Femeia, o noua era

Stau in holul hotelului Radisson si sunt lovit de senzatia ca intr-un sfarsit lumea va fi condusa de femei. O masa lunga in spatele careia se agita vreo sase sau sapte fete reprezinta centrul de acreditare la o conferinta de imagistica dentara. Un subiect impropriu mie. Dintii mei nu zic nimic. Nu scrasnesc, nu musca. Nu e o conferinta in care predomina barbatii, ba dimpotriva, prin fata mesei asezate de-a lungul geamului urias din fundalul hotelului se perinda destule femei. Si-atunci? De ce doar fete in spatele mesei? Cred ca este reprezentarea unei situatii care tinde sa se generalizeze.

Femeile sunt mai dispuse sa munceasca. Mult mai dispuse la travaliu. Munca, cu tot ce inseamna rutina sau organizare (lucruri dispretuite in genere de barbati), face parte din modul lor de a gandi. De parca si-au spus: daca tot ne-am insusit pe deplin feminismul, hai sa facem si treaba grea. Si au inceput nu doar sa gandeasca diverse scheme si strategii prin diferitele proiecte de management ale profesiilor, ci si sa execute cu de la sine putere. Ca si cand vor sa demonstreze cu toata puterea ca barbatii sunt dispensabili. Si, intr-o oarecare masura, incep sa cred ca asa e. Condesecendenta, politete, disponibilitate, nuante, pauza de pranz mai scurta, mai putin alcool, sensibilitate, tenacitate, concentrare, tot atatea atribute care incep sa situeze femeile mult inaintea barbatilor in planul dezvoltarii socio-profesionale.

Cat scriu eu randurile astea, in fata mea se desfasoara spectacolul acreditarii. Sapte fete sunt intr-o continua miscare pe un ax paralel cu lungimea mesei. Una scrie de zor dupa ce in prealabil zambeste celui din fata sa, alte doua asteapta concentrate sa inmaneze pungi cu cadouri la semnul celei de-a treia care preia oamenii asezati la coada. Alta sorteaza niste badge-uri pe care le inmaneaza celei care scrie si care, intre timp, a ales sa si vorbeasca. Inca o fata sorteaza pungile pe care le aleg primele doua aflate sub comanda domnisoarei care preia oamenii. Peste toate exista un superior, regina balului, care nu ezita sa faca munca oricareia dintre slujnicele sale si pe deasupra sa zambeasca, sa-si roteasca privirile jur imprejur, sa schimbe vorbe cu oricare dintre cei douazeci de clienti din fata mesei lungi. Da, fetele astea lucreaza in echipa si o fac bine. Imi vine in minte o vorba a lui Adrian Sarbu: Tudore, lucreaza cu femei, sunt mai responsabile si mai loiale si au mai multa putere de munca.

Sa fie oare momentul combustiei generate de secole de reprimare? Sutele de ani in care femeia s-a conformat cutumelor religioase si dominatiei sociale a barbatului sa se fi apropiat de sfarsit? Vom fi martorii unei noi epoci? Se apropie apusul feminitatii pe fondul dezvoltarii unei apetente distructive pentru munca si toate formele de dominare ce decurg de aici? Va demonstra femeia ca noi suntem de inlocuit?

Singurul atu pe care il mai poseda barbatul, si o spun cu riscul de a fi considerat misogin, este creativitatea. Dar creativitatea este rodul unui exercitiu indelungat al mintii pe care noi l-am practicat cat timp femeia a facut de mancare, a crescut copii si ne-a spalat hainele. Vremurile acelea au apus. Femeia recupereaza rapid, cu setea unei rase diferite care descopera Pamantul.

Diferentele structurale dintre femei si barbati isi spun si ele cuvintul, acum, cand "tenebrele" personalitatii feminine nu mai sunt zagazuite. Ce va urma? Scenariile sunt multiple si exercitiile de imaginatie sunt binevenite. Un lucru e sigur. Femeia e din ce in ce mai putin dispusa la un soi de sacrificii care pana acum au perpetuat in mod unilateral specia umana.