[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

miercuri, 1 octombrie 2008

Bed time story

A fost odata un baietel care isi dorea mult sa mearga cu tramvaiul. Parintii insa nu-l lasau. "Esti prea mic ca sa pleci din preajma blocului". Dar baietelul isi dorea mult asta. In fiecare zi ii insotea pe copiii de pe scara lui pana in dreptul statiei. Se uita cu jind cum traversau strada in fuga printre masini si se urcau in tramvaiul care ii ducea doua statii mai incolo. Acolo era un cinematograf unde ei vedeau filme pe furis. Baietelului i se rupea sufletul ca nu se putea urca in tramvai. Asa promisese parintilor si avea sa se tina de cuvant. Toata ziulica statea pe marginea trotuarului si isi astepta amicii sa se intoarca si sa ii povesteasca filmele pe care le vazusera. Copiii veneau veseli si ii povesteau. El asculta cu ochii pierduti in zare apoi se ducea acasa si visa la cinematograful aflat la doar doua statii departare.

Apoi intr-o buna zi colegii lui nu mai venira in dreptul statiei.Atunci baietelul isi lua inima-n dinti si tarversa strada. Fu cat pe ce sa fie lovit de-o masina mare. Ajunse in statie cu inima cat un purice cand deodata in dreptul lui aparu Tramvaiul. Usile se deschisera larg si oamenii incepura sa urce si sa coboare. Dar baietelul nu se putu misca. Privea fascinat treptele si bara si picioarele care urcau si coborau. Dar de urcat nu urca. Trecura cateva ore si cateva tramvaie si baietelul nu-si dadu seama ca se inserase cand un tramvai gol opri in dreptul lui. Atunci urca. Usa se inchise cu zgomot in spatele lui. Incepu sa respire mai repede. Palmele i se umezira si alunecau pe bara de sprijin. Inchise ochii cand tramvaiul se puse in miscare si ii deschise la urmatoarea statie. Apoi ii inchise din nou si tramvaiul iar se opri si el cobori speriat.

Era intuneric de-a binelea si cinematograful lumina puternic de peste drum. Dar baietelului ii fu frica sa traverseze. Si iar astepta pana cand strada se goli. Atunci traversa caci nici o masina nu mai trecea pe acolo. Intra in cinematograf.Ii venea sa planga caci ar fi trebuit sa fie demult acasa dar luminile ecranului il atrageau peste poate. Filmul din seara aceea insa nu era pentru baietei. Si se sperie si se uita ingrozit la ecranul cu baieti si fete de mii de ori mai mari decat el. Incepu sa planga infundat de frica sa nu-l auda lumea prin sala. Voia sa plece dar ceva il tintui locului pana la capat. Doar cand se aprinse lumina fugi tremurand din toate incheieturile.Nimeri ultimul tramvai care il duse acasa. Numara statiile. Unu, doi. Acasa tatal sau il batu indelung ca sa nu mai plece vreodata de langa bloc.Dar baietelul nu planse de data asta. In cap ii ramasesera fetele si baietii de pe ecranul mare si luminos.

35 de ani mai tarziu....

Ea (26 de ani) Nu vrei sa stii unde am fost...
El (41 de ani) Nu, nu vreau...
Ea E doua noaptea, nu vrei sa stii unde am fost...
El Ai fost unde ai avut nevoie
Ea Nu te sperie nevoile mele...
El Nu.Nu ma sperie...Sunt nevoile tale si le iubesc...
Ea Vrei sa incercam in seara asta...
El Nu, nu cred ca am sa pot...
Ea Vrei sa punem un film? Poate te ajuta...
El Bine...Pune...
Ea se indreapta catre un sertar si scoate un dvd. Il pune.

35 de ani mai devreme

Baietelul incerca sa adoarma dar baietii si fetele de pe ecranul luminos i se perindara prin fata ochilor inchisi. Spatele incepu sa-l usture din ce in ce mai tare.

