cel mai puternic adevar este ca existi, iar existenta ta este dovada existentei lui Dumnezeu. nimeni nu te poate rapi din tine. din punctul asta de vedere, ceilalti nu conteaza.
Cata dreptate ai! Este la fel de frumos ca ceea ce ai scris in postul anterior. Uneori, cuvintele cele mai putine exprima cel mai mult. Dar tu stiai deja asta! Sa fii fericit, orice ai face! Si.. ne vedem joi! :D
Iata ce zicea un intelept contimporan si chiar compatriot cu noi /printr-o minune/, la moartea unui om care parea a fi mai mult decat altii "omul lui Dzeu":
"Iată deci că "eu", "tu", "el" / "ea" nu suntem altceva decât o fiinţă luuuuuuuuuuuuuuuuuuungă şi veche de când lumea, cum ar venea, cu originea în Tatăl or în Steaua Stelelor de altcândva şi care nu se termină odată cu vieţişoara mea, a ta or a securistului sfânt & sur, ci merge mai departe, mai departe, cât va fi lumea de jur-împrejur, biensur... Duhu de viaţă, care e doar Unu', mey, deşi pare a fi împărţit în miriade de "suflete", se cloceşte cu fiece copulaţie & gestaţie, indiferent că "duhu" se găseste într-o galaxie cu sori şi planete puzderie, într-o minusculă bacterie, într-o şopârlă din prerie, într-o fecioară dintr-o esseniană confrerie or în regina din sabba subţire ca trestia şi tunsă perie, transgresându-se, transformându-se şi îmbogaţindu-se din etapă-n etapă, din specie-n specie, din sămânţă-n sămânţă, din neam în neam or din naţie-n naţie precum ştafeta la un concurs olimpic de hudlere sau nataţie, până când va cădea, la Sfârşita Sfârşiturilor, în a lui Omega dragoste, atracţie or graţie, reunindu-se-n Steaua Stelelor ori Sămânţa cea Mare & bigabangatoare, intrând în gestaţie pentru urmatoarea cozmică generatie..."
Nu dau linkul, ca sa nu zici ca fac reclama cuiva... :) Google e mare...
ai ceva special. o voce f buna niste melodii ce-mi dau fiori sau ma fac sa ma simt intr-un fel pe care nu pot sa-l exprim in cuvinte; ceea ce nu se intampla prea des:) imi plac mult versurile melodiilor tale (chiar ma reprezinta unele), gandurile tale si stilul tau.nu as putea spune ca e un stil pentru ca asa esti tu, nu? Hai la Satu Mare abia astept sa ragusesc :X ar fi super tare sa fie si Holograf :X am mai fost la concertele Holografului si o data la al tau :) in legatura cu articolul cred ca oamenii nu ne pot lua nici visele sau spiritul
"Vrei pe blog mai mult ... ... ...?" Vreau uneori sa aud cum povestesti sau vezi despre oameni altfel, despre lucrurile atipice sau nelaindemana oricui. Vreau sa stiu cum e cand canti sau joci si oameni, oameni, oameni si mereu alti oameni te asimileaza, vor, cer, hulesc, iubesc, apostrofeaza, inteleg sau interpreteaza.Iar mi-ar place sa stiu cum se aseaza in real si se impletesc replicile si reactiile naturale, autentice, ale tale, cu "adaosurile" de alte personaje. Vreau sa stiu cum simti in interior cand stii ca "misti" mase de oameni, ca ii tii in palma si iti devin mici sateliti o vreme. M-ar mai interesa o privire din interiorul tau cand creezi ceva.Atat deocamdata. In rest, traiasca pamfletul si impletirile vii de cuvinte ! Ritual Orchid. Mi-a placut asta. :) Mi-a placut sa simt ideea ca un om se joaca realcatuind frumos numele altuia. Duios.
esti unul dintre putinii artisti care imi sunt cu adevarat dragi. as dori sa ne povestesti despre simtirile tale la un concert, cand e sala plina ; banuiesc ca sunt niste trairi superbe sa vezi ca publicul te aclama.
...Am crezut ca umplandu-mi palmele cu nisip ii voi renaste in mine pe zei, adica nepasarea lor, pentru ca de acest curaj am nevoie. Uitand cuvantul suferinta nu inseamna ca voi reusi sa devin nepasator. Am dreptul macar sa zic ca nu zeii m-au parasit pe mine, ci eu i-am izgonit...
Este foarte interesant cum ai pus problema :) asta ma duce cu gandul la oamenii care au fost torturati in inchisorile comuniste si care nu au cedat, nu si-au pierdut credinta in Dumnezeu in ciuda chinurilor. Reeducarea de la Pitesti, singurul lucru pe care nu l-au putut lua de la ei a fost, credinta in Dumnezeu, si acela era singurul lucru care ii mai tinea in viata.
FOarte bine spus,Tudor.Parerea mea ca singura speranta de a merge inspre bine este credinta in Dumnezeu,chiar daca omul se manifesta intr-un mod mai vizibil sau nu asupra credintei...
lexa_rules_u
RăspundețiȘtergereuna dintre anagramele numelui tau este " ritual orchid".ma gandeam ca ar fi interesant sa o stii.
cel mai puternic adevar este ca existi, iar existenta ta este dovada existentei lui Dumnezeu. nimeni nu te poate rapi din tine. din punctul asta de vedere, ceilalti nu conteaza.
RăspundețiȘtergereCata dreptate ai! Este la fel de frumos ca ceea ce ai scris in postul anterior. Uneori, cuvintele cele mai putine exprima cel mai mult. Dar tu stiai deja asta! Sa fii fericit, orice ai face! Si.. ne vedem joi! :D
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerePentru ca "Doar Tu Poti, Doamne!"
