[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

miercuri, 7 ianuarie 2009

Popas...

Infipte in zapada, betele schiorilor popositi se prefigurau pe fondul Alpilor. Invelit cu o patura m-am dedat soarelui. Frig cat sa-mi inghete pometii si sa ma doara zambetul. Am dat pe gat un punch apoi un pahar de sampanie rece ca metalul. Pauza binecuvantata dintre coborari. Timpul nu s-a oprit in loc dar a incetinit...

Doamne imblanite defileaza lent prin fata mea. Necesitatea blanurilor serveste modei. Doar ca aici in Alpi doamnele poarta blanurile cu o simplitate care n-are nimic de-a face cu arivismul. Aici nu blanurile se mostenesc ci felul in care le porti. Se face frig...Sampania ma face sa-mi simt peretii stomacului. Hai, inca o coborare...

14 comentarii:

  1. Am luat de suflet o iluzie
    fragilă, transparentă,
    abia născută.
    Cu ea de mână
    lumea avea o altă strălucire.
    Ea făcea din mine
    o femeie aproape frumoasă:
    iubeam.

    Într-o zi mi-a bătut realitatea la geam
    iar tu Iluzie, naivă, i-ai deschis.
    Te-ai risipit atunci ca un fum.
    Şi-n urma ta,
    în praful din sufletul meu
    a rămas doar o cheiţă
    fără valoare.
    Murisem şi eu.

    Oricum...spre sfarsit nu ne mai raman decat amintirile,sperantele si iluziile...asa ca pastreaza vie aceasta amintire "binecuvantata"...

    RăspundețiȘtergere
  2. uite ce nebunie.. http://112ocupat.wordpress.com/

    RăspundețiȘtergere
  3. daca s-ar putea picta conceputul de "viata" eu l-as vedea cam cum ai descris tu popasul:)

    RăspundețiȘtergere
  4. muuahhaa

    si eu sunt prin Alpi.. :D

    mai precis, la Innsbruck.

    intamplator esti prin preajma? :))

    RăspundețiȘtergere
  5. in loc de doamne imblanite, prima data am citit doamne imblanzite :)
    asta e, nu-mi plac blanurile. oricum, frumos(s)pus in cuvinte popasul asta.

    RăspundețiȘtergere
  6. intradevar sunt locuri care iti incetinesc timpul :)

    RăspundețiȘtergere
  7. ce combinatie de bauturi...sper sa fii ok dupa ele

    RăspundețiȘtergere
  8. Incredibil cum poti exprima in cuvinte trairi, experiente, intamplari... prin care poate toti trecem si le simtim la fel, dar nu stim sa le transpunem in cuvinte!

    Asa-i ca schiul iti da o senzatie de libertate incredibila? :)

    RăspundețiȘtergere
  9. iti poate da si o senzatie de frica

    RăspundețiȘtergere
  10. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  11. textul despre doamne si blanuri. nu pot...sa inteleg
    de ce Doamne?!
    de ce doamne?
    pentru ca poarta blanuri? pentru mine sunt monstruoase ca poarta pielea unor animale jupuite de viu...nu sunt doamne. Nu Doamne, nuu...

    RăspundețiȘtergere
  12. Scriu asta aici,intr-un topic de-al blogolui tau total nelegat de ceea ce am sa-ti zic..vreau sa-ti fur cateva secunde din viata..macar sa-ti creez putin haos pe jurnal (cuvantul blog e prea uzat si nu-mi place.Blog- auzi!) ca sa ma razbun ca mi-ai furat ceva demult..mi-ai furat dreptu de a cunoste Vama Veche asa cum ai cunoscut-o tu...de nicaieri , a nimanui,cand am ajuns acolo era deja a ta.Si mi-ai mai furat ceva ...dupa ce m-am obisnuit cu ea si cu cortul pus in acelasi loc mereu si cu noptile tarzii in care ceream soare si dimineata auzeam "soare iti dau... " ai furat si asta. soarele din melodie..

    RăspundețiȘtergere