Revolutie pe twitter

Terminati cu prostiile. Pana si revolutiile si-au pierdut coaiele. Revolutiile pe Twitter nu vor face decat sa-i instiinteze pe oameni ca "se face revolutie". Fiorul momentului in care afli de la cineva cunoscut, care si el isi are sursa lui, te framanti, te intrebi daca a sosit ceasul sa fii si tu acolo, pe baricade, totul sau nimic, unde este adevarul, cata lume o fi, tu cum sa faci sa-i anunti si pe ceilati, subterfugii, strategii de-o noapte, frica, planuri, nesomn, incertitudine, toate astea s-au dus dracului impreuna cu Twitter et comp.

Mii de oameni se agita pe un metru patrat in jurul display-ului, curiozitatea e satisfacuta acasa, la pachet cu cola si cu un burger sleit de asteptare. Ai vrea sa iesi din casa, dar daca se intampla ceva cat te desparti de calculator?, ca inca nu-ti merge netul asa bine pe telefon. Mai bine stai acasa, esti alaturi de ei, de cei din piata, e mai important ca tu, de acasa, de aici, sa-i anunti pe toti prietenii tai care cu ochii scosi de nesomn de-abia asteapta sa consume ceva de la tine, dar stai ca ai si tu nevoi, pana una alta chestia asta cu revolutia plina de sange te-a excitat atat de tare incat perpetuarea stirii poate sa astepte, dai pe redtube si vezi ce filme noi au mai pus, sa te masturbezi in liniste, teen, analfuck, fistfuck, goldenshower, bondage, preferatele tale si dupa aia cu forte noi si creierii limpezi si oboseala asta prilejuita de sperma care tocmai te-a parasit, dupa toate astea dai un mass cu revolutia care se intampla si da, noi trebuie sa iesim in strada, dar nu inainte de a-i anunta pe toti ca sa fim multi si sa schimbam cu adevarat ceva.

Acum avem bloguri si suntem lideri de internet si fiecare credem ca ai nostri sunt cei mai tari si ne dam peste cap sa-i pastram, sa-i inmultim in speranta c-o sa folosim masa asta de manevra si ne vor urma ca pe Bonaparte la Austerlitz. Habar n-avem cine sta in spatele display-urilor, nu le-am vazut fetele, nu i-am privit de la nicio tribuna, nu ne-am dres glasul emotionati in fata catorva zeci de mii gata sa moara impreuna cu noi pentru ceva mai mult decat un logo pe un tricou de la H&M, avem coaiele umflate, da e doar o amagire, coaiele nu se umfla decat daca simti miros de sange, fumigena, gustul fierului zdrobindu-ti fata, bocancii care lovesc sanii nevinovati ai fetitei de la un metru de tine si nedreptatea te sufoca ti se urca la cap si explodezi ca o chitara la 20.000 de wati si iti infigi dintii in beregata scutierului din fata ta si sunt si altii alaturi de tine care scuipa sange sau se pisa pe ei de frica, da' e atat de repede si de intens incat simti ca esti de o mie de ori mai smecher in viata reala, pentru ca niciodata Twitter n-o sa se descarce cu viteza bastonului repezit in ficatii tai amortiti de bautura care ti-a dat curaj sa fii aici printre cioburi si bucati de steag imbibate cu diferite grupe de sange, sangele care-ti hraneste coaiele pentru ca stii acum pe propria-ti piele neagra de vanatai, stii cum a fost si lucrurile nu se schimba de-acolo de-acasa si linkurile si spamu' si comments-urile si democratia basit inteleasa nu-ti folosesc la nimic, trebuie sa mai arunci un molotov in capul unui scutier sa-i vezi fata arzand si sa te bucuri ca un cretin, cata ura au insamantat in tine si da roade acum, ii ard si ochii scutierului si nu simti mila, e doar o sete potolita, iti vine flegma in gura amestecata cu gaz si fugi mancand pamantul ca daca mori o sa fie multe commenturi, dar atat, tu nu esti Michael Jackson ca sa vorbeasca vreo trei zile despre tine la stiri, da e mai bine asa, n-o sa se pishe nimeni pe viata ta, fugi, fugi, lupta pentru dreptate, la ce pula mea iti foloseste blogu acum, da-le mesaj pe Twitter sa vezi cati o sa vina sa te scape din calea bastoanelor??!!!

Ei o sa-ti zica: stai, frate, cine te-a pus, n-am zis ca intai facem spam sa afle toata lumea si de-abia dupa aia iesim in strada sa schimbam ceva? si-ti vine sa-nnebunesti si din goana disperata catre un loc ferit iti vine sa strigi pana ti se faramita pleura in mii de bucatele uscate de fluture tinut in insectar: Da' noi cand pula mea mai traaaaiiiimmmm? Si urletul se loveste de blocuri, sparge geamuri si se zbate intre bucatile de beton ca un cutit ascutit care se intoarce spre tine, o fuziune de bumerang si topor care iti ia gatul si glasul si mori ca un caine prost fugarit de hingheri.
Dar sigur ca asa ceva nu e posibil azi, te trezesti si fugi repede la net sa postezi visul asta ciudat pe Twitter. Si astepti comentariile si a mai ramas ceva hamburger sleit de ieri si nu esti sigur ca Michael Jackson a avut atac de cord. Ia sa descarci si tu Heal The World.