in ochi.
O seara frumoasa!
Sa dainuiasca iubirea dintre mine si sotul meu pe tot parcursul vietii si dincolo de ea si copiii nostrisa fie mandri de noi. In copilarie nu mi-a lipsit nimic esential si ma bucur. Cea mai mare greseala pe care am facut-o e ca am crezut prea putin in mine.. bine ca mi-am dat seama dupa 2 calatorii peste ocean cine sunt cu adevarat. Ma linistesc vocea si chipul sotului meu si bebele care misca in fiecare zi in burtica mea. Nelinistea vine de la persoanele care au grija sa imi ofere aceasta stare... Mi-e frica de singuratate si nu vreau sa imi dezamagesc niciodata familia, ii iubesc prea mult. Nu am frici in raport cu alte persoane. E greu spus daca am facut pe cineva fericit, poate prin simple gesturi de bunatate. Am fost fericita poate ca de prea multe ori..si am spus-o de prea putine dar cand nu am spus-o s-a vazut. Prieteni nu mai am si probabil nu am avut niciodata, i-am pierdut fiindca am avut curajul sa iubesc..Stii "oamenii te iarta daca faci crime dar nu te iarta daca esti fericit".
RăspundețiȘtergereCare este visul tau cel mai important?
RăspundețiȘtergereSa fiu fericita, iar asta inseamna sa realizez o serie intreaga de vise: atat profesional cat si personal. Oricum visul meu este o confluenta de vise mai mici.
Ce crezi ca ti-a lipsit cel mai mult in copilarie?
Parintii, cred. Deoarece ei erau plecati din tara si m-au crescut mai mult bunicii.
Care este cea mai mare greseala pe care ai facut-o intre 16 si 20 de ani? De ce este o greseala? De ce este cea mai mare?
Sa imi dedic mai mult timp relatiilor decat familiei. Pentru ca rudele mele nu merita asta. Deoarece se intampla constant si este greu sa lupt impotriva tendintei.
Ce te linisteste? Ce te nelinisteste?
Ma linisteste sa aud si sa simt apa curgatoare. Ma nelinistesc toate ideile nastrusnice ce imi apar in minte din cauza introspectiei.
Care e cea mai mare frica a ta? De ce?
Paienjenii. Sunt naspa.
Care e cea mai mare frica in raport cu o femeie/barbat?
Sa fiu parasita, evident.
Cum i-ai facut pe altii fericiti?
Facandu-le pe plac si ajutandu-i sa se dezvolte personal.
Cand ai fost fericit? Ai spus vreodata asta? In ce context?
Ce te-a ranit cel mai mult pana acum la: prieteni, colegi, familie? De ce? (Explicatiile sunt la fel de importante ca raspunsurile)
Pana acum un baiat m-a ranit cel mai mult pentru o lenta degradare a relatiei de care este el partial responsabil.
Crampeie de suflet
RăspundețiȘtergereVisul meu cel mai importante este acela de a evolua spiritual, de a intelege ce inseamna cu adevarat sa iubesti. Imi doresc sa ajung intr-un punct in care sa nu mai fiu legata de ceea ce este material. Imi doresc sa continuu schimbarea inceputa in mine, pentru a ma simti cu adevarat impacata cu mine si cu lumea intreaga.
In copilarie ar fi fost ideal sa am un frate sau o sora mai mici decat mine pentru a invata ce inseamna sa imparti cu celalalt: dulciuri, jucarii, nazbatii, emotii, vise…
Inca se intrevad in mine urme ale egoismului si ale capriciilor acumulate atunci, cand eram pusa pe un piedestal. Nici macar nu era nevoie sa cer si deja primeam totul.
Cea mai mare greseala a adolescentei a fost orgoliul si frica de a-mi marturisi deschis sentimentele. M-am lasat macinata de o iubire pe care mi-era frica sa o marturisesc ca nu cumva o data marturisita sa devina motiv de batjocura pentru cel ce-mi face inca, inima sa tresara si trupul sa mi se cutremure. Din cauza acestei greseli s-a ajuns la o situatie pe care desi as vrea sa o clarific nu pot, nu vreau, ma tem de consecintele pe care le-ar putea avea clarificarea. Ne intalnim frecvent, in miez de noapte departe de ochii lumii, ne aratam afectiunea darn u vorbim niciodata despre aceasta situatie. Facem aprte din acelasi grup si niciunul dintre prietenii nostril nu stiu nimic, in public ne comportam ca si cum nu suntem altceva decat simpli amici. De un an si jumatate persista aceasta situatie desi totul a inceput acum 3 ani, cand niciunuia nu-i era frica de nimic. Orgoliul si teama mea de atunci au dus insa la situatia de acum.
Ma simt linistita cand omul iubit face un gest tandru, cand merg la biserica, cand fac un gest de caritate si ajut un batran bolnav si sarac, cand mama ma mangaie cu privirea, cand sunt alaturi de cei dragi mie. Ma nelinistesc insa certurile dintre cei din jurul meu, minciunile din mass-media, indiferenta societatii fata de adevaratele probleme cu care se confrunta omenirea.
Mi-e teama de dezamagire, mi-e frica ca vreodata unul dintre ce pe care ii iubesc m-ar putea dezamagi atat de mult incat as deveni scarbita de ei.
Ma tem ca odata marturisita iubirea imi va fi respinsa, mi-e teama de reactia pe care ar putea sa o aiba cel pe care il iubesc.
Am initiat proiecte caritabile si strangeri de fonduri pentru bartanii bolnavi si nevoiasi din comunitatea in care locuiesc. Vizitam batranii si le servim cate un pranz cald la doua saptamani, e minunat sa ii vezi senini si zambitori, e minunata sa ii auzi cum iti spun ca se simt bine cand sunt vizitati si ca ai reusit sa le mai alini singuratatea. Mi-am facut fericita prietena draga, careia i-am fost alaturi neconditionat, a carei mana am strans-o si cand a plans de tristete si cand a varsat lacrimi de bucurie.
Am fost fericita ori de cate ori cei de langa mine au fost fericiti, cand dupa luni intregi de munca am obtinut rezultatul dorit, am fost fericita de fiecare data cand inexplicabil mi s-a umplut sufletul de lumina, fata mi-era zambitoare si gandeam pozitiv.
Nu era nevoie sa spun ca sunt fericita. Trasaturile nu ma ajuta deloc, astfel incat pot fi citita de prieteni ca o carte deschisa.
Cel mai mult m-au ranit reactiile absurde, vorbele urate aruncate fara motiv ca si cum eu as fi fost cea vinovata de neimplinirile lor.
Intotdeauna mi-am dorit sa reusesc sa slabesc dar, nu consider ca este cel mai mare vis al meu. As fi mult mai multumita daca as reusi sa fiu studenta la """", asa mi-as rezolva o multitudine de probleme. Cred eu, as devini o persoana cu incredere in sine, ambitioasa si luptatoare. Si de aici totul ar avea sens.Pentru a slabi e nevoie de ambitie, pentru a lasa fumatul e nevoie de o lupta! Sa fie ####-ul antidotul?
RăspundețiȘtergereCred ca au trecut aproximativ cinci minute de cand ma gandesc la ce mi-a lipsit in copilarie… este posibil sa nu-mi fi lipsit nimic sau am eu amnezie?! Nu stiu, dar daca mi-a lipsit intradevar ceva este vorba de lucruri marunte ce au fost compensate cu altceva…am avut o copilarie fericita.
Nu am avut incredere in ceea ce eram si i-am lasat pe altii sa-mi schimbe viziunea despre viata.Regret ca din aceasta cauza parintii mei au avut cel mai mult de suferit, eu eram ŢchioaraŢ, eram cu “prietenii mei”, parintii erau cei raniti.
