Se ia o foaie alba de hartie si ceva durere. Se asterne pe hartie primul cuvant care-ti vine in minte. Sa zicem "scrum". Se ia apoi momentul cel mai dureros cu putinta. Sa zicem ca ea a iesit pe usa, a trantit-o puternic si nu s-a mai auzit decat praful tencuielii lovind gresia.
Acum trebuie sa fii tare sincer. Ai cuvantul "scrum" o usa trantita si o persoana care a plecat din viata ta. Si incepi sa scrii. "Scrumul din parul ei blond s-a lovit de gresia sufletului meu". Iti dai seama ca nu esti sincer. E prea cautat si prea emfatic. Si incerci din nou.
"Scrum. Scrum am simtit cand ai inchis usa dupa tine" Esti mai sincer acum, te apropii cumva de durerea din maruntaie dar e simplist si simti ca nu te reprezinta. Mai incerci o data. "scrum alb s-au facut atingerile noastre cand ai iesit pe usa..."
Te deranjeaza inca, durerea ta nu striga, e inca acolo, in tine, nu e pe foaia alba de hartie din fata ta, te minti si nu poti scrie ce simti de fapt.
"Mi-ai stins tigara pe fata, ingere. Tigara aia era iubirea noastra. Mi-ai stins tigara pe obraz putin mai sus decat locul in care as putea s-ajung cu limba ca sa-mi ling scrumul"
Esti fericit acum, durerea zace intiparita pe hartie in timp ce tu respiri mai usor...
ramane pe hartie pana la urmatoarele ganduri cu acel moment dureros, inca o foaie si inca zece si asa se nasc operele artistilor,poezii, cantece, poate chiar romane. arta intensa, reala.
RăspundețiȘtergereO definitie personala a Catharsis-ului. Mi-a placut mai ales fraza "e prea cautat si prea emfatic", multi cad prea des in extreme, uitand ca Adevarul este mai frumos decat orice ai inventa.
RăspundețiȘtergereCitesc de la 3 pe Blogul tau . si nu ma pot Opri , nu sunt genul de persoana sa fie fan cuiva sau gen ooo Tudor Lesin .. sau stiu eu .. da-mi autograf, nush nu cred k o semnatura ma poate face mai fericit, nu ma intelege gresit ,defapt esti foarte inteligent si cred k iti dai seama ce vreau sa zic ,asta fiind zisa continui prin atzi spune si cred k auzi asta in fiecare zi . esti un om Foarte Destept , Foarteeeeee nush imi place mult tot ce scrii , cum cantzi , TE RESPECT MULT.
RăspundețiȘtergereAcum fiind la Exercitiu de Sincer Scris vreau sa iti las aici o mica poveste scrisa de un prieten oricum eu am citi-o de 100 de ori si mereu mi-a placut.
Te rog lasa-mi un comment sau nush ceva ca raspuns la aceasta mica poveste,sa imi spui dak ti-a placut si dak a fost el sincer :
Jurnalul unui alt fel de eu
[ In camera era o lumina difuza, venita din nu se stie unde. Niciodata nu a inteles de ce totusi e lumina in camera cand toate luminile sunt stinse. Nu locuieste langa vreo firma luminoasa sau langa vreun stalp de iluminat. Pur si simplu nu e niciodata suficient de intuneric, intuneric bezna.
Se ridica din pat si se indreapta spre baie, trecand prin dreptul oglinzii. Trupul inalt, de un alb aproape cadaveric, cu parul lung, alb cazandui pe umeri ii zambeste din oglinda. E multumit. Nimic nu pare sa tradeze vreo boala, vreun defect, vreun viciu. Zambind usor, intra in baie cantand. “Fluturas, nu mai ai aripioare... Domnul conte ti le-a retezat...” ]
E seara. Ploua usor, si nu mi-am luat umbrela. Imi place sa ma ude ploaia, dar nici sa ma faca fleasca. Merg usor, nu ma grabesc niciunde, dar incerc sa caut cu privirea un adapost. Lumea se loveste de mine pe trotoar, mohorata, grabita sa ajunga fiecare ori acasa, ori la serviciu, or in cine stie ce alte lucruri.