RăspundețiȘtergereIata ce zicea un intelept contimporan si chiar compatriot cu noi /printr-o minune/, la moartea unui om care parea a fi mai mult decat altii "omul lui Dzeu":
RăspundețiȘtergere"Iată deci că "eu", "tu", "el" / "ea" nu suntem altceva decât o fiinţă luuuuuuuuuuuuuuuuuuungă şi veche de când lumea, cum ar venea, cu originea în Tatăl or în Steaua Stelelor de altcândva şi care nu se termină odată cu vieţişoara mea, a ta or a securistului sfânt & sur, ci merge mai departe, mai departe, cât va fi lumea de jur-împrejur, biensur... Duhu de viaţă, care e doar Unu', mey, deşi pare a fi împărţit în miriade de "suflete", se cloceşte cu fiece copulaţie & gestaţie, indiferent că "duhu" se găseste într-o galaxie cu sori şi planete puzderie, într-o minusculă bacterie, într-o şopârlă din prerie, într-o fecioară dintr-o esseniană confrerie or în regina din sabba subţire ca trestia şi tunsă perie, transgresându-se, transformându-se şi îmbogaţindu-se din etapă-n etapă, din specie-n specie, din sămânţă-n sămânţă, din neam în neam or din naţie-n naţie precum ştafeta la un concurs olimpic de hudlere sau nataţie, până când va cădea, la Sfârşita Sfârşiturilor, în a lui Omega dragoste, atracţie or graţie, reunindu-se-n Steaua Stelelor ori Sămânţa cea Mare & bigabangatoare, intrând în gestaţie pentru urmatoarea cozmică generatie..."
Nu dau linkul, ca sa nu zici ca fac reclama cuiva... :) Google e mare...
ai ceva special. o voce f buna niste melodii ce-mi dau fiori sau ma fac sa ma simt intr-un fel pe care nu pot sa-l exprim in cuvinte; ceea ce nu se intampla prea des:) imi plac mult versurile melodiilor tale (chiar ma reprezinta unele), gandurile tale si stilul tau.nu as putea spune ca e un stil pentru ca asa esti tu, nu? Hai la Satu Mare abia astept sa ragusesc :X ar fi super tare sa fie si Holograf :X am mai fost la concertele Holografului si o data la al tau :) in legatura cu articolul cred ca oamenii nu ne pot lua nici visele sau spiritul
RăspundețiȘtergereda s a meritat......
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergeresi mie
RăspundețiȘtergere"Vrei pe blog mai mult ... ... ...?"
RăspundețiȘtergereVreau uneori sa aud cum povestesti sau vezi despre oameni altfel, despre lucrurile atipice sau nelaindemana oricui. Vreau sa stiu cum e cand canti sau joci si oameni, oameni, oameni si mereu alti oameni te asimileaza, vor, cer, hulesc, iubesc, apostrofeaza, inteleg sau interpreteaza.Iar mi-ar place sa stiu cum se aseaza in real si se impletesc replicile si reactiile naturale, autentice, ale tale, cu "adaosurile" de alte personaje. Vreau sa stiu cum simti in interior cand stii ca "misti" mase de oameni, ca ii tii in palma si iti devin mici sateliti o vreme. M-ar mai interesa o privire din interiorul tau cand creezi ceva.Atat deocamdata.
In rest, traiasca pamfletul si impletirile vii de cuvinte !
Ritual Orchid. Mi-a placut asta. :) Mi-a placut sa simt ideea ca un om se joaca realcatuind frumos numele altuia. Duios.
Poti explica relatia ta cum dumnezeu ? ar fi interesant de citit. Spun asta pentru ca pe mine unul acum acel El, nu prea ma mai atinge.
RăspundețiȘtergere@tudor Exista lucruri pe lumea asta care iti pot lua crezul insa.
RăspundețiȘtergereesti unul dintre putinii artisti care imi sunt cu adevarat dragi. as dori sa ne povestesti despre simtirile tale la un concert, cand e sala plina ; banuiesc ca sunt niste trairi superbe sa vezi ca publicul te aclama.
RăspundețiȘtergereDaca Dumneze ar fi drept...ar fi mult mai bine..
RăspundețiȘtergere...Am crezut ca umplandu-mi palmele cu nisip ii voi renaste in mine pe zei, adica nepasarea lor, pentru ca de acest curaj am nevoie. Uitand cuvantul suferinta nu inseamna ca voi reusi sa devin nepasator. Am dreptul macar sa zic ca nu zeii m-au parasit pe mine, ci eu i-am izgonit...
RăspundețiȘtergereCiteste "Bucurie" de Petru Cretia.
RăspundețiȘtergereEste foarte interesant cum ai pus problema :) asta ma duce cu gandul la oamenii care au fost torturati in inchisorile comuniste si care nu au cedat, nu si-au pierdut credinta in Dumnezeu in ciuda chinurilor. Reeducarea de la Pitesti, singurul lucru pe care nu l-au putut lua de la ei a fost, credinta in Dumnezeu, si acela era singurul lucru care ii mai tinea in viata.
RăspundețiȘtergereFOarte bine spus,Tudor.Parerea mea ca singura speranta de a merge inspre bine este credinta in Dumnezeu,chiar daca omul se manifesta intr-un mod mai vizibil sau nu asupra credintei...
RăspundețiȘtergereFrumos ... asa cred si eu!
RăspundețiȘtergereSi daca tu crezi asta cu adevarat, nimic nu te va mai darama, nicio despartire, nicio tradare, nicio palma, nicio ipocrizie ...