The choice of a new generation

Ma indrept cu masina catre cimitir ca sa-mi fac datoria fata de cei dragi, plecati de pe aici. Intr-un fel, la cimitir esti exclusiv dedicat memoriei celor pe care nu vrei si nu se cade sa ii uiti. Doar cainii si zgomotul orasului pot perturba zbuciumul amintirilor. Este ziua ploioasa pe care o stiti cu totii caci tocmai a trecut. Mai am cateva semafoare. In fata mea la unul dintre ele asteapta cateva masini.Ploaia se scurge monoton pe lunete. In plan indepartat un cersetor se indreapta si catre geamul meu. Pe masura ce se apropie deslusesc.

Este ciung. Nu foarte inalt. Continua sa se apropie. Nu, de fapt, este o femeie. Destul de tanara desi conditiile in care traiesc acesti oameni fac de multe ori imposibila vreo aproximare. Pantaloni grosi bej murdari ii invelesc un picior si jumatate. Ciotul este vizibil, pentru impresie. Este un ciot rotofei si care in varf are pielea parca legata in mai multe noduri. Pare capatul unui balon de piele.

Pana la mine mai are vreo doua masini. Multe haine de prin diferite luni ale unor ani diferiti compun garderoba ambulanta. Vreo doua randuri de camasi cu gulere murdare. Un tricou albastru inchis care se scurge de sub un pulover fara culoare. Peste toate astea o geaca mizerabila. Diverse lanturi adunate la gat de prin diverse locuri amplifica o senzatie de apartenenta la nimic. O iconita, un obiect mic de plastic pe care nu am reusit sa-l identific, un pahar tot din plastic, un inel de tabla toate atarnate de lanturile amintite, iti amplifica sentimentul de mila. Caci omul care opteaza pentru asemenea talismane pare a fi greu incercat de Dumnezeu. Sau mai stii? Poate eliberat...

Femeia se apropie de masina mea. Stiu ca nu voi lasa geamul jos. Nu ma intrebati de ce. Poate si pentru faptul ca dramele supra expuse ajung sa nu ne mai impresioneze. Cu toate astea Rapsodiape o tema de Paganinni imi va smulge mereu o lacrima. Ochii femeii sunt tristi si curati. O femeie murdara, in carje, cu ochi tristi si curati. Nu are nimic din ura si smecheria pe care o mai vezi la unii din "colegii" ei. Pe masura ce inainteaza lanturile se misca accentuand o viziune deprimanta si ciudata. Iconita, paharul de plastic, inelul si obiectul pe care nici pana acum nu mi l-am explicat. Se opreste la geamul meu. Am senzatia ca spera mai mult decat la celelalte masini.

Ma izbeste inca un obiect agatat de ea, petrecut pe dupa gat. Este o borseta neagra. Nu borseta ma izbeste de fapt ci paradoxul sumbru si cinic al inscriptiei: PEPSI - The choice of a new generation.

Se face verde. Demarez. Chipul trist al femeii devine trecut. Nu insa si inscriptia de pe borseta.