Atatia oameni... Daca am cunoaste gandurile si viata fiecaruia... Cat de mult am avansa. Cat de mult am sti. Cand oare asta Nu foarte curand, sunt sigur.
Ploaia nu imi da pace, si incepe deja sa ma enerveze. Caut cu ochii un loc mai ferit. Din principiu nu intru in cafenele, baruri, restaurante. Nu imi place aglomeratia, si nu suport lumea multa in general. Ma uit la ceas.
E aproape timpul, si zambesc multumit. Ploaia da semne ca se opreste, si renunt sa mai caut loc ferit. Merg agale, nu ma grabesc, gandul imi zboara la o multime de lucruri mici, si daca incerc sa ma concentrez nu imi dau seama de nici unul.
Ma apropii de destinatie.
Linistit, calm, zambind. Ploaia aproape ca s-a oprit, iar pe pelerina-mi neagra picurii aluneca rapid. Luna da semne ca ar vrea sa scapa de cortina de nori, iar eu zambesc iar multumit. Totul pare pe placul meu in seara asta. Ma indrept spre biserica. Se apropie de miezul noptii, sunt singur pe strada.
Ajung in dreptul ei si privesc la uriasa cruce ce troneaza in curte, imediat in stanga intrarii principale. Simbol caruia i-a fost uitata semnificatia. Zambesc. Oamenii sunt atat de influentabili... Intru pe o straduta alaturata si ajung in spatele bisericii. Langa biserica se afla casa preotului, in aceeasi curte. Zambesc privind gadrul de beton inalt cu care e inconjurata biserica. De aproximativ un metru si jumatate inaltime, nu-mi creaza nici un efort in al sari cu o simpla incordare. Odata aflat in curtea bisericii, umbra masiva clopotnitei ma acopera.
Zambesc iar catre monstrul urias fara putere si imi dau pelerina jos si o impachetez. In forma asta ajunge la dimensiuni foarte mici si o pot prinde la sold. Un caine urla lugubru undeva aproape, si ma face din nou sa zambesc. Cate lucruri simt animalele... Costumul imi tine de cald. Imi acopera trupul si e stramt pe corp. Negru, e aproape de nesesizat in intuneric daca nu as avea parul alb lung pe care cu incapatanare nu il tai.
Imi pregatesc manusile si imi mangai lama. Galory wing. I-am dat nume, pentru ca are personalitate si ma completeaza. Are aproximativ 30 cm lungime si 3 latime. Si cel mai important, e ca o prelungire a mainii mele, si isi face bine treaba. Verific din nou toate si imi prind Galory wing la sold. Pentru ca tot sunt in curtea bisericii, sarcastic, imi fac semnul crucii si zambesc. Imi vine sa spun si o rugaciune, dar simt ca exagerez si nu mai e amuzant, asa ca ma indrept spre casa preotului cu pasi repezi.
Dupa ploaie, iarba e alunecoasa. Ma obisnuiesc repede. Incet, ma indrept spre ceea ce pare un cotet de caine. Imediat vad si animalul dormind inauntru. Ma apropii usor si cand ajung langa el, cu o miscare scurta din mana dreapta il prind de bot iar Galory ii reteaza rapid capul. Nici un sunet, nici un marait. Asta e ceea ce numesc eu un caine bun. Ma indrept spre casa. Lumina ecranului unui televizor se vede intr-o camera. Trebuie sa ma gandesc rapid la o metoda de a intra inauntru, asa ca dau repede inconjurul casei. In spate descopar o usa care da spre un fel de veranda cu gradina. Incerc usa, e incuiata. Imi scot imediat cele doua leacuri pentru astfel de usi indaratnice, iar peste 2 minute usa este deschisa. Apas usor pe clanta si dau sa intru inauntru, cand observ la intrare un covor pentru sters picioarele.
Zambind, imi frec picioarele de el si intru inauntru. In intunericul aproape total ma misc totusi rapid, deslusind repede obiectele din camera. Pare a fi o anticamera spre ceea ce seamana cu o sufragerie. Imi atrage privirea o cruce mare agatzata de perete.