35 de ani mai tarziu.

Ea De ce nu te uiti?
El Ma uit dar nu simt nimic.
Ea Mie imi vine...
El As vrea...sa stii ca vreau...
Ea Si unde crezi ca am fost la doua noaptea...?
El Nu stiu... la o prietena...
Ea Stii c-am sa plec...
El Unde?
Ea La o prietena...si tu nu poti veni acolo..
El Am sa te astept..
Ea E posibil sa nu ma intorc..O sa vii dupa mine?

Treizeci si cinci de ani mai devreme

Baietelul statea pe marginea trotuarului si isi privea amicii cum se urcau in tramvai. "Hai ma vii? Hai c-am auzit c-ai fost si singur"...Dar baietelul nu mai traversa de data asta.

Treizeci si cinci de ani mai tarziu

El Nu, nu am sa vin...

Treizeci si cinci de ani mai devreme

Baietelul le facu cu mana si se intoarse agale catre scara blocului.In parcul din spatele blocului nu era nimeni. Se mai auzea doar scartaitul unui leagan parasit cu putin timp in urma.

52 de comentarii:

  1. n-am inteles nimic... daca mai esti treaz, explica-mi care e fazam plz

    RăspundețiȘtergere
  2. este o fictiune. o poveste. mi se pare aiurea sa explic o poveste. mai citeste o data.

    RăspundețiȘtergere
  3. azi, exact niste zile in preajma lui azi
    era aproape acum 10 ani
    cand niste zile in preajma lui atunci,
    urmau sa fie exact ca azi

    s-a dus la magazin si a cerut o sticla cu algoooool
    -vad ca e cosul gol,
    nu e nimic, azi e oferta
    daca e gol primiti alcool

    de murit n-a murit
    s-a invartit singut in coaja de ou
    fara albus sau... fara galbenus
    ma rog, era destul spatiu
    umplea vidul cu gol

    la inceput a fost unul - unuuuuul
    la un moment dat doi;
    apoi unul si iar doi, iar unul, din nou doi
    au fost momente cand erau trei
    si daca iti tineai respiratia simteai patru
    la sfarsit a fost unul - unuuuuul

    RăspundețiȘtergere
  4. Ei sa imi bag picioarele...wow ..super...Tudore , ma tinut cu sufletul la gura si alternanta ..meserie..ok asta a fost pa' felling rau de tot , felicitari

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Trist...e un fel de lectie povestea asta...lasati-va copiii sa-si traiasca copilaria.altfel, impinsi de curiozitate, pot ajunge sa fie marcati pe viata......

    RăspundețiȘtergere
  7. oare de ce trebuie sa ne dam cu parerea dupa cate un articol de acest gen?
    nu stiu, e urat. e ca si cum ai intreba in louvre cine-i venus si unde-i milo, de ce n-are maini si cap.
    povestile nu-s pentru toata lumea, cine-a zis ca ar fi? nici matematica, nici visul, nici iubirea.
    nu suntem la supermarket. nu suntem identici.
    mama, te rog, explica-mi si mie o gluma. maica-mea zice ca nu se poate, eventual o voi intelege mai tarziu.
    scuza mea era ca n-aveam varsta potrivita.
    se mai intampla sa n-ai sufletul potrivit, starea potrivita, mintea potrivita.
    you know,
    de aia nu-ntreaba nimeni cate chibrituri avea fetita din poveste. pentru ca nu asta era "faza"...
    ol ze respect.
    mai vin, mai citesc, imi place, nu prea comentez pentru ca ma simt de parca i-as lasa cuiva notite in jurnalul personal. acolo scrie doar el. avem ocazia sa cititm, nicidecum obligatia sa-i comentam viata.
    adina.

