Ce realizez ca imi place la fotografie este dimensiunea ei infinita. O fotografie nu este doar un moment inghetat in timp. Fotografia este suma derivatiilor unui asemenea moment. Nu apreciezi o fotografie doar pentru zambetul cald al femeii care priveste undeva departe. Te gandesti fara sa vrei la cauzele si consecintele zambetului. Apoi te substitui barbatului din fotografie, sau, lasand imaginatia sa zboare, te integrezi de-a dreptul in povestea dinainte si de dupa declansare.
Fara sa vrei, creezi o alta perspectiva a fotografiei pe care o privesti, perspectiva care de data asta te include. In cateva fractiuni de secunda compui o intreaga poveste in care fotografia pe care o privesti devine doar o umila fotograma dintr-un film ale carei dimensiuni depind doar de nevoia ta de a proiecta.
De fiecare data cand privesti o fotografie privesti un punct de vedere care te provoaca aproape automat, te forteaza chiar, sa-ti construiesti o declaratie imaginara raportata la trecutul si viitorul subiectilor din cadru.
Astfel, putem spune ca o fotografie este de fapt singura fotograma comuna milioanelor de filme care deriva din subiectul ei. Milioane de privitori ai unei fotografii devin regizorii tot atator filme imaginare care au un singur lucru in comun: o fotograma apartinand unui fotograf.
și totuși pentru mine fotografia e limitată!
RăspundețiȘtergere@ mihay. nici tu nu esti nesfarsit.
RăspundețiȘtergereO fotografie face cat o mie de cuvinte.Ati vazut cat este de expresiva fotografia alb/negru?
RăspundețiȘtergereeu cred ca ...fotografia asta e ceva mai altfel, un ceva cu care pacalesti timpul.pentru ca timpul se scurge .dar totodata e un secret intr-un secret.
RăspundețiȘtergere@ mihai. ai putina dreptate in ceea ce zici.
@ tudor . intreaga lume in care ne aflam e finita.
@ andrei. perfect de acord cu tine.dar prefer culoarea,culoarea da viata.
ultimul meu post[ultima poezie] incearca sa vizeze acest aspect.
in caz ca va intereseaza. just click.
Revolutie pe 19 mai
RăspundețiȘtergerehttp://blogdeprost.blogspot.com/2010/05/va-fi-revolutie-in-romania.html
mi-ar fi placut sa scriu ceva frumos despre acest subiect,insa...cum era?cei care citesc rad de cei care comenteaza(unii nu comenteaza tot timpul)..
RăspundețiȘtergere@Andrei, o imagine face cat o mie de cuvinte, Confucius spunea asta. O imagine poate fi fotografie, film, sculptura, desen sau perceptie interioara.
RăspundețiȘtergere@Alex: Ce intelegi prin intreaga lume in care ne aflam? Pamantul sau Universul? Pt ca nu exista nici o dovada stiintifica cum ca Universul ar fi limitat. Sau ai verificat tu?
RăspundețiȘtergereIn privinta comentariilor stupide, eu cred ca sunt mai stupizi aia care rad de astfel de comentarii decat cei care le scriu. Pt ca nu mi se pare nimic amuzant intr-un comentariu stupid, e chiar trist. In general cei care rad de altii sunt stupizi.
Să ști să privești dincolo de chipul care îți surâde....sau să fi în stare să simți...
RăspundețiȘtergere@Tudor, am postat pe blogul meu o poza pentru tine!
@Iulia. desi nu ma limitez la Tera, planeta asta e finita,si e pe-un drum de autodistrugere.Toti suntem constienti despre asta,sa fim realisti.Si legat de verificat,mi-ar face placere sa verific universul,dar ce stii,am un viitor in fata,si pana acum am trait si voi trai cu speranta.
RăspundețiȘtergereCat despre cei care nu comenteaza si rad de cei care comenteaza , sincerely, i don't give a damn.
Spor tuturor.
Fotografia nu e infinita.Continutul ei este nesfarsit.
RăspundețiȘtergereDar,fotografia este o amintire proasta.Nu imi plac amintirile puse pe o hartie in imagini fiindca rareori transmit.Fotografia moare in timp.
@emmyema :
RăspundețiȘtergerenu cred că fotografia moare în timp. ea rămâne la fel de grăitoare sau pregnantă, ne "mor" nouă simţurile şi nu o mai pot recepta.
Nu cred ca fotografia e limitata, Mihay. O persoana comuna nu vede decat ce intra, fizic, in poza. Daca ai viziune poti sa vezi intr-o fotografie mult mai mult decat vad altii. Totul tine de limitele imaginatiei fiecaruia dintre noi. Sa nu fim nedrepti!
RăspundețiȘtergeremost inspiring!
RăspundețiȘtergereFoarte frumos spus, scris, Tudor, da, povestea pe care fiecare dintre noi o putem vedea acolo, o putem simti, o putem gasi, e cel mai important lucru in fotografie, cel putin pentru mine si vreau sa sper ca si pentru altii...acele bucati lipsa care completeaza, care ne completeaza. Multumesc! O duminica frumoasa iti doresc!
RăspundețiȘtergere