Deci Domnul va fi martor... Imi convine. Fara sa mai dau atentie la detalii, ma indrept catre camera de unde se vede lumina televizorului. Usa e deschisa, o persoana motaie pe fotoliu.
Raman in cadrul usii pentru a urmarii miscarile. Mi-ar fi placut mai mult sa fie treaz. Dar pana la urma, nu asta e foarte important. Usor, incep sa ma misc prin camera. Patul nefacut, cu baldachin troneaza centrul incaperii. Doua fotolii orientate catre televizorul mare, cu proiectie, si masivitatea sifonierului completeaza decorul “incarcat” si masiv. O opulenta nemeritata. Preotul sta intins pe fotoliu, cu capul cazut intr-o parte, cu picioarele intinse pe un rezemator, imbracat in ceea ce pare a fi camasa de noapte. Ma indrept spre el. Pentru ca tot e preot... Fac semnul crucii in dreptul sau, iar Galory wing i se implanta adanc in stomac. Aproape instant deschide ochii iar expresia e una de mirare, de durere, de neputinta. Ochii ii sunt fixati in ai mei.
Deschide gura, parca pentru a spune ceva, dar cu o miscare scurta lama parcurge drumul de la buric la gat intr-o fractiune de secunda, sectionand tot in cale, iar capul ii cade inert in partea dreapta. Sangele siroieste din el ca dintr-un porc taiat. Da, buna comparatia, porc taiat. Scot lama si o sterg pe piciorul lui, dupa care o pun la locul ei. Si-a facut bine treaba. Ma ridic. Sting televizorul si ma indrept catre iesire, cand imi vine o idee. Ma intorc si aprind candela de sub crucea uriasa din sufragerie. In fond, a fost preot.
Ma strecor afara. E racoare, si ma indrept repede catre gardul inalt. Trec pe langa cotetul cainelui, si zambind, strig in soapta “ham!” catre el. Nu-mi raspunde nimeni. Sar gardul la fel de usor ca prima oara si ma pierd in noapte.
Doi caini mai putin.
Dar oare ea va vedea vreodata ce ai scris tu pe foaia alba de hartie cu atata sinceritate?Poti sa scrii ca sa te simti tu bine,sau poti sa scrii cu gandul k ai mai putea salva ceva...La fel de bine,poti vb si singur,nu conteaza ce si cum faci,la sfarsit rezultatul trebuie sa fie unul.Si daca nu e cel la care te astepti tu...data viitoare tre sa schimbi stilul...Take care!
RăspundețiȘtergereCu respect,
Mihaela
Exercitiile astea de sincer scris sunt bune rau...sunt bune pt cei ce le citesc,iar pt cei ce le scriu...sunt ca si morfina ce iti face atat de bine..dar e morfina.Scriem ceea ce simtim sa spunem cand suntem raniti,dezamagiti,cand ne doare; dar cuvintele raman acolo...pe foaie..pe blog...in gandurile celor ce le citesc...dar nu si in gandurile ei...sau ale lui...pt ca ea nu stie...el nu stie.Si uite asa noi traim cu un confort psihic considerand ca scriind chestiile astea i le-am si zis...si uite asa ne pacalim singuri ca am facut ceva..ajungem sa si credem ca am facut si atunci hotaram sa nu mai luptam.Si continuam sa scriem despre dezamagirile si suferinta noastra,si continuam sa ne pacalim ca nu suntem lasi si asa se nasc cele mai bune opere(si oamenii depresivi).Dar de asta avem nevoie,avem nevoie sa citim exercitiile astea de sincer scris..avem nevoie de oamenii astia raniti..doar traim intr-o lume a tragediilor pt ca Fat Frumos ne-a "lasat sa ratacim printre faruri de masini" iar "oamenii n-au timp sa fie viteji".
RăspundețiȘtergereMai crede cineva ca buzduganul ii va lovi usa?
Si Dunarea asta cu Ielele ei...Lasa ca tot in marea marilor ne ducem toti...si limba lui W.A.M. poate linge scrumul ca de fapt Dunarea vine de ceva mai departe.