    RăspundețiȘtergere
  8. draguta povestea.ai reusit sa ma tii cu sufletul la gura pana la sfarsit,cu inima cat un purice in fata tramvaielor si cinematografului...bravo:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Povestea asta o percep ca pe o lectie pentru mine. Merci ;)

    RăspundețiȘtergere
  10. asa de trista povestea, si in acelasi timp ma duce inapoi cu vreo 20 de ani.
    Am luat si eu ,cand aveam pana in 7 ani, tramvaiul sperand sa ajung la strand, dar odata urcata in tramvaiul albastru mi-am zis ca ar fi bine sa merg si cu cel rosu,alb si galben, cand m-am trezit la capatul tramvaiului 3, care ducea la combinatul galati, va spun ca am inceput sa plang in hohote speriata ca nu mai stiam acum ce tramvai sa iau inapoi spre casa si era deja intuneric.

    RăspundețiȘtergere
  11. hai mai copile ca va veni alt tramvai..si poate de data asta nu vrei mai primi bataiuta...te vei bucura linistit de un film...
    sau poate...va veti impaca:)

    RăspundețiȘtergere
  12. inspirata de unde?
    te rog, de ce nu scri o carte?

    RăspundețiȘtergere
  13. povestea a fost ca o adiere de toamna, cu frunze plimbate de vant. frumos...

    RăspundețiȘtergere
  14. frumos... trist, dar frumos scris...

    RăspundețiȘtergere
  15. ar trebui sa scrii o carte.. o carte adresata celor care inteleg acest gen! acid si sensibil in acelasi timp

    RăspundețiȘtergere
  16. Vineri, la Biloxi, Ea (24) o sa fie in sala fara Mine (41). Nu stiu ce-ti veni cu "fictiunea" asta, numai sa ma amarasti pe mine... singura explicatie care imi vine e ca ne-ai vazut in Becker's Brau in ianuarie... :)) Hai sa fii sanatos... joaca perfect si fa-o fericita...

    RăspundețiȘtergere
  17. Tudore, povestea ta este absolut surprinzătoare. Nimic mai mult. Întodeauna m-ai impresionat.
    Apropos, acelasşi feeling mi-a dat şi melodia Buze Blonde de pe ultimul album Vama Veche.
    Ştii să mă faci să trăiesc versurile sau prozele tale. Eşti un om plin de surprize.

    PS: Nu laud oamenii de obicei, meriţi mult mai multă stimă

    RăspundețiȘtergere
  18. Cam asa sunt de prin 15. Poate de mai mult timp. Mult mai mult. Ceva imi spune vino, altceva - stai, mai incearca - renunta. Si timpul trece.

    RăspundețiȘtergere
  19. oi. foarte tare. interesanta faza cu 35 de ani mai tarziu si mai devreme:)

    RăspundețiȘtergere
  20. dezamagire, tristete, spaima....un mare gol in suflet, un sentiment ciudat pe care nici nu-l pot defini, sentimente atat de confuze care aproape ca dor fizic. o gara pustie suspendata in timp intre zi si noapte.

    RăspundețiȘtergere
  21. Tudor, m-am regasit in mare parte in povestirea ta. vrem, nu vrem, purtam cu noi atatea urme ale trecutului. Ele ar avea menirea sa ne faca mai buni, mai puternici, dar.. nu e mereu asha. Iti multumesc pentru starea ce mi-ai dat-o, citindu-te. te citesc de mult, dar acum.. am simtit sa las un mesaj.

    P.S. Avem un prieten comun, tot am tinut sa-ti spun, pe Nelu (de pe str. Mihai Eminescu, atelierul lui Traian, parca). I-ati facut un bine voi, trupa Vama veche, pe vremuri, stiu ca ti-am multumit pt asta odata in Vama, dar nu va pot uita gestul. I-ati dat viata inapoi.

    Multa liniste iti doresc! si pune cantecul ala, oamenii oricum cred ce vor ei! sunt oameni si oameni!

    :)

    RăspundețiȘtergere
  22. De asta mi-e frica. de asta si multe altele...

