Sunt pe Calea Victoriei. Stau la o masa intr-un restaurant si scriu. Langa mine o vitrina intermediaza intre cald si frig. Nu stiu de ce trotuarele ude imi trezesc amintiri. De fiecare data cand privesc mai mult timp trotuare ude sunt conectat la un trecut melancolic. Cativa pui de copaci golasi se prefigureaza pe blocurile albe de vizavi. Eu nu sunt insa aici. Doar ochii ma leaga de Calea Victoriei. Ce frumoasa e la om aceasta desincronizare intre simturi. Ochii privesc un porumbel in timp ce gandurile-mi zabovesc in patul vreunei trecute iubiri sau pe marginea unei strazi a copilariei. Si nici macar ambulanta care incearca sa-si faca loc eroic printre masini nu ma poate scoate din aceasta stare de visare...
Ce frumos ca visele nu sunt afectate de criza...pe de alta parte cunosc destui oameni predispusi la cosmaruri zilele astea. Dar ele nu sunt obiectul acestui text.ha! Ce paradox! O doamna intr-o blana scumpa trece prin fata unor magazine inchise definitiv. Pe peretii magazinelor sunt vizibile cateva inscriptii semi sterse de branduri celebre. Si magazinele inchise. Pluteste ceva in aer...un amestec de modestie si perversiune...miroase a trandaveala si fatalitate pe Calea Victoriei...miroase a pustiu si a duminica... Nota va rog..am o viata de trait si m-as parfuma in alta parte...
...mie, trotuarele ude imi dau un sentiment de suflet monocrom.
RăspundețiȘtergere... totusi, unde-ai plecat suflete? Eram aproape!
RăspundețiȘtergerenu am cuvinte. doar suspine.
RăspundețiȘtergeresi a ramas doar miros de Bucuresti...
RăspundețiȘtergerePentru mine trotuarele ude,blocurile scorojite,magazinele inchise definitiv si pomii atat de firavi sunt niste fantome care ma bantuie non-stop...sunt urmele unui fost oras...poate doar marea il mai face sa aiba viata in zilele insorite...poate doar razele soarelui reflectate in marea albastra il mai lumineaza...un oras in care locuiesc totusi si care ma face sa am mai multa dorinta de a ajunge undeva...undeva mai bine!
RăspundețiȘtergereMie trotuarele ude si baltile imi amintesc un moment amuzant (acum amuzant, ca atunci...!) din copilaria mea foarte frageda :) Ei bine, cand eram mica si beam prea multa apa, ai mei imi spuineau sa nu mai beau atata apa ca fac broaste in burta. Mai tindeam sa-i cred, mai nu...Am copilarit pe strada Varsovia, o strada vesnic umbrita de copaci batrani, si plina de balti care nu secau niciodata.In imensele balti isi faceau veacul niste mormoloci. I-am observat cu curiozitate si oarece teama. L-am intrebat pe tata ce natie de fiinte sunt alea. Tata, mi-a satisfacut curiozitatea:"Mormoloci, viitoare broaste, care exista acolo pentru ca balta nu seaca, are noroi pe fund, frunze moarte, micut ecosistem,etc". Atunci mintea mi s-a luminat si am gasit logica!Nu prea faceam legatura intre apa bauta si cum se elimina ea, deci logic ramane in stomac, deci logic se formeaza mormoloci si apoi broaste!deci...nu a fost minciuna!
RăspundețiȘtergereImi place mult "live blogging". Transmiti viu si cald. Transmiti viata...
RăspundețiȘtergeree tare ideea
RăspundețiȘtergerewww.poetul.com
nu e in tema,dar vreu sa stiu cand postezi continuarea la "baietelul iubire"...ms:*
RăspundețiȘtergerescurt si cuprinzator... :)
RăspundețiȘtergereNu-mi place ca majoritatea celor care posteaza incearca sa continue, sa completeze sau chiar sa corecteze articolele tale cu idei personale. Ar trebui comentate doar calitatea si subiectul articolelor, pe care daca le vreti in alt fel ati putea posta variante ideale pe blogurile voastre.
RăspundețiȘtergerema fascineaza capacitatea voastra,a artistilor,de a percepe orice banalitate cu toate simturile.mi-am propus si eu sa aud culorile.stau si ma uit de o ora la veioza asta verde si nu aud nici un sunet.poate ca verde e tacut...
RăspundețiȘtergereComentariul meu nu are legatura cu ce ai scris,dar vroiam sa iti multumesc pentru toate melodiile pe care le-ai creat.Intotdeauna reusesc sa imi redea pofta de viata si de frumos,de dragoste.Ma ajuta sa imi amintesc de faptul ca sentimentele frumoase exista,ca iubirea exista.
RăspundețiȘtergere@gabi nord : nu prea ai ce sa le faci..asa sunt unii oameni..personal nu m-am gandit niciodata, citind ceva, sa incerc sa aplic sensurile proprii diverselor metafore sau situatii ci mai degraba sa inteleg si sa ma complac in frumusetea celor scrise...se pare ca in ziua de azi oamenii tin sa-si exprime cu orice pret variantele lor la trairile tale:))
RăspundețiȘtergerevisele sunt gratuite...asa ca putem profita de ele in orice moment.
RăspundețiȘtergereCand se uda trotuarele din Bucuresti, nu-mi pasa. Nimic nu se compara cu asfaltul ud din Prahova. Si daca visele mele ar fi afectate de criza, as convoca intr-o secunda celula de criza...
RăspundețiȘtergereEu sunt din provincie. Faptul ca ai facut live blogging tocmai cand eu ma aflu in Bucuresti m-a facut sa inteleg :)
RăspundețiȘtergeremai...dar aseara ai trecut pe langa mine si erai f ...vesel, de-odata asa trist, ce-i cu tine tudore...da-ti un efcinci.
RăspundețiȘtergereSi pe mine ma deprima ianuarie. Nu sunt blogger, doar ca de o zi ma chinuie coincidentele. Au inceput cand am vrut sa cumpar un CD cu Best Of VV. Dupa care m-am gandit ca le stiu pe dinafara, le mai am, etc. La o ora, am intrat intr-un loc dragut pe Smardan si am dat de Tudor.
RăspundețiȘtergereNormal ca nu ne cunoastem. M-am dus la Standup Comedy si am stat langa Dorina Chiriac, iar azi m-am trezit cu o emisiune intreaga despre Tudor.
E cam mult. M-a apucat bloggerit-ul, nu ca sa imi marturisesc vreo pasiune, ci pentru ca prea se legau toate.
In fine, sigur ca imi place sa scriu. Filologia mea de multi ani ramasa departe mai respira din cand in cand, in ciuda meseriei enervant de acaparatoare.
Ianuarie. A plouat marunt. Cum se face de fapt chestia cu blogging-ul?