[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

vineri, 21 mai 2010

Moartea Suferintei

Cred ca mi-am negat niste dureri in ultimii doi ani. Niste lovituri. Aparent a fost bine. Pare ca te simti mai puternic. Aproape reuseti sa-ti vinzi iluzia asta. Ca esti mai puternic. Pana cand intr-o zi un singur cuvant declanseaza in tine durere nevindecata, netratata, netraita, peste care ai aruncat zeci de kilograme de uitare asa cum arunci nisip peste jarul unui foc de plaja dupa ce s-a terminat o noapte magica si te duci sa te culci pe unde nu conteaza.
Apoi, cand durerea izbucneste, mai proaspata ca niciodata, vulcanoida, purulenta, acneica, te trezesti ca ai pierdut timp, ca sunt conturi nereglate si in tot timpul asta - cat ai crezut ca ceea ce pui la spate ramane pe veci acolo si nu-ti va mai iesi niciodata in cale - n-ai facut altceva decat sa fii mai putin om.

E vremea vracilor optimisti care-ti vand energie pozitiva impachetata colorat in cateva sute de pagini, calugari de ocazie care au descoperit reteta fericirii si ne-o vand prin librarii cu generozitatea celui care stie ca va incasa, este vremea vizionarilor care spun ca viata merge inainte orice s-ar intampla ( ce truism idiot) si ca tu nu trebuie sa te opui acestui curent, e vremea profetilor care stiu cum se traieste viata si ne lumineaza din studiouri de televiziune.

Fericirea e pe buzele tuturor. Toata lumea o vinde, toata lumea o cumpara, nimeni nu o pastreaza caci este cel mai pretios activ care se tranzactioneaza la Bursa Imaginatiei. Nimeni nu vorbeste despre Suferinta ca unica solutie pentru a incheia conturile cu tine. Lumea evita sa ia in seama acest cuvant. Suntem din ce in ce mai slabi si mai fricosi. Nu vreau sa ma achit de trecut prin suferinta, nu, conturile cu ea trebuie inchise pe loc. Suferinta trebuie impuscata atunci cand ridica ochii spre mine, dau fuga la o librarie si-mi cumpar o carte despre energii sau cure de optimism in variante asiatice.

N-am curaj sa las suferinta sa ma priveasa in ochi. Fara sa-mi dau seama hranesc cea mai mare hidra din toate cate au bantuit prin mine. Suferinta ar fi putut sa-mi aline suferinta, dar o ucid zilnic si ii inmultesc capetele care or sa ma inconjoare intr-o buna zi, acea scena americaneasca cu strazile ude si eroul negativ incercuit de masinile victorioase ale Politiei care ajunge doar ca sa aiba pe ce curge genericul. Fiecare girofar e un cap de hidra care ma va forta sa-l privesc, intr-un final.

43 de comentarii:

  1. de ce ne e atat de frica de suferinta?! pt. ca doare atat de tare, oare?!
    spuneai tu mai demult intr-un articol ca preferi sa suferi ca un caine, decat sa te intorci intr-o relatie care nu-ti mai aduce nimic nou.
    perfect de acord.
    totusi, de foarte multe ori, facem niste alegeri despre care stim de la inceput ca nu sunt rezolvarea prob noastre, doar pt a fugi cat mai mult de suferinta.
    de ce oare?! :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nadejdea, speranta o gasim in Dumnezeu.
    Cu cat simtim suferinta sau demonii trecutului impreuna cu descoperirea dureroasa a ceea ce suntem in prezent mai repede, cu cat vrem sa ne tratam mai repede prin dusul rece al recunoasterii de sine in ochii lui Dumnezeu, cu atat mai mult putem patrunde in adancul nosru si sa simtim cu incredere, cu nadejdea vindecarii, adevarul ca numai prin Dumnezeu ne vom gasi linistea, pacea, vindecarea sufletului.
    Caderea in deznadejde este o capcana a mortii sufletului intinsa de cel rau, care nu ne lasa sa vedem lumina in suferinta noastra, nu ne lasa sa vedem mila lui Dumnezeu si alinarea noastra. Caci asta cautam dupa o adanca introspectiva, sincera si dureroasa, nu? Nu asta speram? Nu cautam vraci, carti miraculoase, nu? Nadejdea este la Dumnezeu. Cum putem vedea lucrul asta daca noi insine nu am coborat mai inainteacolo sa cunoastem unde este suferinta si putrejunea sufletului?
    http://ganduridesprevoi.blogspot.com/2010/04/cum-ne-vindecam-sufletul.html

    RăspundețiȘtergere
  4. si suferinta face parte din viata...

