Nu mai scriu. Cuvintele se ingramadesc la iesirea din mine. E nevoie de un cutit care sa ma spintece si sa largeasca gaura prin care ies cuvintele. Acolo e ingramadeala mare acum. Mii de cuvinte incearca sa iasa afara din mine. Presiunea e mare. Jetul de cuvinte. Gaura de la iesire e blocata de cuvintele "iubire" si "canal". In spatele lor zeci de mii de alte cuvinte se sufoca in asteptarea libertatii. Imi trebuie un cutit sa ma spintec. Si curaj. Sa se scurga propozitiile din mine. Mi-e frica insa sa ma tai. Mi-e frica sa nu-mi ating inima.
Postand un comment la ceea ce ai scris aici ma simt ca si cand ti-as invada intimitatea..dar deja am facut-o citind.
RăspundețiȘtergereDaca iti atingi inima, aceasta nu o sa se opreasca, doar ca o sa te doara ingrozitor.Dar cuvintele ingramadite, sufocate dor mai rau decat cutitul care iti atinge inima.
Aminteste-ti ce ai spus joi la concert : daca macar pentru o clipa ne simtim bine, asta inseamna ca nu suntem in depresie...
Cauta din nou o astfel de clipa.
incerci sa fii iona lui sorescu?:P
RăspundețiȘtergeree o melodie f tare cu titlul postarii tale:D 'bout green stuff;;)
RăspundețiȘtergereAr trebui ca la tine să nu se numească bolta palatină, trahee sau gură ci doar DN1 verbal!
RăspundețiȘtergerese poate si fara cuvinte...sunt f frumoase raspunsurile la intrebarile neadresate nicicand...
RăspundețiȘtergerehttp://www.poezie.ro/
RăspundețiȘtergereindex.php/poetry/108124/Cum_să_spui
P.S. Eu cred ca omul e un palimpsest, asa ca (te) poti sterge si rescrie la nesfarsit..
pretul libertatii nu e niciodata prea mare. iar curajul e al oamenilor comuni, spiritele inalte au nevoie de nebunie.
RăspundețiȘtergerein ce categorie ne incadram, decidem noi singuri..
http://www.youtube.com/watch?v=VdOAfHPvbf8 - am uitat sa spun ca eu cred ca e mai bine sa simti in tine o cascada decat desert
RăspundețiȘtergerehmmm!!! daca vrei te ajut eu...cu spintecatul...stiu sa manuiesc bisturiul:))
RăspundețiȘtergereChiar si cand esti trist,
RăspundețiȘtergerechiar si cand spui ca ti s-au risipit cuvintele...
chiar si cand studiezi lama cutitului deaspura inimii tale
in cautarea "libertatii"
chiar si atunci
scri atat de frumos....8->
cunosc sentimentul.
RăspundețiȘtergerecel putin,intr-o oarecare masura.
:)
E ceva in aer probabil. Ca o gripa :) o gripa foarte selecta, ce'i drept...
RăspundețiȘtergereUneori ne construim din cuvinte in timp ce ne inducem ideea ca ele ne reflecta interiorul.
RăspundețiȘtergereSufletul are nevoie de altceva decat de mandrie, frica si vorbarie.
Cat de des spunem "Te iubesc"? Eu aproape niciodata.
RăspundețiȘtergereRegret ca cei ce nu mai sunt nu au auzit-o.Imi pare rau ca nu le-am zis-o inca parintilor si ma doare fiecare minut scurs.
Ma bucur ca nu m-am presarat in vieti straine din trecut.Eram mandra ca pastrez ceva, insa constat ca am devenit prea stricta si nu mai stiu cui sa dau. Sau cum.
Am fost atat de zgarcita, ca nu stiu daca pot sa o mai spun firesc...cam trist.
Acum am si eu my own traffic jam.
ating inima...ating buzele, parul, ochii....ating si simt, pot sa simt iar...sunt fericita ca pot sa simt iar
RăspundețiȘtergere@ 3 a.m.
RăspundețiȘtergereStii, se intampla un lucru trist cu oamenii. Suntem lasati sa functionam impecabil, cu un reglaj extraordinar de fin al tuturor mecanismelor ce ne pun in miscare, iar noi ajungem sa facem ceva oribil: distrugem cu inconstienta si nepasare. Apoi, obositi si zapaciti de discursuri interioare sterile, de lupte cu mize de fum, dezumanizati prin propria frica si mandrie, ne dorim revenirea la firesc.
Nu prea mai stim cum este articulat firescul pentru a ni-l autoinduce. Nu tine nici de autoreflexie, nici de vointa proprie.
:( cum ramane cu inertia de care vorbeai? ce poate fi mai rau, sa te ranesti sau sa regreti si sa te intrebi....cum ar fi fost daca?
RăspundețiȘtergeresfasietor.
RăspundețiȘtergere"Sunt un om trist. Asa m-am nascut. Sunt nostalgic. Si, cateodata, nostalgia se confunda cu tristetea.Cred ca si cei mai veseli oameni din lume se confrunta cu asa ceva. Ma afund in ele pana la capat, apoi ies la suprafata. Depresiile nu trebuie vindecate. Ele trebuie traite. Cand incerci sa le vindeci e ca si cum ai pune tencuiala peste un perete igrasios. E o vindecare superficiala. Depresiile trebuie traite, ca sa vezi ce te invata. Eu n-am iesit din depresie decat consumand-o pana la capat. Sa consumi o depresie pana la capat inseamna sa-ti dai seama de ce si cum ai ajuns acolo, sa te gandesti, sa analizezi si-apoi sa-ti spui: „Ce prost am fost!”. In clipa aia ai scapat de depresie! "-Tudor Chirila
RăspundețiȘtergere...abia dupa ce am citit asta am invatat "despre mine..."-multumesc
salut Tudor ! cautai oameni pentru un viitor clip?
RăspundețiȘtergerePacat...pentru multi suntem mult prea plini de profunzime!!
RăspundețiȘtergere