Sfintii si in mod mai general cei care stiu ca au dreptate sau ca fac un bine ar trebui sa-si impuna punctul de vedere asa cum un parinte se impune in fata copilului lui. Fara nici o limitare, pana la capat. Altfel risca sa plateasca consecinte nedorite.
Ce "bine" ca avem liber arbitru Virginia.. Orgoliul nu este ceva rau decat dus in extrem.. este personalitatea care ne ajuta, care ne apara , chiar daca traim in maya, aici in experienta umana evoluam..prin experienta umana. Orgoliul se transcende cand ne intelegem si iubim umanitatea..abea atunci apar farame de Divinitate din noi.. din pacate multi se lupta cu egoul in loc sa l accepte ca parte fireasca si in acest fel el creste..
Este o chestiune mai abstracta.. eu nu vorbesc despre cine tine mortis sa-si impuna parerea pentru simplul fapt ca ii aprtine. Eu vorbesc despre cine are bun simt si experienta si isi sustine punctul de vedere pana la capat, cu tact si eleganta, dar si cu incapatanare ;)
Am renuntat sa cred ca mai putem avea smerenie. Dar orgoliu transpus in fiinta noastra e protectia fata de cei fara smerenie, de persoanele brute. Ca oamneii sa inteleaga smerenia, sfintii ar trebui sa se arate si tot atunci vom ignora orice farama de smerenie ce ne-o vor intinde pe tava.
Smerenia eu o vad ca pe o recunoastere a Divinitatii in fiecare si in tot ce ne inconjoara..in fata Divinului orgoliul e neputincios. nu trebuie sa fie nimeni sfant pentru asta, trebuie doar sa stie cine este el cu adevarat..
18 comments:
Sfintii si in mod mai general cei care stiu ca au dreptate sau ca fac un bine ar trebui sa-si impuna punctul de vedere asa cum un parinte se impune in fata copilului lui. Fara nici o limitare, pana la capat. Altfel risca sa plateasca consecinte nedorite.
Ce "bine" ca avem liber arbitru Virginia..
Orgoliul nu este ceva rau decat dus in extrem..
este personalitatea care ne ajuta, care ne apara , chiar daca traim in maya, aici in experienta umana evoluam..prin experienta umana.
Orgoliul se transcende cand ne intelegem si iubim umanitatea..abea atunci apar farame de Divinitate din noi..
din pacate multi se lupta cu egoul in loc sa l accepte ca parte fireasca si in acest fel el creste..
Este o chestiune mai abstracta.. eu nu vorbesc despre cine tine mortis sa-si impuna parerea pentru simplul fapt ca ii aprtine. Eu vorbesc despre cine are bun simt si experienta si isi sustine punctul de vedere pana la capat, cu tact si eleganta, dar si cu incapatanare ;)
...si nici asa nu am intelege-O
Cred ca sfintii nu stiu ce este orgoliul.
oare si doresc oamenii sa fie sfinti?
;)
;)
sau poate noi ar trebui sa mimam smerenia.
si atunci sfintii ar zimbi
Nu crezi ca inainte de toate ar trebui sa existe?
Am renuntat sa cred ca mai putem avea smerenie. Dar orgoliu transpus in fiinta noastra e protectia fata de cei fara smerenie, de persoanele brute. Ca oamneii sa inteleaga smerenia, sfintii ar trebui sa se arate si tot atunci vom ignora orice farama de smerenie ce ne-o vor intinde pe tava.
poate...
Smerenia eu o vad ca pe o recunoastere a Divinitatii in fiecare si in tot ce ne inconjoara..in fata Divinului orgoliul e neputincios.
nu trebuie sa fie nimeni sfant pentru asta, trebuie doar sa stie cine este el cu adevarat..
orgoliul e bun.iti poate da forte nebanuite.intotdeauna o personalitate puternica musteste in orgoliu.aseara l-am vazut pe marcel iures..
starlight , este bun cand nu te identifici cu el, cand nu e bazat pe instinct de supravietuire..cand tu ca constiinta il canalizezi spre "bine".
Nu cred ca e vorba de orgoliu, ci de o anumita autoritate care sa-i faca pe ceilalti sa respecte cuvantul lor.
Prea mare este placerea pacatului pentru a mai lasa loc smereniei..'Mimam pe sfintii", dar nu suntem de cele mai multe ori decat imitati proaste...
Genial!
Trimiteţi un comentariu