Ma linistesc conversatiile nesfarsite cu alexandra, o melodie lenta si o tigara. Cred ca as putea sta o vesnicie intr-un peisaj de toamna , pe o banca , cu vreo doua carti, un pachet de tigari si o cola …Alexandra nu poate lipsi de acolo! Ma nelinistesc bataile de cap, adica sunt mereu nelinistita )
Mi-e frica de singuratate, m-am obisnuit sa depind de oameni si simt nevoia sa vorbesc mult, foarte mult, as inebuni daca nu as avea ochi in care sa ma pierd, mi-e frica si de mine uneori, observ ca ma schimb, de fapt ma schimba fiecare traire esentiala…mi’e frica sa nu ajung “de piatra”..
Daca e vorba de iubire;;) nu am incredere in mine si mi-e frica de refuz...mi-e frica de urmarile unui refuz, de prabusirea caracterului.Asa ca mereu stau si astept, poate, poate… Am auzit ca norocul ti’l mai faci si cu mana ta. De maine incerc si varianta asta)Ma crezi?
In general prietenii I’am ajutat cu doua , trei cuvinte, o vorba buna, o gluma, un pachet de tigari…insa, exista si vreo doi prieteni carora le-am daruit timpul si sufletul meu neconditionat..si nu regret.
Am fost fericita de multe ori. Atunci cand timpul nu era o pedeapsa ci imi era viata, atunci cand parintii mi-au spus ca sunt exact asa cum au visat ei in adolescenta, ca vor avea o fetita , mi-au spus ca nu se putea ceva mai bun. Am fost fericita cand mimi era fericita. Sunt fericita ca am cea mai buna prietena si sunt fericita ca desi, am fost de atatea ori dezamagita inca mai sufar de naivitate si sper…la iubirea perfecta, cica. .
Am numit foarte multi oameni ca fiind prieteni, au meritat putini, m-au ranit cand mi-am dat seama ca nu sunt ceea ce par si ca egoismul le conduce mintea, am suferit cand nu-i gaseam atunci cand aveam nevoie de ei, m-au distrus cand nu-mi argumentau unele decizii ce imi influentau viata.Colegii nu ma ranesc ..colegii nu prea exista. Famila nu ma raneste, familia imi este alaturi si ma iubeste, dar eu ma plictisesc si caut motive de cearta si uneori chiar cred in acele certuri si ma simt ranita ..copilarii :d
Mi-am zis ca ar fi poate cazul sa completez si eu testul, la urma urmei ai tot dreptul sa cunosti cate ceva despre cititorii tai si apreciez maniera in care incerci sa ne descoperi.
RăspundețiȘtergereIdeea de vis nu se potriveste cu ceea ce voi raspunde. Pentru mine, vis inseamna altceva – e fantezia mea de cand eram mica sa strabat lumea asta in lung si in lat si sa-i descopar secretele. Dar am senzatia ca intrebarea ta se refera la ceea ce ne dorim cu adevarat. Si cred ca cel mai mult as vrea sa stiu ca o sa-mi gasesc locul pana la urma. Locul caruia ii apartin. Si ca, intr-o buna zi, ma voi privi in oglinda si voi fi in stare sa-mi zambesc cu adevarat.
M-a lipsit (in copilarie) tandrete si certitudinea ca sunt iubita (cu toate ca eram). Eram o familie mica si izolata, eu si cu mama. Si nu am reusit sa inteleg, copil fiind, ca femeia asta tot timpul nervoasa, obosita si nemultumita ma iubea de fapt, din tot sufletul ei.
In adolescent cred ca am gresit in momentul in care am ales sa-mi var capul in nisip. Viata mea nu evolua in directia in care voiam, eu nu paream sa devin ceea ce voiam sa fiu si totul in jur era tulbure. Asa ca in loc sa ma zbat din toate puterile ca sa o scot la capat, am intors spatele realitatii si m-am ascuns in carti, in filme si in visat de cai verzi pe pereti. Oarecum m-am abandonat pe mine insami si nu cred ca mi-am revenit vreodata … :)
Ma calmeaza ploaia, sub toate formele ei, mirosul ierbii in serile de vara, momentul in care se sting luminile in sala de cinema. Sunt nelinistita cand simt priviri tintuite asupra mea … si da, cand se aprind afurisitele alea de lumini.
Ma tem de oameni, port cu mine dintotdeauna spaima asta surda (muta, oarba … ), dar de a carei existenta mi-am dat seama, in mod ciudat, destul de recent. As vrea sa cunosc 'de ce'ul, poate as putea incerca sa ma vindec de ea.
Teama mea de un iubit ? E banal – de fiecare data cand ma incumet sa-mi parasesc cochilia pentru cineva, ma tem sa nu ma striveasca. Oamenii sunt neatenti.
Nu stiu daca am reusit sa fac pe cineva fericit vreodata. Stiu sigur ca am incercat, dar am senzatia ca am esuat lamentabil.
In copilarie am avut momente de fericire, dar atunci e usor sa fii, nu cunosti decat cateva sentimente – si pe alea in culori absolute. Nu e cum sa nu le traiesti, asa cum sunt ele in starea lor pura. Apoi cand te deprinzi sa distingi nuantele .. spectrul de trairi interioare e al naibii de larg. Iar fericire e undeva pe la capat. Dar, da, am fost odata fericita si dincolo de copilarie. La un moment dat cand am iubit pe cineva. Si i-am spus lui, cand ne-am despartit. Ca pe un epitaf pentru sentimentul acela cald si sfios, care nu a cerut mare lucru de la noi dar pe care l-am lasat sa moara.
Cel mai mare vis al meu e sa pot spune candva: “The world is mine”…pentru ca eu imi vad viata ca pe o priesa de teatru la care eu sunt propriul regizor…
RăspundețiȘtergereCe mi-a lipsit in copilarie…in primul rand libertatea…abia acu` la 22 de ani am inceput sa ma bucur de ea…apoi mi-a lipsit atentia parintilor, mi-au lipsit gesturile lor de dragoste fata de mine, mi-a lipsit echilibrul dintre mine si sora`mea, ea avea prioritate, eu nu…
Din cauza restrictiilor, a diferentelor ce le fac si acum parintii mei intre mine si sora`mea, am inceput sa-i mint…consider asta o greseala pentru ca imi cauzeaza o stare de neliniste, de nesiguranta…nu stiu daca este cea mai mare greseala, insa de cand m-au descoperit cu o minciuna candva prin 2007 m-am indepartat foarte mult de ei si au intervenit intre noi neincrederea si certurile…
Ma linistesc cu o melodie faina, cu o tura de plans, cu o ieseala intr-o carciuma…in schimb ma nelinisteste uratenia din sufletele oamenilor din jur care ma sfatuiesc sa ma conformez, ca e mai sigur, ca da mai bine…
Mi-e frica de moartea clinica…mi-e frica sa nu ma-ngroape astia de vie…
Nu cred ca am o anume frica in raport cu un barbat… si chiar daca as avea, nu as spune… sunt un vânător singuratic, care își linge rănile în privat – fiindca pentru mine viața nu e o cărare pavată cu trandafiri, care duce la altar. Atâta doar că, nefiind tributara ideii generale de fericire în roz, cu bebeluși, vacanță în Turcia și soț apatic, nici nu sufăr prea mult când nu am așa ceva.