RăspundețiȘtergereArticolul e bun. Comentariile se vor a fi prea poetice pentru a fi la inaltimea articolului. Cuvinte mari care nu spun nimic, dar cersesc atentia lui Tudor.
RăspundețiȘtergerewww.nobine.ro
"Tacere"...e primul lucru care imi vine in minte...."tacerea"...oare cum o pot rupe?..."sa rup tacerea..."...dar linistea e prea puternica..."linistea"...
RăspundețiȘtergere"ce liniste rupe tacerea"....
bun inceput:D
aha asta fac si eu in fiecare zi
RăspundețiȘtergerewww.poetul.com
pentru z_eT: interesanta povestioara dar totusi, saracul caine(primul)...
RăspundețiȘtergerefrumos.... raspunsul il gasesti aici http://selenalight.blogspot.com/
RăspundețiȘtergereIn toate exista limita aceea ca un stalp pe care, daca reusesti sa-l identifici si sa-l prinzi in lasou la momentul oportun, il poti considera salvator. Asta daca vrei sa fii salvat.
RăspundețiȘtergereLa fel in cazul scrisului, trebuie sa nimeresti esenta durerii de care vrei sa scapi pt a te simti putin mai bine.
Eu de exemplu nu simt c-am spus exact ce-am vrut adineauri, dar mai bine nu ma simt in stare acum s-o spun.
@z_eT: sfatuieste-l pe prietenul tau sa invete sa scrie corect sau macar tu, daca dai copy/paste, corecteaza greselile monstruoase...
RăspundețiȘtergereasta chiar imi place :D
RăspundețiȘtergereGOL....da asta-i cuvantul
RăspundețiȘtergeresi momentul...ultima imbratisare
"cu ultima ta imbratisare ai lasat un gol imens in mine" sau "din imbratisarea ta eu insumi am ramas un gol" sau mai sincer "sunt un gol, pe care doar imbratisarea ta il poate umple"...
ramane doar un exercitiu de sincer scris fara pretentia de a generaliza o stare...momentul x care a declansat "scrumul" a fost anulat/depasit...
RăspundețiȘtergerevreau sa inteleg mesajul melodiei "Calul din Malboro" ... nu glumesc. poti sa iti explici, te rog?
RăspundețiȘtergereE placut sa scrii.Varsa tot,fara nici un pic de teama.Te elibereaza:)
RăspundețiȘtergerewords are meaningless, citindu-te...
RăspundețiȘtergere...şi totuşi... brilliant!...
RăspundețiȘtergereardeti ardeti pana nu mai puteti,pana nu mai existati...asaaa....arzi odata,si tu ..da..da.... si tu ... nu va mai suport, m-ati chinuit destul, mi-ati furat secunde...minute ...luni....ani.....Doamne dar nu credeam ca arde atat de greu....sangele imi zvacneste in tample, de ce asa greu, nu mai am rabdare, parca nu vrea sa se aprinda odata si sa mistuie tot..e simplu..a mistuit case ....si suflete nevinovate, arzi ...arza-te-ar focul sa te arda.....off mai e putin si am scapat,sunt sigura,inca mai ma apasa, dar cand vad ca ard...parca se duce......tacere........intuneric........s-a stins.....mirosul e inecacios...pe vremuri imi placea...acum cand am recunoscut tot, de ce nu dispare o data cu el, asa faceam mereu, dar ...recunosc nu era tot...mai ramanea si s-a strans ..s-a strans....si a trebuit sa recunosc tot..acele vise,ganduri negre,pacatoase..nedemne de cei ce ma inconjoara..perverse....le-am scris pe toate,toate....si le-am ars ...asa faceam mereu, ma descarcam......bulgarii de lacrimi nu se mai opresc,nu ma lasa in pace, ce sa fac...cum sa fac sa scap...ma apasa si mai rau...poate trebuie sa le ard de mai multe ori..si cenusa pana cand dispare tot.....mi-e rusine....mi-e sila de mine....ce sa fac???
