Aici pe blog lumea vrea "behind the scenes". Vrea in bucatarie. Bucataria unui rol, a unui cantec.Nu stiu daca e bine sa intram in bucatarie. Adesea in spatele aranjamentului de pe farfuria musafirilor raman vase nespalate, pete pe sort, fum sau gunoi. Unde se duc toate astea? Greu de explicat in cazul unui actor.
Au fost roluri care m-au consumat enorm si poate chiar i-au indepartat de mine pe cei apropiati.
Sufletul nostru nu are recycle bin asa ca deseurile care raman in urma unui rol trebuie gestionate atent si eliminate cu delicatete.
Un actor nu are opt ore de munca. Nu te duci la teatru, repeti opt ore dupa care pui toata munca la spate inchizi biroul si iti vezi de restul zilei, linistit. Rolul e o fiara care te macina, e un caine care nu se mai desparte de tine, latra sa-l bagi in seama. Te gandesti la rol in cele mai nepotrivite momente pentru cei de langa tine iar ei de multe ori nu sunt dispusi sa inteleaga fapul ca tu esti "absent". Si au dreptate pentru ca oamenii vor sa relationeze cu omul nu cu actorul, nu cu rolurile tale.
Travaliul unui rol este enorm. O piatra de moara. El vine la pachet cu incertitudini, temeri, indoieli, nehotarire. Directia in care o apuci poate fi gresita. O iei pe drumul ei si realizezi ca trebuie sa te intorci dupa zeci de kilometri. Si o iei de la capat. Colegii par mai avansati si asta te motiveaza dar te frustreaza in acelasi timp. Cauti solutii creative tarziu in noapte si nu stii cine ti le poate revela: un vanzator de la benzinarie, o statie de metrou plina cu oameni, un alt actor intr-un rol formidabil, iubita ta cand te saruta..Ajungi una cu rolul tau si nu te mai poti desparti de el pana in seara premierei. Vine cu tine peste tot. Te trezesti dimineata si stii ca ceva e in neregula. Iti amintesti: e una din scenele care nu-ti iese de vreo saptamana.
Malvolio m-a incalecat asa. Nu pot uita ziua in care am descoperit raguseala care l-a facut celebru. Repetam, trebuia sa o tratez arogant si superior la cote maxime pe Maria (Emilia ). Epuizasem toate mijloacele si nu mi se parea destul. Nu era bine, era cuminte. Si pentru ca nu mai gaseam modalitati de expresie am ridicat involuntar barbia astfel incat sa privesc peste capul Emiliei, mi-am tras colturile gurii in jos si am dat drumul replicilor cu o raguseala fortata si exasperata. Gelu Colceag a oprit scena si a zis:- Gata, asta este Malvolio. Asa trebuie sa joci tot spectacolul. A urmat alta perioada de incertitudine si de framantare pentru ca am crezut ca si drumul asta e gresit. In seara premierei eram obosit si speriat. Insa eram sigur de un singur lucru: facusem totul pentru Malvolio. Cand am deschis gura la prima replica ragusita si am auzit lumea razand am fost atat de surprins incat mi-a venit sa zambesc. Malvolio eram Eu. Si Eu eram Malvolio. Fuziunea era completa. Pretul platit credeti-ma, mare.
Cineva m-a intrebat aici ce simt la aplauze. Este indescriptibil. De aia merita fiecare secunda de chin.
tudor, ce se mai aude cu DVD-ul acela? :) aa..si cu clipul in grajd?
RăspundețiȘtergereesti bun, deci merita cred toata nebunia.
RăspundețiȘtergere1. Multumesc.
RăspundețiȘtergere2. Sufletul nu are recycle bin, da. Vroiam sa stiu daca stii si cum traiesti cu asta.