Cum i-am facut pe altii fericiti…hhmmm…pai, am 2 tovarasi pe care i-am convins sa se lase de fumat si de-atunci, de cate ori ne vedem imi spun ce bine se simt “de cand i-am vindecat”….fericita am facut-o pe sora`mea cand mi-a pierdut unu` din telefoane la mare si in loc sa o cert sau sa o palmuiesc i-am dat un nokia N82…le-am facut fericite pe nijte foste colege de facultate cand le-am chemat la mai multe proiecte mass-media si legate de publicitatea primariei…acu` au si ele un job…
Am fost fericita cand am facut prima poza cu trupa Iris si cand mi-a dat Dl Cristi Minculescu primul autograf, pe o hartiuta…roz …am fost fericita cand am primit cadou pt absolvirea liceului o pereche de role originale din partea colegilor din primarie…am fost mega-fericita cand am fost prima data la mare…in Vama… am fost foarte fericita acu 2 luni cand am constientizat cate am realizat eu pentru mine:
-De la 17 ani ma intretin singura, avand 2 joburi pana anul trecut…
-Ca am absolvit liceul de muzica…
-Ca am reusit sa-mi platesc singura si facultatea timp de 4 ani, cate 25 de mil (cand vedeam cu colegii mei studenti n-aveau nici`un gand fiindca le dadeau parintii banii pt taxe)…
-Ca mi-am luat primul laptop din banii mei…
-Ca m-am mutat si sunt independenta…
Sunt fericita ca pot spune:
“I love my life!”
visul meu este sa am candva o casuta mica la mare....modesta, cat de mica, dar sa simt marea pretutindeni. copilaria mea a fost perfecta, nu a lipsit nimic. nici bunicii, nici teii care umbreau strada, prietenii, jocurile, patinele cu rotile, guma de mestecat de la consignatie....la 18 am am renuntat la visul meu de a ma duce la limbi straine. as fi reusit daca as fi avut incredere in mine. mi-a marcat toata viata aceasta frica. doar pacea care vine de la Dumnezeu ma linisteste. ma nelinisteste ca eu nu voi putea sa ofer copiilor mei siguranta, confort, ca nu sunt o mama suficient de buna. nu cred ca am facut asa de multi oameni fericiti. adesea am fost fericita si am spus: clipa ramai. cand cei dragi mie sunt fericiti, cand copiii mei rad, cand ma simt in prezenta Lui. indiferenta ma raneste.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereVisul meu cel mai important este sa fiu o persoana fericita. Este foarte important pentru mine sa fiu independent si vreau sa fiu apreciat de sotia mea. Imi doresc din toata inima sa am o casnicie fericita si peste 50 de ani si sa ne iubim ca in prima zi. Vreau sa vad tot globul si sa pot sa ma bucur de minunatiile acestei planete magnifice.
RăspundețiȘtergereIn copilarie mi-a lipsit tatal. Din cauza divortului parintilor mei imi vedeam tatal cam rar, stiu ca m-a iubit si stiu ca a incercat sa fie langa mine dar nu a reusit sa-mi fie atat de aproape pe cat mi-am dorit.
Cea mai mare greseala a tineretii mele a fost cand in ignoranta mea l-am crezut pe taica-miu cand mi-a zis ,luni, ca vrea sa aiba o discutie cu mine miercuri. Avea cancer, era in ultima faza si as fi putut sa fiu mai aproape, as fi putut sa fiu langa el si luni seara si marti toata ziua si poate s-ar fi ivit acea portita de care aveam nevoie ca sa putem discuta. Miercuri a fost prea tarziu, a murit fara sa pot sa-i spun cat de mult l-am iubit, am incercat in toata viata mea sa-i arat cat de mult inseamna pt mine dar parca as mai fi vrut sa-i mai spun inca o data. Este cea mai mare greseala a mea pentru ca nu am cum sa o repar, si desi au trecut 9 ani inca ma macina.
Ma linistesc cand citesc o carte buna, cand vad un film excelent intru in acea lume si uit de cotidian. Ma linisteste sotia mea cand ma tine de mana, ma linisteste maica-mea cand ma ia in brate si-mi spune ca ma iubeste, prietenii mei care sunt langa mine indiferent de situatie si ma iubesc pt ceea ce sunt si nimic mai mult.
Cea mai mare frica a mea este pierderea unei persoane apropiate. M-as simti limitat, lipsit de putere, o carpa lasata in voia sortii care tot ce poate sa faca este sa se miste in functie de cum ii dicteaza soarta. Nu cred in destin, dar sunt momente in viata in care simt ca "asa a fost scris".
Cea mai mare frica a fost sa nu insel asteptarile unei foste iubite din adolescenta. Ca sa o conving sa ajunga in pat cu mine, am facut-o sa creada ca voi fii cel mai bun barbat din viata ei si ca ar avea numai de pierdut daca nu se arunca in valurie vietii cu mine. Am avut noroc si a iesit bine :)
Cel mai mult m-a ranit sora mea, stiu ca ma iubeste dar in zilele ei mai putin bune are grija sa-mi arunce niste vorbe numai ca sa ma faca sa sufar, incerc sa o ignor, incerc sa nu o mai vad, incerc sa o scot din sufletul si inima mea, poate ca intr-o zi cu soare o sa inteleaga cat de mult o iubesc si cat de mult mi-as dori sa ne intelegem bine. Seamana mai mult decat crede cu une dintre bunicile mele, incerca sa ne dirijeze vietile ca sa-i fie ei bine, dar m-am cam saturat sa o las sa ma afecteze cu rautatile ei gratuite si fara rost.
Viata merge inainte, timpul este ireversibil si este pacat sa-l lasi sa treaca pe langa tine fara sa traiesti din plin. Daca trece o zi in care nu am facut nimic deosebit sunt trist si incerc sa recuperez a doua zi. Daca as avea cateva milioane de euro nu as consuma 9-10 ore din viata mea la munca zilnic. As putea sa-mi ating visele si as trai si mai intens decat pana acum. Sunt convins ca in viitor imi voi face viata exact asa cum vreau si voi fii fericit pt ca asta imi doresc din toata inima.
Mihai
PS Sper ca nu este prea lung acest text, doar am raspuns la intrebari
O zi frumoasa iti doresc
Obisnuiam sa visez la lucruri mari,sa ma cred capabila sa schimb lumea,sa fac lucruri grandioase,insa cu trecerea anilor am ajuns sa imi doresc un singur lucru,sa visez la un simplu fapt care mi s-ar parea ideal…la liniste!Asta e visul meu,sa reusesc sa am parte de o viata cu liniste sufleteasa,caci daca reusesti sa ai asa ceva,restul vin de la sine!
RăspundețiȘtergereCand eram copil mereu vroiam mai mult decat aveam,orice jucarie noua dupa achizitionare devenea plicticoasa. Aveam copii cu care ma jucam si o mare parte dintre ei i-am pastrat si acum. Acum daca privesc in urma nu cred ca mi-a lipsit ceva,sau ce putin nu ceva esential…
Cea mai mare greseala facuta intre 16 si 20 de ani…cred ca a fost faptul ca am luat unele lucruri si persoane in gluma,in joaca,neserios,nu am dat credibilitate unor lucruri care meritau toata atentia.Este o greseala prin simplu fapt ca asa ceva nu se face,insa asta am invatat mai tarziu…mai tarziu insa nu prea tarziu.Caci toate actiunile de la un moment dat al vietii se intorc cumva si am avut oarecum ocazia sa repar ceea ce am facut gresit pe cat posibil.O consider cea mai mare greseala deoarece acum vad lucrurile cu o claritate de care atunci nu eram capabila,insa sunt sigura ca voi face altele si mai mari,dar am speranta ca,asemenea acesteia,la un moment dat le voi putea repara.