RăspundețiȘtergereiau o foaie si un cuvant: a arde
poate nu vreai sa se rada la asta, dar e tare:))) nu pot sa ma abtin:))
RăspundețiȘtergeregood one:)
(de cand ma uit pe youtube.. e asta, cu replici in engleza:) )
insa bv, tare:)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereNu stiu daca vei citi. E o frustare mult prea personala sa fie luata in considerare. Imi vine in cap cuvantul "sila"...iar momentul ar fi 2004...votul pentru prezidentaile. A lasat o urma adanca...si eu te iubesc domnule presedinte.
RăspundețiȘtergereMiroase putin a Nichita Stanescu ... doar asa ... putin ...
RăspundețiȘtergereZ_eT, cam ciudat prietenul tau si foarte introvertit. cat despre poveste, mi se pare artificiala si lipsita de sens.
RăspundețiȘtergerein primul rand, n-am inteles cum face el trecerea de la scrierea obiectiva la scrierea subiectiva intre paragrafele 2 si 3, mi se pare lipsita de logica. adica, daca tot apuci cu un stil du'l tata pana la capat.
'Simbol caruia i-a fost uitata semnificatia' - hai ba ma lesi? toti romanii stiu ce reprezinta aia o cruce. nu-ti tre' multa carte pt asta. si mamae stie!
prea multe epitete artificiale care te opresc sa scrii sincer! + ca ce om intreg la minte se duce noaptea la biserica si mai apoi la preot acas'? va zic eu - un pshihopat!
N-am fost prea dur nah? asa zic si eu, critica (de orice fel) e binevenita.
GreenEye, hai frate da-o reala! cine te crezi tu sa-i corectezi pe altii? mama omida?
RăspundețiȘtergeredaca gasesti o placere in a corecta greselile altora iti recomand sa citesti 'Istoria Literaturii...' de G Calinescu, cauta o editie 'needitata' - sa vezi acolo greseli si confuzii intre personaje cu caru!
Oana, 'Calul din Malboro' e o melodie bisto, da' bisto am zis!
RăspundețiȘtergereasculta drq melodia si interpreteaz-o tu cum te duce capu', nu mai pune pe altii sa-ti zica la ce s-au gandit ei. important e la ce te-ai gandit TU!
iti recomand de asemenea sa tragi la masea sau sa bagi un joint inainte de-a da PLAY. bafta!
Off-topic, dar caut de o vreme un raspuns.
RăspundețiȘtergereLegat de voce si modelarea/perfectarea ei. Urmeaza sa lucrez pe asta. Ti-am tot ascultat vocea. Cum faci ? Pe ce drum ai mers ?
E o chestie de bucatarie care poate nu isi are locul aici, dar imi ajung 3 cuvinte cu substanta, care sa ma directioneze.
@ maria: am scris despre asta aici pe blog
RăspundețiȘtergerecauta in sectiunea "despre teatru"
k. merci mult
RăspundețiȘtergereTheManWhoSoldTheWorld : am ascultat melodia atat "tragand la masea", cat si sub infuenta unui "j", am ascultat-o de fapt de nenumarate ori, iar de fiecare data am interpretat-o in alt mod. Adevarul este ca mi-a placut atat de mult incat ceva m-a impins sa intru pe blog-ul lui si sa "cercetez" mai departe.. :) Si o mica observatie: consider ca nu m-am luat de "nimenea", nu am facut comentarii aiurea, nu (intentionam) sa agasez pe cineva... pur si simplu aveam o mica curiozitate. In schimb am primit un raspuns plin de aroganta. A fost o experienta noua: prima postare pe un blog si feedback-ul ce a urmat. ehehehe Numai bine!
RăspundețiȘtergereTheManWhoSoldTheWorld : Frate te inteleg. ai cititi ,ti-ai lasat opinia ,dar nici chiar asa , si oricum mie tot mi-se pare geniala .
RăspundețiȘtergereSunt sute de feluri in care potzi sa te imaginezi in anumite ipostaze , el este un Gamer si precum se vedere in Poveste este si Ateu. Oricum multumesc dar se putea si mai scurt , ceva gen 10 cuvinte.
