Patru cantece noi

Patru cantece noi. N-am mai ras demult cat am ras saptamana asta la repetitii. Intr-adevar repetitiile au fost ceea ce trebuie sa fie: un prilej de relaxare si de munca eficienta. S-a definitivat "Ultimul om" o piesa initial punk de care ne-am batut joc in ultimul hal si a iesit o varza dupa care suntem innebuniti. Am repetat Break up, o balada pe care o gasiti aici pe blog intr-o varianta "raw" compusa de mine. Ea s-a implinit foarte bine cu chitara si pianul (Eugen si Gelu).
Provocarea maxima a fost un cantec care n-are nume si pe care l-am adus eu ceva vreme in urma si de-abia de vreo luna ne-am apucat de el. Enescu, Bruckner, Portishead, Red Hot Chilli Peppers sunt influentele majore. Si, deasupra tuturor, bineinteles, Pink Floyd.

Cred ca Bruckner a fost cea mai importanta revelatie personala din ultimul an. Acest ultim cantec de care va vorbesc nu are inca versuri, dar ne jucam la el cu stari in limba engleza. De fapt am inceput sa creionez ceva: ma preocupa sa scriu un cantec usor psihanalitic (a nu se citi psihedelic) despre felul in care traumele copilariei pot rezona cu noi la maturitate. Mi-e greu sa scriu o poveste foarte coerenta pentru ca metrica nu ma ajuta decat spre o insiruire de imagini. Vom vedea ce o iesi. Ca stare muzicala cantecul a castigat pariul. Prietenul meu, Paul, a filmat una din repetitiile acestei saptamani, dar n-am avut timp sa editez ca sa va arat.

Sunt foarte bucuros de momentele in care repet cu VAMA. Venirea lui Gelu Ionescu printre noi inseamna un plus enorm la capitolele compozitie si orchestratie. Dincolo de faptul ca Gelu este un Cubase Guru via Windows XP or Seven. Un muzician excelent.

Ca sa nu va mai tin: Timisoara, patru cantece noi printre care "Cantec de Gasit" care, promit solemn, o sa apara aici pe blog saptamana viitoare. Pe bune. Stiu ca unii dintre voi asteptati de vreo luna, dar au fost multe decizii legate de partile tehnice care ne-au dat peste cap. Luni voi reveni cu detalii legate de asta.