Ma linistesc oamenii de obicei,ma linistesc cand ma opresc pentru 5 minute si privesc in jurul meu,ma linistesc cand privesc un zambet pe fata unui necunoscut,ma linisteste soarele si imi da o buna dispozitie,ma linisteste o cafea cu lapte si o tigara la o ora matinala. Ma nelinisteste sufletul…cand pune o mie de intrebari,cand nu ma asculta cand ii spun ca intreband complici lucrurile,ma nelinisteste si inima cand invinge ratiunea…
Cea mai mare frica cred ca este faptul ca a ramane singura. Am fost permanent inconjurata de oameni dragi,de prieteni minunati si mi-ar fi teama sa raman fara ei,mi-ar fi teama sa ma descurc de una singura,caci ce sens o viata in care sa te bucuri tu pentru tine sau sa n-ai un umar pe care sa te sprijini la greu?
In raport cu un barbat cea mai mare frica ar fi boala…o boala care sa ia intr-o clipita tot ce am de langa mine! Este una sa ramai singur fiindca asta a fost decizia lui,insa este crunt sa ramai singur fara a exista posibilitatea unei optiuni…
I-am facut pe ceilalti fericiti in toate modurile in care mi-a stat in putere. I-am facut fericiti prin optimism,prin zambete si prin simplul fapt de a fi acolo.
Am fost fericita cand el era aici pentru mine si cand in planurile,visele si iluziile lui eram inclusa. I-am spus asta cu fiecare ocazie,caci am invatat ca la oameni functioneaza uneori mai greu subintelesul si adesea cel mai indicat este sa spui cu voce tare.I-am spus ca ma face fericita cand ma tinea de mana,cand ma pupa pe frunte,cand imi spunea sa am grija de mine,i-am repetat in fiecare context,i-am repetat pana a plecat,dar stiu ca a stiut in fiecare clipa in care eu am fost fericita ca am fost intr-adevar fericita datorita lui!
Ce ma raneste cel mai mult la oamenii dragi este indiferenta.Nu este acelasi fel de indiferenta cu care tratezi un necunoscut,este o indiferenta fara rautate,este o indiferenta aleasa in favoarea altor replica.Ma refer aici la momente grele,cand unii oameni prefera pur si simplu sa taca,crezand ca este mai bine decat sa puna intrebari inutile despre ceea ce s-a intamplat,considerand ca intreband si vorbind despre asta poate durea mai tare.Nu!Doare mai tare cand tii in tine,si neavand cu cine sa vorbesti(nu din lipsa de oameni),cu cat timpul trece cu atat se vor aduna mai multe.Deci nu,nu prefer sa nu fiu intrebata si batuta la cap si sacaita cand mi se intampla ceva!Am nevoie de intrebari in asa momente,oricat de idioate si aparent banele,am nevoie de vorbe,caci numai acceptand ce se intampla depasim mai usor situaiile.
Visul meu cel mai important este sa ajung la mare. Este simplu, sunt un om simplu. Nu imi place sa privesc prea in viitor pentru ca ma sperie.Nu vreau sa sper, pentru ca mi-e teama sa nu fiu dezamagita. Eu primesc situatiile in suflet, ca atare. Le integrez in mine si incerc sa le caut un final.
RăspundețiȘtergereMa consider un copil. Si in aceasta perioada, cea mai recenta deci a vietii mele consider ca imi lipseste increderea in mine insami.
Nu am facut inca o greseala pe care sa o pot numi "cea mai mare". Am gresit mult, m-am jucat cu oamenii, cu sentimentele si am invatat ca nu sunt cu nimic mai buna fata de oamenii pe care ii dispretuiesc.
Ma linisteste muzica, ma linistesc atunci cand cant, atunci cand chitara imi intra in suflet si ma face sa ii ating corzile ca prin vis. Ma nelinisteste viitorul.
Cea mai mare frica a mea se numeste dezamagire. Pentru ca am avut de multe ori parte de ea, a sapat rani adanci si simt ca daca o sa mai am parte de asa ceva...va fi picatura are umple paharul.
Cea mai mare frica in raport cu alta persoana consta in frica de a nu depinde de acel cineva. Nu imi place sa depind de nimeni, sa nu depind in totalitate. Ceea ce te intalta, te poate dobori intr-o secunda.
Daca vreodata am facut pe cineva fericit, nu am fost constienta de asta. Eu la randul meu, gasesc fericirea in lucruri mici. Deci mereu spun "sunt fericita", strig, cant..Am fost fericita prima oara cand am am ajuns in vama. Cred ca am fost fericita prima oara cand a plans, am descoperit cum s anu mai tin neumltumirile si durerea in mine.
M-a ranit neintelegerea. Desi nu ma gandesc prea des la ranile mele si imi place sa le vad cicatrizate stiu ca sunt acolo. Imi place sa uit.
iti trebuie mult curaj sa raspunzi la aceste intrebari...sa stai sa te confrunti cu tine...mi-ai dat o adevarata provocare Tudor. multumesc!
RăspundețiȘtergereLarisa
RăspundețiȘtergereVisez sa traiesc. Sa traiesc cu adevarat, sa reusesc sa cred in prezent, sa imi adun toate visele intr'un "acum", sa ma uit inapoi zambind, pentru ca pana acum am trait in viitor si in trecut.
Mi'a lipsit mult in copilarie un prieten, un prieten care sa ramana si cu care sa imi amintesc cum eram copii. eu nu imi amintesc cum eram copil.
Am aproape 17 ani si greseala cea mai mare pe care o fac este aceea de a fi amortita, deznadajduita si cu o revolta tacita care se complace tot mai mult. greseala mea cea mai mare este ca adun tot mai multe concesii, ma leg de ele, ma cufund in ele. si nu mai fac nimic. nu mai fac nimic.Si nu mai cred in nimic.
Ma linisteste ploaia.Si marea. Ma nelinisteste timpul.
Sunt ingrozita de oamenii. Pentru ca sunt rotunzi,sunt pe categorii, sunt frumosi, sunt bestii, sunt tristi, sunt ascunsi, sunt grabiti, sunt orbi si ipocriti , sunt si nu sunt. Pentru ca pleaca, pentru ca mint. Sau sunt de negasit. Pentru ca si eu sunt om.
Imi e frica ca el (cineva pe care as iubi) e posibil sa nu ma vada. Sa nu ma stie pe mine adevarată. Sa fiu singura cand e langa mine.
Nu stiu daca ii ajut pe ceilalti, desi vreau asta mai mereu. cred ca fiind eu. si fiind acolo.
Fericirea a fost in ziua in care ma simteam conturata, intreaga, increzatoare. Da, am spus ca sunt fericita primei mele "iubiri". Si am fost.
M' au ranit atat de multe... Ignoranta. Si ma includ si pe mine. Suntem ignoranti, noi cu noi, noi intre noi. Noi cu ce conteaza. Vrem sa ne pese, dar ne pasa prea putin. Nu mai avem timp si suntem prea orbi.
Momentan cel mai important vis al meu este sa imi fac putina ambitie. Nu am deloc si trece viata pe langa mine. Dupa ce mi se va indeplini acest vis vor veni altele.
RăspundețiȘtergereCopilaria. A fost foarte frumoasa. Cred ca cel mai mult mi-a lipsit tata. Nu a putut fi langa mine.
O greseala mare am facut la 18 ani ca nu am invatat la mate si am ramas corigenta. Numai eu stiu ce era in sufletul meu cand ma gandeam ce proasta am fost si ca s-ar putea sa nu trec anul. Nu prea am avut greseli mai mari ca asta.
Un masaj bun de tot. Asta ma linisteste. Ma face sa ma contopesc cu patul si sa uit de tot ce ma inconjoara, imi calmeaza mintea si mi-o goleste de toate gandurile negative.