    RăspundețiȘtergere
  5. Camilla a murit. Vantul pare gri. Arturo s-a inchinat. Imaginea asta imi aminteste de locul de unde am adus candva o parte din miracolul lumii. tvr1

    "...Asa cum am mai spus, aceasta relatie dintre melancolie, moarte si frumusete este ironica...
    Multi se ascund in spatele zambetelor fiindca le este teama sa infrunte complexitatea lumii, neclaritatea ei, frumusetile teribile...
    Sa intretii o societate a fericirii totale inseamna sa inventezi o cultura a fricii " ( Impotriva fericirii - Eric Wilson )

    RăspundețiȘtergere
  6. mi-a placut faza cu "Bursa Imaginatiei". am crezut ca te-am pierdut

    RăspundețiȘtergere
  7. E ora 3 dimineata, sint intr-un camin si pe sub geamul nostru trece un grup de fete si baieti. Canta la unison si fara sa greseasca vreun vers "18 ani". Canta din toti plamanii. Si sint fericiti. Atat. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. din pacate (sau din fericire), suferinta e necesara...

    RăspundețiȘtergere
  9. suferinta este parte din umanitatea ficaruia; a te ascunde de propria suferinta inseamna a-ti nega o parte din umanitatea ta...si atunci ce am mai fi?

    RăspundețiȘtergere
  10. http://anaalexandrescu.blogspot.com/2010/05/moartea-lucida.html

    RăspundețiȘtergere
  11. aurul se afla in intuneric spunea Jung.
    Cioran a scris despre suferinta pentru toata omenirea,mi-am recunoscut in scrierile lui o umbra perfecta ,dar el ca om ce a facut? a murit chinuit in adevaruri abstracte. de ce? pentru ca nu si a transfigurat suferinta ci s-a hranit din ea..
    la ce dai mai multa atentie creste, ca o floare la care i pui apa..

    RăspundețiȘtergere
  12. Poate fugim de ceea ce simtim, ascundem, afisam un zambet fals pt ca nu vrem sa renuntam ... e ca intr-o bucla ..la un moment dat tot ajungem de unde am plecat.
    Mi-a zis cineva odata ca ii place sa sufere ...raspunsul intrebarii "de ce?" e ca atunci cand suferi simti ca traiesti ..ciudat nu? si atunci fericirea ce e ???

    RăspundețiȘtergere
  13. Se spune că înainte de moarte, pentru câteva momente, suferinţa încetează, durerea amorţeşte şi, în acele clipe, te bucuri curat şi liniştit.

    Uneori visez la asta.

    RăspundețiȘtergere
  14. Tudor, esti nemuritor.. sincer, as vrea sa mai pastrezi inca "scrisoarea catre fat-frumos" ... sa nu renunti niciodata, te rugam.. apoi...desi eminescu descria mult prea "concret" sacrificiile.. unii dintre noi il pastram in suflet pe adevaratul EL...

    RăspundețiȘtergere
  15. Hmm...cum zicea si Cioran, suferinta poate deveni dependenta.. Intr-adevar, dc sa fugim de suferinta cand noi, in acest moment, suntem scufundati in ea? Ne trebuie o putere mult mai mare, sa transformam..

    RăspundețiȘtergere
  16. E fascinant sa iti citesti propriile ganduri, scrise de un alt suflet.
    am incercat timp de un an sa imi neg suferinta, sa o leg la ochi cu bucurii, cu idei "optimiste" stoarse din filme ieftine, locuri ieftine, carti ieftine. am incercat sfaturile celorlalti, mi-am intors sufletul pe toate partile.am incercat chiar si compania oamenilor "fericiti", dar fericirea lor nu facea decat sa imi accentueze vidul din mine. am crezut la un moment dat ca am trecut peste... dar de fiecare data suferinta mea inabusita gaseste o supapa subreda. revine mereu, mereu...eu o alung, o uit, o cert. ea sa incapataneaza sa existe. poate ca ar trebui sa facem pace. si sa plang atunci cand vreau sa plang, si sa rad doar cand rade si sufletul meu...

    RăspundețiȘtergere
  17. Fiecare ar trebui să învățăm să ne trăim durerea. Să o vindecăm. Uitarea nu rezolvă totul. Uitarea nu e decât uitare. Și o mică scânteie, poate reaprinde focul.

    RăspundețiȘtergere
  18. Exorcizarea durerii prin analiza profunda poate sa dea nastere unui uragan dar si a celui mai frumos cantec de lebada.

