Actorul roman, intre burta si conditie fizica

Cred ca una dintre problemele actorilor dupa ce termina facultatea este pregatirea fizica. Din pacate, in Romania nu exista conceptul actorului total. Un actor care trebuie sa fie perfect stapan pe toate mijloacele sale de expresie. Nu e suficient sa descifrezi si sa nuantezi un text. Nu e destul sa fii stapan pe mijloacele interioare (gand, procesualitate). Corpul, muschii, gratia obtinuta din studiul miscarii, un anume tip de expresie motrica, ritm, un trup mobil si pregatit pentru dans, toate astea fac parte din abilitatile pe care un actor are datoria si obligatia sa si le dezvolte.

Mi se pare ca la noi scoala te pregateste pentru un cult al replicii si al gandului de parca daca ai detine secretele expresiei "din interior" te-ai califica automat pentru Hamlet.
Sunt ore de miscare, de dans, de lupte si mici trucuri de cascadorie, e adevarat. Dar studentii nu se ingramadesc. Nici eu, in facultate, nu ma ingramadeam, fiind mult mai preocupat sa-mi descopar personajul la masa de lectura. Privind in urma, stau sa ma gandesc daca profesorii nostri au facut travaliul de convingere referitor la necesitatea dezvoltarii capacitatilor noastre fizice. Nu-mi aduc aminte, dar cred ca scoala nu pune accent pe asta.

M-am lovit de asta personal in doua randuri: la spectacolul "Am sa ma intorc barbat" si la "Chirita of Barzoieni". Multi dintre noi eram complet nepregatiti fizic. Mobilitatea si capacitatea de efort erau zero. Practic, coregrafii spectacolelor (Florin Fieroiu - ASMIB si Roxana Colceag -Chirita) ar fi trebuit sa faca pregatire de la zero cu noi pentru a ne aduce pe linia de plutire. Pentru asa ceva, insa, nu era timp. Presupun ca randamentul nostru a fost departe de suta la suta.

Dincolo de asta, au fost si accidente: rupturi musculare, inflamari de ligamente, hernii in unele cazuri. Am prieteni, tineri actori, care acuza asemenea accidente sau afectiuni astazi. Mi se pare anormal.

Vreau sa trag un semnal de alarma pentru actorii din generatiile tinere. De cativa ani, duc o viata sportiva. Pot sa inot 2 km in 55 de minute, pot sa alerg 5 km in douazeci de minute(nu sunt recorduri, dar sunt timpi buni pentru un amator). M-am apucat de sport fortat de o negociere cu propriul meu organism care m-a alertat in acest sens. Poate ca a fost in ceasul al douasprezecelea, dar a meritat. Am alt suflu la show-urile Vama si alt suflu pe scena cand vine vorba de miscare. Imi spal adesea creierii alergand sau plonjand in bazin si numarand timp de o ora.

Dincolo de asta, cel mai important, daca apare un musical sau vreun spectacol care implica efort fizic sustinut, nu mai sunt luat prin surprindere si sunt un material bun pentru cei care au de gand sa lucreze cu mine.

Actorii nu au avere mai mare decat corpul lor. Nu exista alt loc mai important in care sa investeasca. Instrumentele noastre suntem noi. Iar noi, fiecare dintre noi, suntem mai mult decat spirit. Si asta se vede si pe scena. Cine a fost la Hamlet-ul lui Ostermeier la Bucuresti a putut vedea un Hamlet cu burta aplicata, cocosat si puhav. La mijlocul spectacolului actorul s-a dezbracat si am putut vedea un corp lucrat si o conditie fizica de invidiat. Burta poti s-o joci daca n-o ai, dar conditia fizica nu o poti juca, trebuie sa o ai.