Cel mai tare ma nelinisteste moartea iar cel mai tare mi-e frica sa mor. Mi-e frica de modul in care as putea muri. Cel mai tare mi-ar parea rau de prietenii si familia mea care ar plange si ar suferi ca m-au pierdut pentru totdeauna. Nu as putea suporta. De aceea, mi-e frica sa mor. Interesant, nu?
Mi-e frica si de femei si de barbati. Acuma ne-a urmarit pe mine si pe sora mea o femeie prin tot Realu`. Vreo juma de ora tot dupa noi se tine. Asa o privire urata avea si niste ochi demonici ca deja cand o vedeam mi se umplea inima de frica. Nici barbatii nu sunt mai buni. Deja mi-e frica numai cand ma gandesc ca nu mai sunt in siguranta pe strada nici ziua. Nici la mine in bloc. Nicaieri.
Nu prea ma pricep sa fac oamenii fericiti. Adica, nici nu fac rau sau ceva, dar rar imi arat afectivitatea fata de cineva. Ultima data cand am facut pe cineva fericit a fost cand i-am cumparat prietenului meu undite de pescuit. A fost fericit. Sau la nasa mea de ziua ei un buchet imens de flori. Pe sora mea am lasat-o sa doarma la mine pentru ca a ramas singura acasa si i-a fost frica. A fost mai fericita. Cred. Ultima data cand am fost eu fericita...paai..stai sa ma gandesc....ultima data cand am fost cu adevarat fericita a fost...nu tin minte de fapt. Nici nu stiu ce mi-ar trebui ca sa fiu cu adevart fericita, sincer.
De ranit, ma ranesc multe dar hai ca nu sunt atat de rautacioasa sa tin minte. Ma doare atunci cand ma raneste cineva, parca imi strange cineva inima. Uit repede, oricum.
Cam atat cu textul meu. Titlul nu stiu care ar putea fi...Poate "..eu, dimineata la ora 6 si doua minute." Merge nu? Daaa cum sa nu. E cam tarziu textul si e cam devreme ceasul dar nu pot sa dorm. M-a facut curioasa testul. Am vrut sa vad ce iese. Buna dimineata, Tudore!
Greseala: "Acum o luna ne-a urmarit..." scuze :)
RăspundețiȘtergerepfai scuze de greseli...se vede ca oboseala isi spune cuvantul..
RăspundețiȘtergeree pentru a treia oara cand iti citesc blogul, si citind despre testu' lu' chirila, mi am spus "floare la ureche"...dar sunt de 40 de minute in fata monitorului incercand sa raspund la ceea ce ai intrebat, nu pentru ca nu gasesc raspunsuri ci pentru ca sunt intrebari la care mi'am raspuns doar mie, iar acum incercand sa o spun si altora...e un pic mai dificil decat ma asteptam:)
RăspundețiȘtergeredaca ar fii sa imi asez visele intr'un sistem piramidal, as spune ca in fruntea tuturora s'ar afla acela de a afla calea spre a fii fericit si felul in care poti sa o urmezi. se intampla sa merg pe strada privind figurile trecatorilor iar in majoritatea cazurilor, ceea ce pot citi pe chipul lor e "blazare"-ingrijorare, nepasare, acceptare, resemnare"..as vrea sa vad oameni feiciti!
De aici si marea mea temere, am o viata pe care s'ar putea sa o ratez prin decizii pripite,oameni nepotriviti,sentimente irosite..si totodata stiu ca o pot face frumoasa!
"sunt fericita, te iubesc", e singura data cand am spus'o pentru a fii auzita, si a fost cand am simtit pentru prima oara ca iubesc!
am avut o copilarie frumoasa, monotona uneori, singura fiind la parinti..dar frumoasa!un singur lucru mi'a lipsit, si o simt de
abia acum, indrumarea spre arta- muzica,pictura.poate nu as fii ajuns sa regret, apropo de greseli, decizia de a nu urma o facultate de arte ci in schimb sa fac Dreptul..da, una din greselile adolescentei!
revin!
1. Iubirea
RăspundețiȘtergere2. Tatal
3. Am facut voia altora, in loc sa fac ceea ce era mai bine pentru mine. Timpul pierdut nu il mai pot recupera.
4. El. Absenta lui.
5. Necunoscutul. Nu imi place sa fiu prinsa pe picior gresit.
6. Autoritatea.
7. I-am mintit.
8. Nu cred in fericire.
9. Uitarea si lipsa de daruire neconditionata.
am revenit!
RăspundețiȘtergeream ramas undeva pe la greseala..da, faptul ca nu am ales o facultate care sa imi "exploateze" spiritul, daca nu talentul, ci una care spuneam ca e "cu perspectiva".da, asta e marea mea greseala, si regret sa o spun, pentru ca din pacate va trebui sa traiesc cu ea si din ea. dar totusi, ma pot bucura de culori si panze:)
in tumultul zilelor a caror ritm nu reusesc sa'l prind, linistea o gasesc mereu in zambetul celor din jur,care este totodata si o cale de a alunga nelinistea- ideea de a fii singur. nu mi'e teama,dar nu cred ca as fi eu insumi in singuratate.
iar cand ma gandesc la frica, ma vad undeva spre batraneti intrebandu'ma "de ce doar atat? ..cand stiu ca se putea mai mult.."
am iubit, iubesc si o voi face pana dincolo de moarte! nu ma sperie nimic din ceea ce inseamna iubire dar, o frica exista: sa ofer un suflet si sa primesc o palma. sa crezi ca pana si nimic te'ar fi facut mai fericit.
..dar Tudor, ce este fericirea?
Asa e, ai nevoie de curaj. M-au coplesit toate intrebarile.
RăspundețiȘtergereCel mai important vis al meu este simplitatea, in gandire, in gesturi, in creatie, in vorbe. Simplitatea (a nu se confunda cu superficialitatea) e visul meu. De ce? Poate dupa ce ani te zile lumea iti apreciaza intortochelile mintii ca fiind sclipiri iti trimite divinitatea un moment de liniste in care vezi clar spre ce trebuie sa te indrepti de-acum inainte. Si e o usurare.
RăspundețiȘtergereCel mai mult mi-au lipsit in copilarie un caine, o vacuta si ratuste in curte. Si o surioara pe lannga cei 2 frati mai mari
Cele mai mari greseli pe care le+am facut si probabil le voi mai face e lipsa unei reactii si a atitudinii atunci cand e nevoie. Sa dau o palma daca asta se cere, sa iau de mana chiar daca pare rusinos, sa ma murdesc, sa raman, sa dau tot ce am. Toate exemplele sunt cazuri marunte in care trebuia sa fac asta, dar am ignorat ce-am simtit. alta greseala facuta in perioada asta e sa spun te iubesc fara sa simt ceva :|
Ma linisteste sa vad un copil dormind (e evident si in antiteza cu un copil urland), si ma mai linisesc momentele cand imi acord timp sa asez in minte ultimele amintiri. Ma nelinisteste zgomotul puternic.
Cea mai mare frica a mea e senzatia ca moartea ramane in preajma pana aduna tot ce poate sa cada la o prima scuturare. Probabil se explica de mica, pe cand mi se parea ca atunci cand moare un vecin nu trece mult si mai moare altul...si ma rugam cu lacrimi sa ocoleasca familia mea. Inca am aceasta senzatie.
Am avut cate o frica cel putin in raport cu fiecare barbat din viata mea, frica general valabila nu am. Dar din cate am avut enumar: teama ca va renunta la lupta la primul hop – si asa a si fost , teama ca nu am ce sa ofer- asta nu e asa, teama ca nu simt nimic - la asta mai lucrez.
Ii fac fericiti pentru ca le zambesc, le desenez catelusi fericiti si inghetata. Nu e greu sa faci oamenii fericiti.