3. Ai scris mult. Cred ca e bine :).
4. Cred ca odata ce ajungi sa simti pe dinauntru macinarea fiarei, nu mai stii sau nu-ti mai doresti cu adevarat sa gasesti drumul inapoi. Ti-e dor mereu de gustul ascuns al sufletului propriu pe care ea ti-l inhata, musca si reda tie insuti.
5. Gandesc ca oamenilor nu le povesteste nimeni intr-o maniera asimilabila sufletului despre pete si sorturi murdare. Si cred ca e pacat. Pretuirea si aprecierea corecta au ceva de a face cu alaturarea contrariilor.
6. Vrei te rog, sa descrii indescriptibilul simtit la aplauze ? :)Glumesc, fireste.
unde se tine pana la urma concertul de joi din bucuresti ? si la ce ora...
RăspundețiȘtergerePentru auditoriun interesa(n)t...
RăspundețiȘtergereIliria transformată într-o bibliotecă vidă de cărţi, o nostalgie răscolitoare, cu accente de comic rafinat sunt elementele care definesc atmosfera spectacolului unei « nopţi de la spartul târgului ». Tribulaţiile erotice ale eroilor, cu numeroase travestiuri, par şi mai misterioase, învăluite în plastica specială a gesturilor, luminii şi muzicii, în tonalităţi armonioase, sub semnul unei senzuale atmosfere de sfârşit de sărbătoare.
Publicul este invitat să deguste acţiunea la « locul faptei », pe scenă, alături de actori, pentru a se putea bucura de toate nuanţele create de regizor pe canavaua unei comedii amare, iscată dintr-un erotism ambiguu.
După un naufragiu care îi separă pe cei doi fraţi gemeni, Sebastian şi Viola, o vedem pe Viola, salvată de pe mare, care află că ţara în care a ajuns se numeşte Iliria. Ea se deghizează în băiat pentru a intra în slujba ducelui Orsino. Facem apoi cunoştinţă cu ducele Orsino şi suita lui. Ducele este îndrăgostit de Olivia, o contesă bogată, pe care însă nu reuşeşte să o înduplece să îi accepte iubirea. Apar Sir Toby Belch, unchiul Oliviei şi prietenul acestuia, Sir Andrew Aguecheek, pretendent fără şanse la mâna Oliviei, apoi Maria, camerista Oliviei, Feste, bufonul, şi însoţitorul acestuia, Fabian, (slujitorii Oliviei), Malvolio, intendentul Oliviei, şi, în fine, Olivia, care este în doliu nemângâiat, după moartea fratelui ei. Feste, bufonul, încearcă să o convingă pe Olivia că doliul său prelungit nu are nici un rost. Cesario, nume pe care şi l-a luat Viola, devenit între timp slujitorul lui Orsino, vine să o peţească pe Olivia pentru ducele pe care nu numai că îl slujeşte, dar de care s-a şi îndrăgostit. La vederea tânărului peţitor, Olivia se îndrăgosteşte fulgerător de acesta, dar este respinsă. Între timp, apar Sebastian, fratele Violei şi salvatorul acestuia, Antonio. Între ei are loc o scenă de iubire absurdă în urma căreia Sebastian, al cărui sex pare ambiguu, capătă haine bărbăteşti şi mustaţă, devenind o copie a surorii lui, deghizate în tânărul Cesario. Contesa Olivia îl trimite pe Malvolio să îi înapoieze lui Cesario un inel pe care acesta nici nu i-l dăduse de fapt. Sir Toby şi Sir Andrew încing o petrecere cu mâncare şi băutură, la care se alătură Feste şi Fabian, precum şi Maria. Ei sunt întrerupţi de Malvolio, care îi goneşte şi le strică cheful. Petrecăreţii pun la cale o răzbunare plină de cruzime. Ducele îl trimite pe Cesario, cu un inel, la Olivia, într-o nouă încercare de a o cuceri. Maria, însoţită de cei patru petrecăreţi, pune în drumul lui Malvolio o scrisoare în care imită scrisul Oliviei. Malvolio găseşte scrisoarea şi, spre deliciul conspiratorilor, care îl urmăresc în taină, se lasă înşelat şi, plin de fericire, crezând că Olivia îl iubeşte şi va deveni soţia lui, aleargă să îndeplinească cererile absurde din scrisoare. Cesario îi aduce Oliviei un nou mesaj din partea ducelui şi îi respinge din nou, acesteia, avansurile. Sir Andrew se hotărăşte să plece şi să renunţe la speranţa de a deveni soţul Oliviei, pentru că o vede pe aceasta îndrăgostită de tânărul slujitor al lui Orsino. Sir Toby, însă, îl convinge să nu plece şi, în schimb, să îi trimită o provocare la duel lui Cesario. Sebastian şi Antonio apar din nou, iar Antonio îi dă bani lui Sebastian.
