Imi vine foarte rar..
Si totusi cand imi vine
Pe lume-i numai VINA
Si-atunci nu pot sa SCRIU..
Dar nu e VINA mea
C-atuncea cand imi vine..
E atat de rar incat
M-apuc totusi sa SCRIU
Si asta ca sa-ncerc
Sa-mpac a lumii VINA
Cu rarele momente
Incare pot sa SCRIU...
1996...primele incercari...
Ceva iti intuneca mintea?
RăspundețiȘtergereimi plac poezia...eu-s unu' dintre aceia care la intrbarea:ce vrei mai mul pe blog?, dau clic pe poiezie
RăspundețiȘtergereNu poarta lumea VINA,
RăspundețiȘtergereCa tu nu poti SA SCRII...
Lasa-ti iubirea-afara
Si scrisul va veni.
:)
miemi place:X...tudor am o intrebare si te rog mult sami raspunzi!!!!
RăspundețiȘtergereE ADEVARAT CA VEI VENI IN CONSTANTA SI VEI CANTA LA UN BAL???...(eu nu cred pana nu stiu sigur...asa ca te rog mult sami raspunzi:D)
@Sweet little nightmare
RăspundețiȘtergereNu-i a iubirii VINA,
Ca tu nu poti SA SCRII...
Iubirea-i doar lumina-
Prin scris poti s-o descrii.
Nu linsati iubirea,
In ea zace nemurirea...
Mai bine pieri eudemonist,
Sau devii integralist.
;))
"Om invarsta si tarziu,
RăspundețiȘtergereTot m-am apucat sa scriu,
Prinsa de copilarie,
Mana a-nceput sa scrie!" (T. Arghezi)
sincer, mi se pare cea mai reuşită din cele postate până în prezent. Se leagă de la primul la ultimul cuvânt, este emoţionantă;
RăspundețiȘtergereţi-ai lasat imaginaţia să curgă :) motivul creaţiei întotdeuna un motiv plin de imaginaţie.
cred că unul dintre aspectele negative ale "a fi o persoană publică" este reprezentat de cerinţele şi aşteptările celor din jur, aşadar curaj...
Imi place mult poezia ...tot ceea ce scrii tu ma face sa gandesc, sa visez, sa simt... esti genial. apropo de poezie tu poti sa scrii; tu esti un "zmeu" si indiferent daca vantul iti e prielnic sau nu reusesti.Poti sa scrii si o faci foarte bine
RăspundețiȘtergereTu, poet tăcut
RăspundețiȘtergereCând nu poţi nimic a spune
Şi simţi cum tâmplele îţi ard,
Nu căta spre lumi nebune,
Ci doar aşează-te pe prag.
Sprijină-ţi visul în colţul ierbii,
Necuvintele adună-le buchet,
Priveşte cum aleargă cerbii
Şi cu pădurea fă duet.
Lasă-ţi lacrima să ude
Pământul din care-ai apărut,
Lasă-ţi gândul să asude,
Cu veşnicia fă legământ.
Căci, tu, poet tăcut,
Lumii îi eşti dator,
Încă de când te-ai născut,
Cu o iubire şi cu-n zbor.
Şi, de oboseşti, din când în când,
Aşează-te pe o margine de stea,
Spune-ţi rugăciunea-n gând
Şi, tuturor, povestea ta.
Doar un sfat nevinovat.:)
Cu prietenie,
Adele
www.noaptebunacopii.wordpress.com