Am fost fericita intr-o duminica atunci cand realitatea a batut visul si sperantele mele in legatura cu o persoana. N-am spus-o atunci pentru ca am plecat, o fericire atat de mare nu poate fi suportata pe termen lung. Insa fericiri marunte gasesc mereu, de ex caram un troler mic dupa mine si doi catelusi de pe strada s’au luat la lupta cu el. Si mergeam asa noi 4 intr-un razboi. Si apoii am vazut un caine latrand de+o parte a unei masina, pe partea cealalta o pisicuta statea nemiscata cu fundul afara, era o pisica portocalie, iar catelul unu prostut bag seama. Am zambit.
M-au ranit multe, dar nu vreau sa mi le reamintesc. Voit pe de-asupra. Oricum unul din momentele care m-au durut cel mai mult in familie a fost cand mi-a zis tata: proasto. Eu care aveam impresia ca sunt printesa lui tata, dar asa sunt (si printese mai proaste ) fetele, mai sensibile
PS: m-am straduit sa raspund pentru ca daca partea 2 are legatura cu prima sa pot sa ma bucur si de ea.
PS2: tata nu e prost! :))))
visez sa aflu cine sunt.pentru ca ma uimesc si ma tem, traiesc si ma amuz, dar cine sunt e mereu un alt raspuns.sau acelasi, dar indoielnic.
RăspundețiȘtergerein copilarie mi a lipsit ceea ce sunt astazi, cum astazi imi lipseste ce am fost atunci.
regret anumite lucruri si mi le doresc altfel, dar in acelasi timp le vreau exact asa cum s au intamplat.intre 16 si 20 am invatat atatea lucruri despre mine, majoritatea din greseli.nu am nici cea mai mica, nici ce mai mare,nici cea mai marcanta si nici macar cea mai dureroasa gresala a vietii mele, ptr ca in vremuri grele si intunecate, eu cu mine ne am intalnit fata in fata.lucru rar si nepretuit.
ma linisteste o dimineata in care pasii-si aleg singuri drumul, pe cand gandurile-mi zburda acolo unde pasii niciodata nu vor putea ajunge.
ma nelinisteste propria-mi frica de cele ce inca nu s au intamplat, nestiinta si gandurile ascunse ale oamenilor pe care i iubesc.
mi e frica sa nu uit ce ma face fericita si plina de viata, amestecandu ma in rutina zilnica a umanitatii, devenind astfel robotii pe care i intalnesc zilnic in ratacirea mea.
mi e frica sa mi pierd parintii, legatura mea cu tot ceea ce inseamna simplitatea si tihna vietii.
nu stiu daca am facut pe cineva fericit.cred ca da.sper sa da.
fericita am fost de multe ori.de cele mai multe ori insemnand cu totul si cu totul alt lucru.mi am spus mie, am spus lumii.fericirea mea e adesea scurta stralucire a unui gand, a unui vis, a unei pareri.
am invatat ca prin a lasa oameni sa patrunda-n lumea ta interioara, te expui, devii vulnerabil.dar oamenii sunt dependenta mea, trairile lor ascunse, oamenii dincolo de oamenii ce ni se arata.asa ca sunt vulnerabila.si adesea ma aleg cu rani pe acest camp de bataile, un sistem de autoaparare pe care fiecare dintre noi il are.dar nu port pica.ranesc, in aceeasi masura in care sunt ranita.sunt convinsa, pentru ca simt animalul din mine, animalul din noi.
visez sa aflu cine sunt.pentru ca ma uimesc si ma tem, traiesc si ma amuz, dar cine sunt e mereu un alt raspuns.sau acelasi, dar indoielnic.
RăspundețiȘtergerein copilarie mi a lipsit ceea ce sunt astazi, cum astazi imi lipseste ce am fost atunci.
regret anumite lucruri si mi le doresc altfel, dar in acelasi timp le vreau exact asa cum s au intamplat.intre 16 si 20 am invatat atatea lucruri despre mine, majoritatea din greseli.nu am nici cea mai mica, nici ce mai mare,nici cea mai marcanta si nici macar cea mai dureroasa gresala a vietii mele, ptr ca in vremuri grele si intunecate, eu cu mine ne am intalnit fata in fata.lucru rar si nepretuit.
ma linisteste o dimineata in care pasii-si aleg singuri drumul, pe cand gandurile-mi zburda acolo unde pasii niciodata nu vor putea ajunge.
ma nelinisteste propria-mi frica de cele ce inca nu s au intamplat, nestiinta si gandurile ascunse ale oamenilor pe care i iubesc.
mi e frica sa nu uit ce ma face fericita si plina de viata, amestecandu ma in rutina zilnica a umanitatii, devenind astfel robotii pe care i intalnesc zilnic in ratacirea mea.
mi e frica sa mi pierd parintii, legatura mea cu tot ceea ce inseamna simplitatea si tihna vietii.
nu stiu daca am facut pe cineva fericit.cred ca da.sper sa da.
fericita am fost de multe ori.de cele mai multe ori insemnand cu totul si cu totul alt lucru.mi am spus mie, am spus lumii.fericirea mea e adesea scurta stralucire a unui gand, a unui vis, a unei pareri.
am invatat ca prin a lasa oameni sa patrunda-n lumea ta interioara, te expui, devii vulnerabil.dar oamenii sunt dependenta mea, trairile lor ascunse, oamenii dincolo de oamenii ce ni se arata.asa ca sunt vulnerabila.si adesea ma aleg cu rani pe acest camp de bataile, un sistem de autoaparare pe care fiecare dintre noi il are.dar nu port pica.ranesc, in aceeasi masura in care sunt ranita.sunt convinsa, pentru ca simt animalul din mine, animalul din noi.
visez sa aflu cine sunt.pentru ca ma uimesc si ma tem, traiesc si ma amuz, dar cine sunt e mereu un alt raspuns.sau acelasi, dar indoielnic.
RăspundețiȘtergerein copilarie mi a lipsit ceea ce sunt astazi, cum astazi imi lipseste ce am fost atunci.
regret anumite lucruri si mi le doresc altfel, dar in acelasi timp le vreau exact asa cum s au intamplat.intre 16 si 20 am invatat atatea lucruri despre mine, majoritatea din greseli.nu am nici cea mai mica, nici ce mai mare,nici cea mai marcanta si nici macar cea mai dureroasa gresala a vietii mele, ptr ca in vremuri grele si intunecate, eu cu mine ne am intalnit fata in fata.lucru rar si nepretuit.
ma linisteste o dimineata in care pasii-si aleg singuri drumul, pe cand gandurile-mi zburda acolo unde pasii niciodata nu vor putea ajunge.
ma nelinisteste propria-mi frica de cele ce inca nu s au intamplat, nestiinta si gandurile ascunse ale oamenilor pe care i iubesc.
mi e frica sa nu uit ce ma face fericita si plina de viata, amestecandu ma in rutina zilnica a umanitatii, devenind astfel robotii pe care i intalnesc zilnic in ratacirea mea.
mi e frica sa mi pierd parintii, legatura mea cu tot ceea ce inseamna simplitatea si tihna vietii.
nu stiu daca am facut pe cineva fericit.cred ca da.sper sa da.
fericita am fost de multe ori.de cele mai multe ori insemnand cu totul si cu totul alt lucru.mi am spus mie, am spus lumii.fericirea mea e adesea scurta stralucire a unui gand, a unui vis, a unei pareri.
am invatat ca prin a lasa oameni sa patrunda-n lumea ta interioara, te expui, devii vulnerabil.dar oamenii sunt dependenta mea, trairile lor ascunse, oamenii dincolo de oamenii ce ni se arata.asa ca sunt vulnerabila.si adesea ma aleg cu rani pe acest camp de bataile, un sistem de autoaparare pe care fiecare dintre noi il are.dar nu port pica.ranesc, in aceeasi masura in care sunt ranita.sunt convinsa, pentru ca simt animalul din mine, animalul din noi.
visez sa aflu cine sunt.pentru ca ma uimesc si ma tem, traiesc si ma amuz, dar cine sunt e mereu un alt raspuns.sau acelasi, dar indoielnic.