În partea a doua, Malvolio, chemat de Olivia, se poartă ca şi cum ar fi iubitul ei, trezindu-i acesteia bănuieli asupra sănătăţii sale mintale. Sir Toby, însoţit de Maria şi ceilalţi slujitori ai Oliviei, îl leagă şi sechestrează pe Malvolio, în timp ce Olivia îşi continuă încercările de a-l cuceri pe Cesario. Între timp, Sir Andrew aduce provocarea, iar Sir Toby îl îndeamnă pe Cesario să se pregătească de luptă. Cei doi încep duelul. Sunt întrerupţi vitejeşte de Antonio care îi sare în ajutor lui Cesario, luându-l drept Sebastian. La rândul său, Antonio este prins de ofiţerii care îl urmăreau pentru nelegiuiri mai vechi. Aflându-se la strâmtoare, Antonio îi cere banii înapoi lui Cesario, dar acesta nu ştie nimic despre aşa ceva. Recunoaşte în schimb numele fratelui său, rostit de Antonio. În toată încurcătura, apare Sebastian, care, luat drept Cesario, continuă duelul cu Sir Andrew şi îl bate atât pe el, cât şi pe Sir Toby, care îi sărise în ajutor. Olivia îi desparte şi îl ia cu ea pe Sebastian. Malvolio este cercetat de bufonul Feste, care, constatând că nu i-a trecut boala, îl trimite înapoi în temniţa lui. Olivia, fericită şi nevenindu-i să creadă că tânărul ei iubit i se dăruieşte în cele din urmă, aduce în grabă inele şi se căsătoreşte cu Sebastian. Adus în faţa judecăţii ducelui, Antonio se plânge de nerecunoştinţa celui pe care l-a salvat de la moarte, confundându-l cu Cesario, care se afla în suita ducelui. Olivia îşi cheamă soţul, dar Cesario nu recunoaşte că i-ar fi soţ. Pe acest fond de confuzie generală, apar Sir Andrew şi Sir Toby, bătuţi măr de Sebastian. Sebastian apare şi el, cerându-i iertare iubitei sale soţii, Olivia, pentru cele întâmplate. Sebastian şi Viola se găsesc în sfârşit faţă în faţă şi se recunosc ca fiind cei doi gemeni, pierduţi unul de celălalt în naufragiu. Ducele Orsino îşi îndreaptă iubirea către tânărul său slujitor, redevenit Viola. Este readus şi Malvolio care înţelege că i se făcuse o înscenare. În final, încep nunţile, toate perechile poartă voaluri de mireasă, iar bufonul Feste începe să cânte, acompaniat de toţi ceilalţi, un cântec melancolic, în care ploaia şi vântul, elemente esenţiale ale naturii (prezente mereu în spectacol), sunt refrenul reflecţiilor sale filosofice.
auditoriu*
RăspundețiȘtergerePosturile in care scrii despre actorie sunt preferatele mele de pe blog. This one is particularly nice! Thanks for sharing. :)
RăspundețiȘtergereTudor,din cate bloguri reusesc sa citesc,al tau e cel mai reusit! Mereu scrii lucruri atat de profunde,atat de semnificative pentru un om! Ma scoti din rutina zilnica si ma simt altfel,parca revin la mine,cand te citesc! Nu stiu daca ma intelegi... Te admir enorm si as vrea sa stiu daca o sa aveti vreun concert si la Brasov. Stii de ce ti-ai facut un blog,pentru ca ai multe de spus si esti si loial celor care te iubesc. Felicitari!