THE BEST DAMN THING: Sa stii k m-am gandit si eu ,presupun k nu avea cu ce sa il imblanzeasca,sau nu a riscat sa incerce k nu cumva sa fak Zgomot .
Pt rest ceilaltzi : Sry pt Prescurtari.
!!!!!!!!
Da.O frumoasa autoanaliza a felului in care se scrie poezia.
RăspundețiȘtergere"Umple pagina de hartie cu respiratia inimii tale." William Wordsworth
"Scrisul este o forma de schizofrenie acceptabila social." E.L. Doctorow
"Nu trebuie sa scrii nimic.Tot ce ai de fact este sa te asezi in fata unei masini de scris si sa iti deschizi o vena," Walter Wellesley "Red" Smith
Intre cuvinte sunt spatii albe, in ele se afla cuvintele nerostite. Cum umplem spatiile albe dintre cuvinte? - asta ti-a fost demonstratia! Sfatul meu: nu "reciti" durerea, aseaza cuvintele colorate pe o coala de hartie potrivita si arunca otrava sufletului!
RăspundețiȘtergereCu mult respect,
Ione
exagerezi. suferinta nu poate fi exprimata pin cuvinte...
RăspundețiȘtergeresuferinta nu vorbeste, nu scrie, nu striga. suferinta sfasie. sufletul. si atat. restul e exagerare.
RăspundețiȘtergerela tine e doar un moft de moment. si nimic altceva.
RăspundețiȘtergereDurerea nu oboseste niciodata!
RăspundețiȘtergeredak ar trebui sa scap de momentele in acre ma simt ca dracu ar trebui sa am tot timpul o hartie la mine k sa scriu dar eu sunt sigura k viata asta imi rezerva multe surprize placute si merita sa o traiesti dar pana acolo mai am de zis ceva:"nimeni nu ramane virgin....viatza ne f... pe toti"
RăspundețiȘtergerebuna,
RăspundețiȘtergerece ai scris tu seamana foarte tare cu stilul in care scria NICHITA ca sa nu mai vb de ideea de ingeri, in final tot ce pot sa zic e ca fraza finala e f frumoasa
buna,
RăspundețiȘtergereintr adevar e foarte greu sa ti asterni durerea pe hartie si nu am reusit niciodata sa o fac pana la capat ricum foarte frumos.
Si mai am o observatie si anume ca ce ai scris seaman foarte trae cu scrierile lui Nichita ceea ce nu e rau e sincer ... Nichita scria sincer cu el insusi :) dc stii la ce ma refer
tudore, prozele tale sunt olecutza cam patetic adolescentine, la fel si muzica,sfatul meu neavizat e sa nu mai fortezi talentu, pe care il ai , dar tre sal muncesti mult daca vrei sa iasa ceva publicabil; chestii de genul bed for love, sau scrumul din parul ei blond (foloseste head & shoulders), sau iubirea ei moarta,stinsa ca o tigara pe pielea ta, e cam ...gonflabil; apoi, ca actor, daca nu vrei sa depasesti un anumit fel de a te privi si de a te situa in lume, si implicit de a te raporta la dramaturgia pe care o interpretezi si la problematica ei cea mai profunda, daca nu esti dispus la asceza si la o cautare necondidionata, daca cuvintele pe care le rostesti la repetitzii nu-ti ard intii creierul, n-o sa reusesti decit sa ingrosi rindurile celor care n-au avut altceva mai bun de facut decit sa devina actori, stiu ca ai mai auzit astfel de lucruri,la o bere se vorbesc multe, dar mai lasa berea, stai inchis in casa singur cu tine si cu o carte deschisa(sau mai multe), roaga-te (pe bune); hai cu spor si sanatate
RăspundețiȘtergereprimul cuvint care-mi vine in minte e kkt. al doilea - tot kkt.
RăspundețiȘtergereSi totusi...cum poti exprima tacerea in scris?Cum poti exprima durerea care de cele mai multe ori iti sfasie sufletul facandu-l zob?Uneori,nu exista cuvinte,si nici macar taceri.
RăspundețiȘtergere