Tablou dintr-o rutina inzapezita

Craciunul a trecut. Magia sarbatorilor e moarta, daca a existat vreodata. Renii au plecat, nu mai sunt sursa de glume. Cele zece milioane de costume ale lui Mos Craciun sunt impachetate si puse bine in camari. Lumina sfanta nu ne mai intra in suflete. Resimtim o usoara apasare gastrica. Nu-si pune nimeni intrebari. Copiii s-au plictisit si privesc cu jind spre alte jucarii mai noi, mai performante. Papusile nu mai traiesc cu anii. Li se rup bratele, li se demodeaza hainele. Oamenii rasufla greu. Mai sunt ceva vizite de facut intre Craciun si Revelion. Fiecare trebuie sa mai primeasca cate ceva. Cati mai sunt? Sunt sase. Ba nu, sunt opt. Si Marcel? Nu vine si Marcel? Trebuie sa-i luam si lui ceva, nu? Da, era sa-l uitam pe Marcel. Nimeni nu trebuie uitat. Schimburi de cadouri. Schimburi de amabilitati. Mai vrea cineva tort? Ti-au placut sarmalele? De unde ai luat vinul asta? Ia stai. Ce mai dau astia la televizor? Vai, ce porcarie, nu se mai satura, unde am ajuns? Mai, noi o sa mergem, ne chemi un taxi? A fost foarte placut ar trebui sa ne vedem mai des. Liniste. Liniste in taxi. Ce parere are Iisus despre toate astea. Incerci sa-l portretizezi, incerci sa-i surprinzi faptura intr-un gand care sa reziste mai mult de cateva secunde. Pentru asta e nevoie de mai multi. Singur e greu sa-l fixezi pe Iisus. Am gresit anul asta, Doamne? Am gresit? Unde am gresit? Cum as putea sa renunt? Cum as putea sa inteleg? Cum as putea sa lupt? Unde-i linistea, unde-i pustia? Unde sa te retragi pentru cateva zile, ca sa pui intrebarile esentiale? Nu sunt pozitiv, Doamne. Nu sunt in rand cu lumea. Suntem grabiti si tristi, Doamne. Nu e timp. Urmeaza alta vizita, alte amabilitati, nu poti refuza, ai promis, nu se face, s-au pregatit oamenii aia... Fiecare vorbeste despre fericirea celuilalt. Orice casa are o Biblie. Asa se cade. Suntem ortodocsi. Biblia nu lipseste din nicio casa. Cel mai vandut roman al tuturor timpurilor. Arareori terminat. Ce paradox. In fiecare casa e o Biblie, dar nimeni nu se mai zbate s-o citeasca cap coada. Nasterea. Nasterea Domnului. Strazile ar trebui sa fie pline de zambete. Lumina a venit, dar n-a intrat. Confundam lumina cu frigul. Deschide fereastra. O sa intre frigul si Lumina odata cu el. Poate ca trebuie sa-ti fie frig ca sa primesti Lumina. Altminteri ramanem in intunericul cald. Iluzia ca e bine. Cititi copiilor Nasterea. Deschideti Biblia si cititi-le. Copiii se vor bucura. Cand citesti cu voce tare povestea Nasterii te trec fiori. Nu va grabiti. Cititi cu voce limpede, asezata, impuneti un ritm anume lecturii. Copiii vor casca ochii mari si veti simti ca impartasiti lumina. Trenul alearga peste pustele inzapezite. E atat de alb, totul in jur. Geamul siroieste pe dinauntru. Trenul traverseaza pustele albe. Din cand in cand, pete neagre reprezentand cate un palc de copaci sau un canton uitat de lume or sirul stalpilor electrici zgarie visul alb al zapezii. Gandurile fug, fug, fug peste intinderea inghetata. Esti un om intr-un tren. E un tren peste pustele albe. N-o sa mai fim singuri niciodata. Nu va mai fi pustiu. Vom fi cu totii impreuna. De-a pururi. De-a pururi impreuna. Craciunul e alb. Trenul alearga nebun peste intinderile inzapezite. Unde se duce trenul asta? Unde va opri?... Ce repede a trecut... Ce repede a trecut totul...