RăspundețiȘtergereTravaliu tau naste aplauze. Scrisul tau, uneori, parc-ar fi conceput dupa schema unei poezii. Contemporane, fireste. Nu stiu daca tu esti "omul contemporan". Nu te cunosc deloc.
RăspundețiȘtergereshame on me, ink nu te-am vazut jucand.. :( iubesc piesele jucate in buleandra, iubesc teatrul, am facut foarte putin..apoi a trebuit sa am las [parents fault]. as vrea sa te rog dk mi-ai putea recomanda un profesor pentru cursuri de teatru...pliz.. :-s am 16 ani btw.
RăspundețiȘtergerecineva spunea ca actorul isi prelucreaza propriul suflet, ca e nebun sa faca asa ceva, dar tocmai de acolo vine satisfactia. doar actorii se pot lauda ca au trait mai multe vieti in una singura (cu fiecare rol)si pare destul....fara nevoia unei alte realitati...keep going Tudor, felicitari pt blog!
RăspundețiȘtergerePoate nu în bucătărie vor. Poate că într-o lume atât de instabilă, au nevoie de ceva care să le ofere siguranţă, confirmarea că pe cel care le-a arătat că în sufletul lui este o lume, îl regăsesc mereu real şi uman. Ştie sa râdă, să plângă, să viseze, iar blogul nu e un produs al vreunei firme care se ocupă cu promovarea imaginii, este locul unde la sinceritate nu rişti să primeşti înapoi dispreţ, este locul unde ţi se confirmă că eşti un om normal dacă mai şi citeşti ori asculţi muzică bună.
RăspundețiȘtergereAm cunoscut o persoană care era fan "Paraziţii". Se sprijinea pe energia pe care o oferă muzica lor, dar prelua totul fără a discerne. Nu avea de gând sa asculte vreodată măcar o uvertură pentru că "era muzică fără mesaj".
Aici vin pentru a mă îmbogăţi. Muzica şi scriiturile lui Tudor asta fac, îmbogăţesc. Nu mă interesează câte nopţi nu a dormit pentru un rol ori de câte ori s-a trezit noaptea şi a început sa compună, îmi ajunge că în rezultatul corvoadei sale mă regăsesc.
atunci knd vedem un film...o piesa de teatru nu ne dam seama cata munca este in spatele a ceea ce vdm noi...kt efort a depus actorul...nu ne dam seama k de fapt acela este produsul finit...k a trecut printr-un proces indelungat si complex de finisare...k un om a muncit din greu la acel lucru..
RăspundețiȘtergeretoata lumea viseaza sa fie actor..sa ajunga peste hotare...dar nu stie cate compromisuri treb sa faci..
dar e frumos... e frumos sa ii faci pe altii sa zambeasca..sa le trezeshti altora interesul...sa fii apreciat de altii...
sincer, regret enorm k nu te-am vazut jucand pana acu...dar sper sa am ocazia..dak joci asha qm canti inseamna k eshti exceptional...
multa bafta in ceea ce faci...eshti nemaipomenit...
Vrem vrem :-w
RăspundețiȘtergereScrii superb. Permite`mi sa te intreb: ce facultate ai terminat? Ai stofa de jurnalist.
Malvolio a fost intr-adevar un rol greu in care ai fost foarte bun.
RăspundețiȘtergerePoate acolo ti-ai aratat masura.
L-am vazut in festivalul de teatru de la Craiova acum niste ani!