    RăspundețiȘtergere
  19. de ce ne e teama sa alungam Suferinta?? pentru ca nu stim sa fim fericiti. din pacate... suntem atat de obisnuiti sa traim suferind si sperind, cu fericirea doar ca stare intangibila. am citit odata ca fericirea vine in picaturi care vor umple, pe parcursul unei vieti, o ceasca de cafea. atat.
    pana in momentul in care nu poti sa depasesti teama de a fi tu insuti, fericirea se va tine departe.

    RăspundețiȘtergere
  20. Nu cred ca e teama de a fi fericit, cat existenta suferintei in sine... Si cum Doamne iarta-ma sa fii fericit cand viata iti da atat de putine motive? Cand trecutul ti-a rapit persoane dragi? Poti fi tu insuti, dar nu poti fi fericit doar cu atat. Fericirea nu poate coexista cu suferinta. Da, exista bucurii. exista pete de lumina, puncte colorate, stropi stralucitori. Dar FERICIREA e mult mai mult de atat! Si din pacate nu depinde doar de noi...Fericirea vine la pachet cu iubirea, cu implinirea, cu multumirea...dar probabil ca fiecare avem o alta scara dupa care ne evaluam starile sufletului...
    ps. si de ce antonimul fericirii e suferinta neaparat?

    RăspundețiȘtergere
  21. http://amdoar18ani.ro/vama-ne-a-readus-zambetele/

    Uite review-ul promis de la concertul din Jukebox !

    Ti-l ofer cu mare drag si cu o imbratisare mareee!!

    RăspundețiȘtergere
  22. nu ar trebui sa existe o "moarte a suferintei".e indispensabila naturii umane.imaginati-va o lume fara suferinta... ar fi pictata in pasteluri si plina de oameni "tra la la"

    RăspundețiȘtergere
  23. "cine fuge de suherinta rateaza matematic fericirea" - Petre Tutea... dar suferintele noastre sarmanele sunt infime fata de tot ce s-a putut patimi in tara asta de balega si soare

    RăspundețiȘtergere
  24. "Sunt dureri care nu cer alinare,care se hrănesc din însuşi zbuciumul lor" .Dostoievski

    RăspundețiȘtergere
  25. si suferintele sunt frumoase aduceri aminte in momentul in care trecutul are parfum de cuvinte

    RăspundețiȘtergere
  26. ghid de singuratate

    daca vii acasa si iti pui o bautura cu ceva alcool
    inainte de a da buna seara
    daca patul ti se pare incapator sau mic
    daca dimineata faci doar o singura cafea
    daca visezi mai mult decat faci
    daca zgomotele casei iti par muzica
    daca auzi frigiderul
    daca iti ia mult sa adormi
    si, si mai mult sa te trezesti
    daca te surprinzi vorbind singur
    -la inceput in gand, apoi cu voce tare
    daca blog-uiesti in loc sa traiesti
    daca te bei mai mult decat te iubesti
    daca iti vine sa plangi din senin
    daca te iei in brate si te legeni
    daca uiti sa cobori din torelu
    pentru ca erai cu privirea pierduta pe geam
    daca timpul trece prea repede
    daca nu iti pasa ca ti s-a rupt lenjeria
    daca uiti ca e ziua ta de nastere
    daca te simti batran
    daca nu te cheama nimeni la culcare
    daca toate lucrurile sunt la locul lor
    daca nu ai dispute
    daca iti piere curajul
    daca bei singur
    daca simti ca atmosfera are o mie de atmosfere
    si te dor oasele si iti striveste pieptul
    daca nimeni nu stie ca plangi
    daca privesti in gol
    daca te agati de lucruri marunte
    si maruntisurile ti se par semne
    daca nu te grabesti sa ajungi acasa
    daca iarna ajunge sa fie din bucurie ceva urat
    daca sarbatorile sunt o zi ca oricare alta
    daca anii stau pe loc si totusi imbatranesti
    daca ce ai nu iti e de ajuns
    daca nu stii cine esti
    daca astepti sau daca alergi
    daca te ascunzi de putinii prieteni
    daca vanezi fantome
    daca reinvii amintiri
    daca nu iti pasa
    daca nu ai chef
    daca traiesti de pe o zi pe alta,
    nu din lipsa banilor...

    RăspundețiȘtergere
  27. mamica, mamica, mamica,
    imi pare rau
    ca bucatica din tine
    a ajuns asa de rau...

    RăspundețiȘtergere
  28. sau poate ai alungat raul din tine
    fara sa stii
    si eu fara sa stiu
    am plans

    RăspundețiȘtergere
  29. incearca sa plangi, apoi sa razi de asta... bea un pahar de vin si dezmorteste-te. traiesti si esti provocat...de viata. asta conteaza.

