In tabara dupa multi ani...

Am fost un copil timid. Fara multi prieteni sau gasca. De trupa din jurul blocului m-am despartit in clasa a patra si mi-a fost greu sa refac acea atmosfera in alta parte. A fost ca o dezradacinare. Laurentiu, Sam, Florin Motoc, Fane, Dan, Madalin au ramas in urma si a trebuit s-o iau de la capat in alt cartier, in alta scoala. Sentimentul de "intrus" m-a insotit cumva pe toata perioada scolii generale. Si copiii sunt grabiti si cruzi de multe ori. Fara nuante.

Nu mi-a placut in tabere. Nu mi-au placut lucururile prestabilite si distractia organizata. Nici glumele de cabana nu prea mi-au placut. In clasa a opta am ajuns la Babele cu clasa. Cabana era neincalzita. Scoteam aburi pe gurile noastre tinere. Colegii mei erau resemnati si pusi pe sotii. Glumele tin de frig de multe ori. Mi-am aruncat geanta pe un pat supraetajat si m-am culcat.

A doua zi dimineata m-am dus la profesoara si i-am cerut banii inapoi pe tabara. Am luat telecabina si am coborat la Busteni.In gara am dat peste un vecin de bloc care "s-a indurat" de mine si m-a luat la el. Am petrecut una din cele mai frumoase vacante si am invatat sa schiez si cateva legi ale muntelui. De atunci nu am mai fost in tabere. Nici in excursii organizate. Nu-mi place revelionul pentru ca e mai mult o sarbatoare a ospatarilor decat a clientilor.Imi place sa ma intind la drum dintr-o hotare de moment vecina cu un entuziasm copilaresc. Imi place improvizatia.

Asa am ajuns aici in Valea Binecuvantata. Este cea mai frumoasa tabara in care am fost. Oameni calzi si hohote de ras. Un sentiment de siguranta generat de conversatii inteligente si fara pretentii. Fara discrepante culturale ireconciliabile. Lectii de istorie si finante. Copil cantand la vioara. Mima, da am jucat mima dupa, Doamne, cat timp? Ati mimat vreodata "paradoxal"? Dar "recesiune"? Sau poate vreti sa incercati cu "permanenta"? A curs ceai cald pe gatlejurile uimite de frig si de slalom urias. S-a baut punch cu gust de mere si rom intre coborari.

S-a ras monstruos si s-au spalat vase. Ne-am spus "buna dimineata" imbufnati de nesomn, bucurosi de revedere. S-au tesut legaturi fine ca panzele de paianjen intre felurile noastre de a fi, semn al unei posibile prietenii statornice. Ne-am carat schiurile si claparii unii altora.Am vorbit, am vorbit si iar am vorbit. Pana la urma a comunica ramane esenta tuturor sentimentelor inaltatoare.Iubire, prietenie...Din absenta ei ne alegem doar cu razboi. Dar cine se mai gandeste la asta cand in cuptor se rumenesc mere coapte cu ciocolata? Aici mi s-a facut mai dor de toti cei pe care ii iubesc...pe toti as fi vrut sa-i aduc aici sa facem Tabara Ideala.

Azi dimineata o parte din tabara a plecat. I-am dus la aeroport. Cand m-am intors acasa m-a cuprins un sentiment de nostalgie pentru zilele ce de-abia s-au sfarsit. Ramane pe retina imaginea Alexandrei strangandu-l in brate pe ariciul Napoleon...

De o parte si de cealalta a soselei Alpii marturisesc pentru trecerea noastra.
Ma gandesc ca avalansele sunt doar lacrimi ale muntilor cand se termina sezonul de schi. Plang si ei de dor si rostogolesc lacrimi de zapada pe masura grandorii lor.

Alexandra doarme...Napoleon vegheaza cu ochii deschisi...


Se dedica familiei S.