Una din cele mai frumoase lectii de teatru am primit-o de la doamna Miriam Raducan. Cu atat mai importanta cu cat era pe vremea cand credeam ca teatrul e doar traire nebuna si paroxistica. Doamna a venit in clasa si a cerut o haina. A pus-o in mijloc pe un scaun cu spatar. Apoi ne-a invitat sa mergem pe rand, fiecare dintre noi si s-o imbracam cat mai coerent cu putinta, fara miscari bruste, uns.
Mi se parea o pierdere de timp. Am imbracat si dezbracat haina de cateva ori. Totul ok. Apoi doamna Miriam ne-a dat un text de doua sau trei propozitii. Am fost invitati sa imbracam haina, cat mai natural, strict pe lungimea rostirii textului. Ce a urmat a fost demn de cascadorii rasului. Nu cred ca la primele zece sau cinsprezece incercari a fost vreunul in stare sa duca exercitiul la capat. Toti eram o sumedenie de miscari sacadate, naturale dar neplacute ochiului.
Am inteles atunci ca teatrul nu este realitate a momentului prezent ci sugestie, mai degraba. Pentru spectator sunt importante replicile din momentul in care tu imbraci haina si nu actiunea in sine al carei rost e doar sa-i informeze ca pleci. Ceea ce se intampla pe scena este rodul unei munci de esentializare a miscarilor din cotidian cu scopul de a ajuta actorul si nu de a-i pune piedici.
De multe ori o actiune poate inlocui cu scuuces o traire. Asta am invatat de la doamna Miriam Raducan. Din pacate am constientizat-o cativa ani mai tarziu, cu regret o spun.
...atata timp cat inca traiesti, nu e niciodata prea tarziu, Tudor! e o lectie inteleapta si valoroasa! teatrul, ca si intelegerea esentei vietii, nu e pentru toata lumea. esti unul dintre norocosii care inteleg frumusetea si unicitatea vietii in general, dar si a celei de actor, dincolo de cuvinte sau semne! pana la urma, divinul e in detalii, nu? ma exprim greu la ora asta.. o zi frumoasa, suflete! :)
RăspundețiȘtergereasa ne zicea si domnul Naum la POD :)
RăspundețiȘtergereesti norocos!
RăspundețiȘtergereCred ca gestul transmite adevaratul mesaj al comunicarii, iar textul nu e decat haina care il acopera (nu ma refer la cazurile in care gestul sustine declarativ textul). E interesant sa observi cat mint oamenii sau cat de prost joaca unii actori, analizand discrepanta dintre vorba si miscare...Rar descoperi sincronicitate intre ele.
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr, cam aşa se întâmplă când vorbim. Uneori mai sunt şi haine cu sclipici sau culori care ţipă în defavoarea cuvintelor.
RăspundețiȘtergere"De multe ori o actiune poate inlocui cu scuuces o traire."
RăspundețiȘtergerela ce anume ar trebui sa ma gandesc?
detaliaza ca e interesant... :)
Salutare tuturor. Frumos a scris Tudor... despre adaptarea timpului si miscarii in teatru. Asta, pentru ca, imi pare mie, timpul prezent al personajului nu e egal cu timpul prezent al spectatorului.Timpurile personajelor sunt aceleasi cu cele induse de spectacol, ca idee, impreuna cu cele create de fiecare spectator in parte...
RăspundețiȘtergeresi eu fac teatru...
RăspundețiȘtergereasta este al treilea am de curs...insa consider ca este primul din cauza ca am schimbat profesorul si calitatea...
de o luna am descoperit o gramada de lucruri...
am descoperit ca imi pot concentra tot corpul(raspandind lumina in el) am descoperit ca totul este atat de simplu si totusi atat de greu de explicat...
teatrul este bizar...
asa ciudat mi se pare uneori...cate secrete ascunde...
insa ma bucur ca le descopar si le descopar din ce in ce mai mult.
sper sa facem si noi exercitiul asta ;))
an*
RăspundețiȘtergeremi-ar placea sa i-au cateva lectii de teatru de la tine Tudor, scrie si celelalte intrebari si raspunsuri pe care le mai ai in minte, chiar interesant ce ai scris pana acum;)
RăspundețiȘtergeresi apropo, am fost la tine la spectacol vineri, in otoepni, foarte tare
Mai bine mai tarziu decat niciodata si incearca sa nu mai ai regrete, just "carpe diem!" :)
RăspundețiȘtergereactorul e sufletul scenei reci si pustii intr-o ai fara spectacol!
RăspundețiȘtergeresi eu sunt un mic invatacel in lumea asta mare si complicata a teatrului...si e destul de greu avand in vedere ca mai nou nu-si mai da interesul, iar asta ma pune undeva in postura de a alege daca mai vreau sa merg mai departe... daca as sti ca pot,as merge mai departe orice ar fi...insa in viata nu prea stim nimic si doar depindem de altii.
RăspundețiȘtergererugamintea mea la tine e sa mai scrii despre acest subiect,eu iti citesc blogul oricum si sunt impresionata in mod placut de fiecare data:) keep up the good work, Tudor!
De o saptamana si eu m-am inscris in trupa liceului de teatru, si am realizat ca teatrul nu e asa usor cum credem, cel putin e foarte interesant, insa cel mai important e , dupa cum ziceai, kilogramele de ras, de la repetitii!
RăspundețiȘtergeream iubit si iubesc teatrul...dar mi-am dat seama ca tu ca actor ajungi incontinuu sa imbragi haine care nu sunt ale tale... si ajungi sa fii apreciat in cele din urma pt ceea ce esti cand ai obligatoriu si haina pe tine...e si vorba de ceea ce erai cand stateai in banca si te uitai la haina
RăspundețiȘtergere