Vanzatoarea avea un aer de femeie incasa. Acele trasaturi care au inspirat cubismul si pe marele Pablo. Sanii se scremeau sa ramana in spatele unui corset prea stramt. Sau se zbateau sa iasa. Era o inadvertenta stilistica intre tzatzele albe, tresaltande si taieturile oarecum cazone ale barbiei, pometilor si nasului. Fruntea parea impinsa in fata de un soc primordial sau o izbitura in ceafa, incruntand o fizionomie si-asa neprimitoare. Oricum, tzatzele imi pareau mult mai tinere decat oricare alta parte a ansamblului uman din fata mea. Se asortau cu o bucata tanara de parizer de pui. Singurul lucru proaspat din galantar. Restul alimentelor parea butaforie slab luminata de neoanele magazinului. Marouri, bolnav rosietice. Galben hepatic. Bejuri vinetii.
Cantecul de lebada al tzatzelor. Ma intrebam daca se doreau framantate, asa tinere si vrednice, sa scape din stransoarea textila. Ce poate fi mai nepotrivit decat un corset pe o piele transpirata? Molecule in conflict. Asta m-a dus cu gandul la mare... Acolo femeile isi scalda sanii in soare, ii stropesc cu apa sarata sau ii ingroapa in nisipul fierbinte, mimand nepasarea. Toata lumea mimeaza nepasarea la mare. Fierbinteala sanilor tradeaza dorinte din cele mai ascunse. Imi pare ca femeile ard la mare mai abitir ca-n orice alt loc. Sudoarea are gust de orgasm reprimat. Ce poate fi mai bun decat sa lingi fire de nisip de pe sani asudati care zvacnesc rosietic la lasarea serii? Sfarcuri alarmate.
O branzica de casa ma readuce abrupt intre betoane si neoane. Femeia incasa ma priveste intrebator. Nu, nu cred ca mai vreau nimic. Cata carne s-o duce pe apa sambetei. Cate mirosuri grele pe linia orasului. Un destin in spatele galantarului. O viata cu muste. Muste care tanjesc dupa carne si musca din pielea de om. Defileu uman seara de seara prin fata femeii incase. Zambeste dur de acolo, din locul ei, sa fie sigura cumva ca nu confundam politetea cu dorinta. In maruntaiele ei fierbe ceva reprimat si ingropat de mormanul de carne si conserve si sucuri pe care trebuie sa le vanda. Dintre bonuri de casa, mustar in tuburi de plastic, borcane cu muraturi, pasta de mici, prezervative, biscuiti, rosii scofalcite, marar trecut de prima tinerete, hartii soioase unse cu grasimea lumii intregi, vinete, banane, pateuri vegetale, baxuri si pixuri, dintre toate produsele necesare unui trai indestulat sexualitatea incearca sa-si faca loc la lumina si sa strige dupa ajutor ca un evadat care a sapat cativa kilometri pe sub pamant si este orbit de soarele care se iveste de dupa capacul canalului de pe mijlocul strazii unui orasel de provincie, invecinat cu inchisoarea.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereE foarte provocatoare descrierea ta. Tine loc de o proza intreaga fiindca are forta. Aici e si actiune, e patima si e reprimarea a ceva. Pari sa fi izbucnit de ceva inainte de a scrie ceva asa tonic! Nu exista backspace pentru hormoni?
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerenu mi pot imagina femeia incasa in aceasta postura ever..
RăspundețiȘtergereAzi am fost cu colegii si diriga la o manastire(am mers pe jos in total 25 km) si la un moment dat eram impreuna cu o colega,singure,pe un drum drept,prafuit,in stanga si in dreapta campul plin de iarba....soare cat cuprindea...si mi-am adus aminte de concursul acela cu lan de grau,sosea,om,caine,etc.....Am zambit,desi ma dureau picioarele ingrozitor:| E total in afara subiectului ce am scris,dar am simtit nevoia sa o spun:)
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereinteresant mecanismul asta prin care pofta ne face sa vedem pe altcineva intr-o lumina de mister.
RăspundețiȘtergereMa dor ochii.
RăspundețiȘtergere'tzatzele imi pareau mult mai tinere decat oricare alta parte a ansamblului uman din fata mea. Se asortau cu o bucata tanara de parizer de pui'
RăspundețiȘtergereCe frumos stii sa starnesti ilaritate!:)
Pui in evidenta realitatea pura a gandurilor intr-o ipostaza de zi cu zi.
RăspundețiȘtergereDaca femeia nu era in postura de vanzatoare? Ce s-ar fi intamplat atunci?
O vanzatoare de mezeluri expirate date de galbenul repetitiv, descrisa intr-o forma atat de erotica si palpabila ca o reala ispita ma directioneaza sa asociez perisabilitatea produselor dintr-o vitrina(macelarie) cu ambalajul uman asupra caruia timpul lasa cu fiecare an cate un rid si o uitare. Conflict ar fi intre data nasterii/data de fabricare si data cand esti scos de pe piata... ca si parizerul de pui.Grotesc si totusi atat de firesc..
RăspundețiȘtergereSi lebedele canta doar atunci cand mor..,nu?
tocmai m-am intors din vama unde am intalnit femeia despre care vorbesti.este un magazin in spatele goblin-ului unde printre parizer,biscuiti si smantana este o bruneta superba pe post de vanzatoare ce pare rupta din peisaj si te intrebi ce cauta acolo in rochii elegante,tocuri si corset ce amageste privirile pustanilor veniti in vama doar cu hainele de pe ei si care dupa ce au facut rost de 5lei intra in magazin sa isi cumpere un corn si o bere dar pleaca cu alte amagiri si alte dorinte provocate de trupul femeii ars de soarele vamii.
RăspundețiȘtergere