    RăspundețiȘtergere
  23. cred ca marius este inginer ca si mine dealtfel si de aceea noi avem nevoie de explicatii sau macar de o concluzie ("morala" in limbajul vostru). Morala care am dedus-o eu din aceasta povestioara este ca nu e bine sa-ti "cocolosesti" copilul cand e mic ca va ajunge un mare mototol plin de bani cand va avea 40 de ani si femeile il vor fraieri dar lui i se va rupe si oricum leaganul care scartaie in spatele blocului e doar pentru distragerea atentiei si creearea de atmosfera meditativa plina de nostalgie (care sincer m-a prins si pe mine).

    RăspundețiȘtergere
  24. hehe ... lucrurile trebuiesc facute intotdeauna la vremea lor ... niciodata mai tarziu ... niciodata mai devreme . echilibrul trebuie mentinut . echilibrul pustiului s-a pierdut cand s-a uitat la filmul din viitor .

    RăspundețiȘtergere
  25. Nu-l pot "vedea" pe El decat cu chipul lui Salvatore Cascio din "Nuovo cinema paradiso".
    Daca ne-am explica pana si metaforele, alegoriile, subtilitatile si mesajele absconse ne-am rapi bucuria de a comunica tainic cu cei deopotriva. Inca mai existam cativa care mai avem nevoie de povesti intre noi.

    RăspundețiȘtergere
  26. am asteptat articolu asta...e nush...parca lasa in noi un gol(pt ca ne amintim ca si noi am trecut prin momente grele)...dar in acelasi timp ma umple de o fericire aparte(aceasi fericire pe care o am dupa ce citesc o carte foarte faina)

    RăspundețiȘtergere
  27. http://www.absoluteradio.co.uk/listen/on_your_computer.html
    inregistrare concert Coldplay in Muenchen

    RăspundețiȘtergere
  28. Tudor,parca am scris eu asta...chiar asa am patit eu,,,toti prietenii mei aveau voie sa se joace sa plece de langa bloc,eu nu ca nu ma lasau ai mei...pana intro zi cand am incalcat regulamentul impus de parinti si am plecat cu ceilalti copiii,e drept aveam deja 9 ani...dar zic eu ca niciodata nu e prea tarziu...in orice clipa poti avea un nou inceput!
    Fruntea sus si privirea in zare...tramvaiul tau se apropie!!! SA FI IUBIT!!!

    RăspundețiȘtergere
  29. tudor...esti genial
    esti unul dintre modelele mele in viata...
    versurile tale m au marcat profund
    imi pare rau insa ca nu le am descoperit mai devreme,ci abia acum 1 an:(
    dar niciodata nu e prea tarziu
    poate acum le inteleg mai bine decat le as fi inteles acum ceva ani.
    ai grija de tine.

    cu drag,

    alexandra:)

    RăspundețiȘtergere
  30. este trist....dar asa e si lumea noastra...prea trista. sau cel putin asa o vad eu..trista. prea trista pentru veselia mea.

    RăspundețiȘtergere
  31. Azi am descoperit blog-ul , cautam sa vad daca e vreo stire despre un concert Vama, nu i-am mai vazut de ceva vreme . Am ramas surprins de existenta lui , exista atat de multe bloguri, site-uri si mai stiu eu ce incat nu stii care e real!
    On topic : Azi am citit toate post-urile, desi am treaba multa la birou nu l-am putut minimiza,e fenomenal! Nu sunt un fan Tudor Chirila in sensul ca e modelul meu in viata,ca il laud la toata lumea, am postere cu el, stiu cand e nascut si zodie si toate cele( no offense ), nu il cunosc , dar ca artist , ca solist , ca actor este unul din cei mai buni . Latura aceasta a lui este impresionanta. Acest articol m-a lasat "praf" , vorba unei colege de mai sus " la astfel de post-uri nu ar trebui sa comentam" , este pur si simplu mai mult decat putem noi ( ne-artistii) exprima in cuvinte .
    In aprox. o ora intru la o piesa la Teatrul National , "Visul unei Nopti de Vara".Nu s-a mai jucat de 2 ani aici . Nu stiu daca o sa ma pot concentra la piesa , ma tot gandesc la cat de frumos scrii pe acest blog!