RăspundețiȘtergerein copilarie mi a lipsit ceea ce sunt astazi, cum astazi imi lipseste ce am fost atunci.
regret anumite lucruri si mi le doresc altfel, dar in acelasi timp le vreau exact asa cum s au intamplat.intre 16 si 20 am invatat atatea lucruri despre mine, majoritatea din greseli.nu am nici cea mai mica, nici ce mai mare,nici cea mai marcanta si nici macar cea mai dureroasa gresala a vietii mele, ptr ca in vremuri grele si intunecate, eu cu mine ne am intalnit fata in fata.lucru rar si nepretuit.
ma linisteste o dimineata in care pasii-si aleg singuri drumul, pe cand gandurile-mi zburda acolo unde pasii niciodata nu vor putea ajunge.
ma nelinisteste propria-mi frica de cele ce inca nu s au intamplat, nestiinta si gandurile ascunse ale oamenilor pe care i iubesc.
mi e frica sa nu uit ce ma face fericita si plina de viata, amestecandu ma in rutina zilnica a umanitatii, devenind astfel robotii pe care i intalnesc zilnic in ratacirea mea.
mi e frica sa mi pierd parintii, legatura mea cu tot ceea ce inseamna simplitatea si tihna vietii.
nu stiu daca am facut pe cineva fericit.cred ca da.sper sa da.
fericita am fost de multe ori.de cele mai multe ori insemnand cu totul si cu totul alt lucru.mi am spus mie, am spus lumii.fericirea mea e adesea scurta stralucire a unui gand, a unui vis, a unei pareri.
am invatat ca prin a lasa oameni sa patrunda-n lumea ta interioara, te expui, devii vulnerabil.dar oamenii sunt dependenta mea, trairile lor ascunse, oamenii dincolo de oamenii ce ni se arata.asa ca sunt vulnerabila.si adesea ma aleg cu rani pe acest camp de bataile, un sistem de autoaparare pe care fiecare dintre noi il are.dar nu port pica.ranesc, in aceeasi masura in care sunt ranita.sunt convinsa, pentru ca simt animalul din mine, animalul din noi.
Sa ma trezesc in fiecare dimineata intr-un pat mare si alb, sa nu fiu singura, sa aud marea, sa-mi intre soarele pe fereastra si sa incalzeasca trupurile noastre goale, sa am un pui de om care sa fie doar al meu si pe care sa il cresc intr-o lume buna, normala, linistita.
RăspundețiȘtergereIn copilarie mi-au lipsit copiii... am fost cam singuratica.
Cea mai mare gresala a fost sa renunt la ceea ce vroiam pentru mine, la ceea ce eram. De ce? Pentru ca nu a meritat, mi-a fost greu sa ma regasesc... unele parti le-am pierdut pentru totdeauna.
Linistea mi-o gasesc la mare. Oamenii ma nelinistesc, uneori chiar si cei apropiati.
Cel mai mult ma tem de esec... profesional si sentimental. Imi este frica ca am sa fiu un doctor mediocru... pentru ca am muncit mult si am sacrificat si mai multe. Nu vreau sa fiu singura, sunt dependenta de iubire.
Timpul si experienta mi-au aratat nu trebuie sa am temeri in relatia cu barbatii, daca e sa se termine prost asa se termina, asa ca incerc sa traiesc clipa, fara sa ma gandesc la ce poate merge rau.
I-am facut fericiti pe ai mei cand am intrat la facultate, il fac fericit pe teo cand ii cumpar pufuleti, i-am facut fericiti pe ei prin iubire.
Am fost fericita cand i-am avut pe toti langa mine si era liniste si pace, cand mi-am dat seama ce vreau sa fac cu viata mea, de fiecare data cand am ajuns la mare, am fost fericita in clipele in care am fost iubita si am impartasit iubire. Insa nu am spus-o niciodata, dar am gandit-o.
Sufletul meu are multe petice si gauri, mai toti care au trecut prin viata mea au rupt cate o bucata din el, l-au sfasiat, iar eu am ramas in urma sa il peticesc. Uneori am reusit, chiar daca era o gaura mai mare, alteori a ramas asa... cu gauri. Parintii s-au certat cam mult, prietenii au plecat atunci cand am avut nevoie de ei, unii m-au mintit, el a plecat fara sa spuna de ce!!! Si eu m-am ranit, m-am dezamagit, am renuntat la bucati din mine pentru altii.
Numele meu este Sherrie Win. De fapt, am fost în jos atunci când turnat sotul meu de 10 ani lăsat-mi să fie cu o altă femeie în Miami. Am strigat şi plîngea în fiecare zi, până când a ajuns aşa de rău că am putut suporta mai. şi am ajuns afară la Internet pentru ajutor, până când am lovit pe rolă de vraja reale, şi mare MUTABA. Am aproape renunţat la încercarea de a obţine înapoi Ex meu soţ şi acum sunt fericit cu familia mea din nou cu vrăji, binecuvântările şi puteri magice extraordinare şi enorma putere, aţi făcut toate lucrările. Pentru a decupa o poveste scurt, imediat după 24 de ore, Ex sotul meu a venit înapoi la mine şi a fost total rău pentru tot ceea ce el a făcut pentru mine. Şi acum viata mea este completă şi plin de fericire din nou. MUTABA MARE. ai facut un lucru mare, şi am nevoie să spun toată lumea despre tine ca mare sursă de ajutor pentru oameni. Esti diamant în stare brută marginile. MUTABA mare vă mulţumesc, eşti mare si dai off-te liber să oameni ca ai facut pentru mine. Vă mulţumim pentru ţesut dragostea ta Magic vrăji pentru mine şi Paul. El este înapoi la mine aşa cum a fost atunci când am întâlnit reciproc. La adâncimi de Vatra mea eu sunt în totalitate fericit acum. Vă mulţumesc şi Dumnezeu să vă binecuvânteze atât de mult domnule. Sotul meu este înapoi la mine doar în termen de 24 de ore, aşa cum aţi spus, wow, ce un om spiritual mare tine sunt. Vă mulţumesc domnule atât de mult, o mulţime de graţie. contactati MUTABA mare. Dacă tu ai problemă similară pentru real ajutor contactati-l acum pe sale de e-mail: greatmutaba@yahoo.com Multumesc MUTABA mare. El vă poate ajuta să rezolve orice problemă... Multumesc
RăspundețiȘtergereSalut prieteni vreau să împărtășesc mărturia mea și cum recunoscător eu sunt de la iubitul meu a venit înapoi la mine din cauza grătarului ajutorul Dr. Mike ogodo a cărui adresă de e-mail este ogodomikespells@gmail.com face pentru mine. prietenul meu sa despartit de mine prima săptămână din luna iulie a acestui an, pentru că el a crezut că inseala pe el, mi-a spus că prietenii lui a fost spunându-i că am fost văzut altcineva atunci când el nu este în jur am încercat să-l facă să înțeleagă că prietenii lui sunt lieing la el, dar el nu mi-a dat șansa de a explica-i acest lucru a fost modul în care mi-a lăsat. după o lună de despartire noastre am încercat să ducă o viață normală, fără el, dar a fost foarte greu pentru mine pentru a face față, apoi am decis să contacteze dr ogodo Mike prin adresa sa de e-mail ogodomikespells@gmail.com care am venit disponibile pe mai acest 2th luni septembrie în timpul căutare în căutarea pentru ajutor cum să obțineți iubitul meu înapoi a aruncat o dragoste Pell pentru mine și de a face iubitul meu să vină înapoi la
RăspundețiȘtergeremă în perioada de 48 oră. cu această bucurie grătar în inima mea vreau să spun un mare datorită Dr ogodo Mike el este cel mai bun rolă vraja și el este cea mai bună soluție.