    RăspundețiȘtergere
  30. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  31. Incepusem sa ma satur de gandeste pozitiv, zambeste, prefa-te ca totul e bine.

    RăspundețiȘtergere
  32. In sfarsit, cineva care nu mai arunca in mine cu mizeria "zambeste, nimeni nu a murit din iubire". Pe dracu'. N-o fi murit nimeni (desi imi vin cateva cupluri in minte)...dar schilodit (cel putin sufleteste) tot a ramas.
    Multumesc draga Tudor ca ne mai intelegi si pe noi, astia care stim ca iubirea doare oribil cand nu e impartasita.
    Citesc Infernul acum. A mia oara... si zambesc mai relaxata dupa ce ma plimb putin pe acolo pe unde nici speranta nu iti este ingaduit sa o iei cu tine cand intri.
    Pentru ca la mine a murit si ea. Speranta. Si daca aia moare ultima, e lesne de inteles ca pana la ea a murit tot ce mai era prin mine.
    "Inchisoarea in care-s condamnat,pentru ca am omorat iubirea pas cu pas. punct" de aici nu se mai potriveste. Stiu ca el nu ma va iubi niciodata.
    Stiu ca o sa treaca durerea asta candva, dar pana trece....nu mai pot sa fug de ea.

    RăspundețiȘtergere
  33. A filosofa despre suferinta sau fericire mi se pare greu intr-un context de blog. Au facut-o multi filosofi inainte si sunt munti de carti despre asta.
    Au facut-o toate religile inainte, si sunt munti de dogme despre asta.
    Traim cu totii sentimentele, insa fiecare in felul lui.
    Cu totii insa realizam, intr-o mare majoritate, ca suntem ori intr-o extrema, ori in cealalta. Iar cam tot ceea ce este in extrema degenereaza.
    Este foarte adevarat ceea ce ai scris, insa este in puterea noastra sa alegem ceea ce vrem sa traim. Nu putem acuza pe nimeni ca alegem sa pitim suferinta, sau sa amplificam un sentiment al fericirii bazat numai pe resurse externe.
    Echilibrul il putem gasi in noi, fericirea tot in noi, si bineinteles suferinta tot in noi. Depinde cum gestionezi starile tale, intelegandu-le si acceptandu-le, avand rabdare sa le integrezi insa nu inecandu-te in ele.

    Cu drag,

    Sofia

    RăspundețiȘtergere
  34. "calugari de ocazie care au descoperit reteta fericirii si ne-o vand prin librarii cu generozitatea celui care stie ca va incasa" e o referire la Savatie Bastovoi ? ... am eu o vaga impresie ca nu-ti vei asuma nici un raspuns

    RăspundețiȘtergere
  35. @alan d'ala - scuza-mi ignoranta dar nu stiu cine e domnul Bastovoi.

    RăspundețiȘtergere
  36. Sa nu ingropam trecutul fara al intelege si pana la urma daca il ingropam, noi 'oamenii' ce vom patii?! Probabil cum ai spus si tu, un cuvant, o fotografie din amintiri ne va aduce suferinta, dar fericirea ce ar insemna daca nu ar exista tristetea. Probabil un pranz peste care am sarii neavand timp de el in acea zii. Sunt fericit ca sunt om, dar sunt trist ca nu suntem toti oameni...

    RăspundețiȘtergere
  37. este un calugar care chiar zilele trecute a lansat un roman "Diavolul este politic corect" intr-o librarie din Bucuresti. Si ce spuneai tu in postare, prea mi se parea ca e o referire la el. Probabil e o coincidenta si imi cer scuze atunci.

    RăspundețiȘtergere
  38. Nu stiu daca exista vreo reteta, asa cum nu cred ca in utopii vandute ieftin...suferinta ramane in noi in functie de ponderea cu care emotionalul ne defineste....O ascundem, ne luptam cu ea, credem ca a trecut si revine, in cele mai surprinzatoare momente...de nicaieri....ea se manifesta...Ne atentioneaza ca suntem inca "broken" si "rana" nu s-a cicatrizat...
    Daca privim prea mult in interiorul nostru nu e bine, daca evitam sa mai privim, iar nu e bine....Poate ca timpul si intamplarile fericite, de orice fel, nu vor mai aduce la suprafata simptomele unei suferinte vechi; ca cele noi... abia asteapta sa rasara...altfel n-am fi oameni...

    RăspundețiȘtergere
  39. SUFERINTA E SINGURA CARE NE PURIFICA!

    RăspundețiȘtergere
  40. Cand doare cicatricea
    ne doare rana veche
    sau faptul c-am uitat-o?
    (Octavian Paler)

    RăspundețiȘtergere