Manelisti si Fotbalisti

Cineva m-a intrebat ieri intr-un interviu despre manele si fotbalisti! Am evitat sa raspund. Pe urma m-am gandit mai bine si mi-am dat seama de ce nu am facut-o. Pentru mine muzica moderna de la rock la tot ce vreti voi, vine cu atitudine. Mi-a placut Queen si pentru ca simteai cum crapa podeaua sub greutatea energetica a lui Freddy Mercury, imi place Rolling Stones pentru ca Mick Jagger pare un descendent al lui Brummel insusi iar Keith Richard poarta cu sine toata boema Parisului si Londrei la un loc.

Imi place Rammstein si pentru ca vad in atitudinea lor legendele germanice si romantismul lui Goethe . Imi place Metallica pentru ca sunt vikingi rau de tot si nimic nu pare sa zdruncine mersul corabiei lor iar AC/DC ramane intruchiparea libertatii si a viselor uscate de vant pe o autostrada care se indreapta spre vest. U2 este povestea irlandeza nascuta din eterna revolta sociala iar Beatles inseamna pentru Anglia exact ce a insemnat Byron dupa ce a vizitat Grecia.

Toate numele insiruite mai sus propun o atitudine si o sa-mi spuneti ca sunt pretios daca nu cumva si ridicol. Iar eu o sa va mai spun ceva. O sa va rog sa ascultati un disc al lui Faramita Lambru cu Dumitru Dona Siminica si o sa ascultati atitudine. Si este muzica lautareasca. Pentru ca lautarii sunt aceia care ostoiesc durerea nesfarsita din pieptul lui Mitea Karamazov sau chiar a lui Lica Samadau. Asta sunt lautarii. Nimic altceva decat perpetuarea muzicala a nostalgiei noastre. Iar asta e al dracului de atitudine.

Manelistii insa, ei nu sunt nimic. Ei ratacesc printre sute de euro transpirate.