contacta?i-l ?i problemele tale vor fi rezolva imediat. Dupa ce a fost în
RăspundețiȘtergererela?ie cu el timp de ?apte ani, Mi-a lasat, am facut tot
posibil sa-l aduca înapoi înapoi, dar totul a fost în zadar. L-am vrut înapoi
din cauza iubirii am pentru el, l-am rugat, dar el a refuzat, pâna când am
a explicat problema mea cu cineva online ?i ea a sugerat ca eu ar trebui
mai degraba ne un caster vraja care ar putea sa ma ajute o vraja sa-l aduca
înapoi, dar eu sunt tipul care nu crede în vraja, am avut de ales decât sa
încerca?i sa-l, am trimis rola vraja, mi-a spus nu a existat nici o problema ca
totul va fi bine înainte de trei zile, ca fosta mea va reveni la mine
înainte de trei zile Dr.EBHOSE po?i sa-l e-mail daca ave?i nevoie de asisten?a sau în rela?ia pe ebhodaghespell @ gmail.com, am
promisiune, a aruncat vraja ?i surprinzator în a doua zi,
care a fost în jurul valorii de 04:00. Ex meu ma sunat, am fost atât de surprins, am raspuns
apela ?i tot ce a spus a fost ca el a fost atât de rau pentru tot ce sa întâmplat,
ca a vrut sa se întoarca la mine, ca ma iubesc atât de mult. Am fost atât de fericit ?i
surprins. De atunci am facut o promisiune ca toata lumea ?tiu voi
nu au o problema rela?ie, ca le voi referi la vraja
pudra pentru a le ajuta. Oricine ar putea avea nevoie de ajutor de turnare vraja, sa
e-mail ebhodaghespell@gmail.com
De asemenea, el a aruncat atât de multe vraja cum ar fi,
(1) vreau ex-va înapoi.
(2) Trebuie întotdeauna co?maruri.
(3) Pentru a fi promovat în biroul tau
(4) Vrei un copil.
(5) Nu vrei sa fii bogat.
(6) vrea sa de?ina so?ul / so?ia sa fie a ta pentru totdeauna singur.
(7) au nevoie de asisten?a financiara.
8) Nu vrei sa fie în control de tine casatorie
9) Vrei sa fii atras de oameni
10) childlessness
11) NEVOIE DE UN so? / so?ie
13) cum sa câ?tige LOTERIA DVS.
14) promovarea SPELL
15) vraja de protec?ie
16) precizeaza BUSINESS
17) precizeaza treaba buna
18) leac pentru orice boala / h.i.v.
Contacta?i-l astazi pe: ebhodaghespell@gmail.com
Hei sunt ai plâns că iubitul tău a părăsit tine si copii pentru o altă femeie, nu trebuie să mai plâng pentru că am fost în aceeaşi poziţie, până când am auzit despre Great Mutaba cum el a ajuta atât de mulţi oameni în relaţia lor astăzi pot cu îndrăzneală recomanda Mutaba mare pentru oricine care au nevoie de ajutor. El nu a făcut nu-mi, de asemenea, cred că el nu pot nu te prea. sunteţi într-adevăr un facator de minuni. Am încercat atât de multe role vraja şi psihic după soţul meu mi-a lăsat. Great Mutaba a fost singurul rolă vraja care ar putea să mă ajute... Pentru că aceasta este de fapt un templu de prosperitate în cazul în care puteţi obţine înapoi fosta ta iubita. Great Mutaba arunca o vraja de dragoste si sotul meu s-a schimbat pentru totdeauna, a făcut din el un om mai bun şi distanţat de toti iubitorii lui secrete. Sunt fericit să aibă o familie unită, nu a putut fi posibil fără efort Mutaba mare. Sotul meu este înapoi cu plin de dragoste şi sinceritate. Intre în contact cu Great Mutaba pentru relaţia ajuta E-mail-l la: greatmutaba@yahoo.com
RăspundețiȘtergereN-am crezut în dragoste vrăji sau magie până când am văzut-o mărturie despre o femeie numită Jasmine pe internet mărturisind despre modul în care un aparat de turnare vraja numit DR MUSTAFA aduce înapoi fostul soțul ei, care a părăsit-pentru o altă femeie, și am decis să contacteze omul să da-i un try. Așa că, atunci când l-am contactat el mi-a spus că el va aduce soțul meu înapoi la mine că i-ar trebui să-i dau două zile pentru a face turnarea de vraja mea pe care am făcut-o. Sunt aici să mărturisesc că ceea ce a făcut pentru mine DR MUSTAFA a lucrat cu adevărat ... e-mail-l la: dr.mustafa86@yahoo.com
RăspundețiȘtergereEu am been privire pentru o vraja de dragoste pentru a aduce înapoi sotul meu după ce fost separate pentru 3ani, am încercat 3 rolă vraja diferite care le-am plătit bani şi non dintre ei a reuşit să obţină sotul meu înapoi şi acest lucru mă uit frustrat, până când un prieten de-al meu mi-a direct Mutaba rolă vraja, care a făcut ceea ce am numit face vraja de dragoste am mi-a fost în contact cu el şi după 48hours chemarea mea de soţul şi a spus El vrea sa fim impreuna si acum suntem înapoi din nou cu meu 12 ani fiica şi acolo este mai romantic în relaţia noastră, vă rugăm să dacă orice unul nevoie o vraja de dragoste adevărată sau înşelătorie înainte apoi Dr.Mutaba vraja este soluţia la problema ta relatie se poate ajunge la el la (greatmutaba@yahoo.com)
RăspundețiȘtergereSa despartit de mine pentru ca a gasit pe altcineva, dar dupa ce am contactat greatmutaba@gmail.com , fostul meu iubit sa intors
RăspundețiȘtergereDe fiecare dată când mă uit înapoi la ceea ce mi sa întâmplat, voi aprecia mereu pe marele dr. Akhere (Akheretemple@yahoo.com) pentru ceea ce a făcut pentru mine. Această vrăjitorie mi-a adus finanțele, care m-au lăsat fără niciun motiv. Am întâlnit vrăjitorul mare și mi-a spus tot ce trebuie să fac! Acum mă bucur că Dr Akhere la adus înapoi și mă iubește mai mult decât obișnuia! îl puteți contacta și pe adresa activă (Akheretemple@yahoo.com) sau îl puteți adăuga în aplicația Whats-app: +2348129175848....
RăspundețiȘtergereCâteva ore au fost suficiente pentru DR.AKHERE pentru ca iubitul meu să-și schimbe mintea și să se întoarcă la mine. Mulțumesc DR.AKHERE pentru munca minunată pe care mi-ai făcut-o când iubitul mi-a rupt inima. DR.AKHERE a reușit să-mi aducă iubitul meu care a plecat de trei săptămâni înapoi la mine în câteva ore în care l-am contactat. Contactați DR.AKHERE pe Akheretemple@yahoo.com sau mai bine încă puteți da DR.AKHERE un apel sau Ce APP pe +2348129175848 pentru o mai bună înțelegere a ceea ce am spus despre el .. Nu există nici o altă persoană care să vă poată repara relația sau problema căsătoriei decât DR.AKHERE
RăspundețiȘtergere