    RăspundețiȘtergere
  32. Scrii foarte frumos. Bv tie! Si sa scrii in continuare, ca ne placeeeee!

    RăspundețiȘtergere
  33. absolut geniale imaginile... predomina un sentiment de ”emptyness”.. deloc strain..

    RăspundețiȘtergere
  34. nu stiu de ce....dar mie imi da senzatia ca orele acelea care au trecut inutil,neporfitand de moment sunt zilele,lunile,anii din viata noastra care trec repede,si noi ni-i pierdem pe nimicuri...si in final ajungem pustii,goi...intocmai ca tramvaiul...si din cand in cand isi mai aduc aminte oamenii de noi...
    a facut,marea greseala ca multi alti..a facut un lucru care nu era pentru copilaria lui,intocmai ca noi...si fara sa vrea,fara sa-si dea seama..l-a marcat pe viata...:|i-a marcat viitorul...iar tatal care l-a batut..cred ca e reprezentantul genului de om care iti interzice sa faci ceti place...poate e o explicatie stupida..dar eu asa interpretez povestea:)oricum..e mijto:)

    RăspundețiȘtergere
  35. Hmm, cred ca fiecare intelege altceva din aceasta poveste. Eu cred ca doar pt ca ai fost dezamagit o data, nu inseamna ca a doua oara, daca incerci vei pati neaparat la fel, cu toate ca tuturor ne e groaza de esec, uneori, merita sa incercam!
    Cred ca acel baietel care a fost speriat de ce a descoperit este o metafora a ceea ce simtim noi toti in fiecare zi. Mi-a placut f mult ce ai scris, Tudor!

    RăspundețiȘtergere
  36. perfect de acord:)fiecare intelege altceva..intelege ce vrea sa inteleaga si ce simte...in fond sunt creaturi umane...si asta ne deosebeste de celelalte vietuitoare...ca avem o parere propirie..asta..si faptul ca noi putem zambi cand ne regasim in astfel de povesti..pe cand animalele nu o fac...mananca,merg,respira,PLANG chiar..dar de zambit nu zambesc:)

    RăspundețiȘtergere
  37. foarte frumos scrii,imi plae...totusi nu cred ca e doar pura fictiune,sigur e ceva din inauntrul tau care a iesit sub o alta forma la suprafata.daca stau si ma gandesc mai bine,mi se potriveste si mie povestioara asta.chiar te pricepi

    RăspundețiȘtergere
  38. Imi place ca pot sa citesc si astfel de posturi. scrii bine.chiar foarte bine!

    RăspundețiȘtergere
  39. am inteles in mare parte tot...incredibila povestea expusa la 3 timpuri evidente in text,prezent,cand copilul doreste sa afle cum e sa mergi cu tramvaiul...totodata apare si trecutul si viitorul in mod aleatoriu in momentele cu 35 de ani mai tarziu si 35 de ani mai devreme...
    Parerea mea ca aceasta mica povestioara,are drept morala,setea de cunoastere a omului contemporan,care in fiecare doreste sa descopere cate ceva nou in viata sa,altfel ar exista un anume deja-vu zilnic,care ar face ca omul sa-si roage moarte...totusi adevarul e ca,cat de mici,asa cum am fost si eu,trebuiesc tinuti sub un frau mai sever,insa fara a restrictiona sa-si traiasca bucuria copilariei...

    RăspundețiȘtergere
  40. univers rece cu reguli si caractere absurde, destinate sa distruga individualitatea sa supuna orice persoana nenorocoasa;o agasare fara sens ce ascunde o amenintare de neocolit;hm..de ce mi aduce aminte:-?

    RăspundețiȘtergere