[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 27 octombrie 2008

Joc nevinovat

Imi vine foarte rar..
Si totusi cand imi vine
Pe lume-i numai VINA
Si-atunci nu pot sa SCRIU..

Dar nu e VINA mea
C-atuncea cand imi vine..
E atat de rar incat
M-apuc totusi sa SCRIU

Si asta ca sa-ncerc
Sa-mpac a lumii VINA
Cu rarele momente
Incare pot sa SCRIU...


1996...primele incercari...

9 comentarii:

  1. imi plac poezia...eu-s unu' dintre aceia care la intrbarea:ce vrei mai mul pe blog?, dau clic pe poiezie

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu poarta lumea VINA,
    Ca tu nu poti SA SCRII...
    Lasa-ti iubirea-afara
    Si scrisul va veni.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  3. miemi place:X...tudor am o intrebare si te rog mult sami raspunzi!!!!

    E ADEVARAT CA VEI VENI IN CONSTANTA SI VEI CANTA LA UN BAL???...(eu nu cred pana nu stiu sigur...asa ca te rog mult sami raspunzi:D)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Sweet little nightmare

    Nu-i a iubirii VINA,
    Ca tu nu poti SA SCRII...
    Iubirea-i doar lumina-
    Prin scris poti s-o descrii.

    Nu linsati iubirea,
    In ea zace nemurirea...
    Mai bine pieri eudemonist,
    Sau devii integralist.

    ;))

    RăspundețiȘtergere
  5. "Om invarsta si tarziu,
    Tot m-am apucat sa scriu,
    Prinsa de copilarie,
    Mana a-nceput sa scrie!" (T. Arghezi)

    RăspundețiȘtergere
  6. sincer, mi se pare cea mai reuşită din cele postate până în prezent. Se leagă de la primul la ultimul cuvânt, este emoţionantă;
    ţi-ai lasat imaginaţia să curgă :) motivul creaţiei întotdeuna un motiv plin de imaginaţie.
    cred că unul dintre aspectele negative ale "a fi o persoană publică" este reprezentat de cerinţele şi aşteptările celor din jur, aşadar curaj...

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi place mult poezia ...tot ceea ce scrii tu ma face sa gandesc, sa visez, sa simt... esti genial. apropo de poezie tu poti sa scrii; tu esti un "zmeu" si indiferent daca vantul iti e prielnic sau nu reusesti.Poti sa scrii si o faci foarte bine

    RăspundețiȘtergere
  8. Tu, poet tăcut


    Când nu poţi nimic a spune
    Şi simţi cum tâmplele îţi ard,
    Nu căta spre lumi nebune,
    Ci doar aşează-te pe prag.

    Sprijină-ţi visul în colţul ierbii,
    Necuvintele adună-le buchet,
    Priveşte cum aleargă cerbii
    Şi cu pădurea fă duet.

    Lasă-ţi lacrima să ude
    Pământul din care-ai apărut,
    Lasă-ţi gândul să asude,
    Cu veşnicia fă legământ.

    Căci, tu, poet tăcut,
    Lumii îi eşti dator,
    Încă de când te-ai născut,
    Cu o iubire şi cu-n zbor.

    Şi, de oboseşti, din când în când,
    Aşează-te pe o margine de stea,
    Spune-ţi rugăciunea-n gând
    Şi, tuturor, povestea ta.


    Doar un sfat nevinovat.:)
    Cu prietenie,
    Adele
    www.noaptebunacopii.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere