[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

marți, 7 iulie 2009

Ah, Grecia...

Mananc la o taverna cu musamale si galagie. Ma serveste un pusti grec de vreo saptespe ani. Are un chip de efigie. Alb, bleumarin, bordeaux, indigo sunt culorile care ma inconjoara. Ma aflu pe o intrare ingusta care deriva dintr-o strada plina cu taverne, pravalii de suveniruri, balcoane de localnici in care babe ancestrale fumeaza de zor si privesc lumea cu ochii mijiti, ingaduitoare cu toti turistii astia care habar n-au pe ce lume se afla. E ceva greu, ca de plumb in nemiscarea cu care vegeteaza prin tavernele lor aceste mame de patroni sau patroane ele insele. E ca un legamant pe care-l vegheaza sa nu se desfaca, vraja prosperitatii si a linistii.

Fumeaza intr-una, serpoaice cu picioarele desfacute si macinate de varice, cu tenul crapat de vreme si rochii albe apretate sau inflorate. Este formidabila nesupunerea grecilor fata de Europa. Formidabila si fascinanta. Sunt singura tara europeana care cred ca mai permite reclame "outdoor" la tutun. De parca fumatul face parte din traditia lor de nedezradacinat. Peste tot in Atena si aiurea vezi billboard-uri care te invita sa gusti un tutun bun. E ca o incursiune in trecut.

Apoi, babele, talismanele vii ale tavernelor care amintesc ca afacerile bune se fac in familie si la ceas de noapte se urzesc planurile pentru cutare si cutare nunta sau fecior care trebuie insurat si aparat, sa nu se lepede de familie, sa mearga treaba ca pe roate si iar un fum de tigare si nemiscarea, mai ales nemiscarea pe caldurile astea care topesc pana si varul de pe casutele din piatra si lemn masiv, lemn negru, lemn orthodox, sincer si curat si scuterele rezemate de casutele din piatra si var pe ulite inguste unde barfa se raspandeste ca o ciuma.

17 comentarii:

  1. Dar chiar nu vrei sa ne spui unde naiba esti? Mai bine nu povesteai nimic! Si ramanea asa...in/pentru tine...Dar recunoaste ca, povestind, speri sa-si dea seama si altii pe unde haladuiesti...si pentru ca tie-ti place foarte mult ( e clar, deja!) simti nevoia sa impartasesti placerea...si speri ca ceilalti sa afle ACEL loc fara ca tu sa fii nevoit sa-l dezvalui direct :)
    Astfel te-ai simiti mai putin vinovat...( asa cum te-ai simtit, probabil, dupa ce ai facut cunoscuta, la un nivel muuuult mai mare decat era inainte, Vama Veche!) ... si te inteleg... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. exact cum ar trebui scris un articol de un blogger,literar,descriptiv,cu mici discretii proprii,un adevarat maestru al artei de a scrie,facilitata de studiul si recenzia cartilor citite,apoi aplicarea lor in blogul dumneavoastra... Cu multa parere de rau pot sa zic,ca nu am ajuns la acest nivel,incerc,incetisor,sa ma culturalizez,sa am si eu asemenea stil de scris,totodata impinsa de o inspiratie nastrusnica la adresa unei idei...

    RăspundețiȘtergere
  3. Iubesc Grecia! Am fost acolo de atatea ori, incat nu mai stiu numarul. Iubesc Grecia pentru tot ce reprezinta ea: traditii, oameni, mare, munte, manastiri, temple si ruine ce-mi amintesc de zeii, semizeii si eroii din Legendele Olimpului copilariei mele... Iubesc Grecia in timpul Pastelui... Iubesc ce simt cand sunt acolo. Ma bucur pentru tine ca esti in acel Colt de Rai, ca te bucuri de ospitalitatea grecilor, ca mananci la taverne (foarte buna mancare) si ca poti sa-ti " speli sufletul " in cea mai cristalina mare... Daca ai timp si este in drumul tau, opreste-te la manastirile de la Meteora...stiu sigur ca vei ramane impresionat. Vacanta placuta in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  4. Iubesc Grecia! Am fost acolo de atatea ori, incat nu mai stiu numarul. Iubesc Grecia pentru tot ce reprezinta ea: traditii, oameni, mare, munte, manastiri, temple si ruine ce-mi amintesc de zeii, semizeii si eroii din Legendele Olimpului copilariei mele... Iubesc Grecia in timpul Pastelui... Iubesc ce simt cand sunt acolo. Ma bucur pentru tine ca esti in acel Colt de Rai, ca te bucuri de ospitalitatea grecilor, ca mananci la taverne (foarte buna mancare) si ca poti sa-ti " speli sufletul " in cea mai cristalina mare... Daca ai timp si este in drumul tau, opreste-te la manastirile de la Meteora...stiu sigur ca vei ramane impresionat. Vacanta placuta in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-ar placea sa-ti impartasesc din experienta mea `greciala` cu vreo 2 3 poze , insa din pacate nu pot :)
    Intradevar , tavernele scot fum , babele ` stau de panda ` , bleuu-l predomina iar albul sparge gheata .
    Eu as numi-o : ingaduitoarea grecie .
    Sper ca ai reusit sa te imbeti din apusul acela , groaznic de linistitor si frumos ca inbratisarea primei raze de soare . Stiu ca palmierii iti soptesc vant si liniste . Saruta-i in pace .
    Ps: Te sfatuiesc cu emotie , sa inchiriezi un motoras ( asta daca n-ai facut-o deja )
    vizionare placuta ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Citesc cu incantare toate articolele de pe blogul tau. Invidiez nonsalanta cu care-ti traiesti viata. Ma face sa-mi aduc aminte de propria mea tinerete. M-am uitat la varsta fanilor tai si sunt cam de aceeasi varsta cu fiul meu. Ma simt batrana si obosita,o intrusa in lumea voastra fara griji... Sper sa nu inoportunez.
    Traiesc intr-un orasel pe malul marii si stiu ce simti cand vorbesti de stradute cu pravalii si taverne. Si aici stau babele asezate la usa casei, privind la trecatori. Si in Italia, unde am lucrat, erau la fel. Imi plac...
    Azi sunt marcata de funeraliile lui M.J., dar asta nu inseamna ca nu ma voi trezi maine dimineata, devreme pentru a vedea al doilea encierro de san fermin de la Pamplona. Pentru ca viata merge inainte. Long live the king.
    Iar, tu, tanar domn, sa ai parte de o vacanta care sa te inspire.
    Poate vei scrie odata o carte.

    RăspundețiȘtergere
  7. Bine trebuie sa mai fie de tine acum ... acolo!!! Concediu placut in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  8. ma faci sa ma gandesc la Santorini8->

    RăspundețiȘtergere
  9. Felicitari pentru postul de pe blogul lui Cabral. Chair avea nevoie de sprijin...

    RăspundețiȘtergere
  10. Te detestam de cate ori te vedeam la un spectacol, sau undeva prin Cluj, orasul meu - mi se parea respingator cinismul tau si aroganta ce speram sa-ti dea peste nas intr-o zi, o speram cu ardoare! Acum am inteles de ce...este felul tau de-a "ti se rupe" cand ceilalti indraznesc sa-si dea cu parerea despre tine, de fapt esti nesperat de sensibil si ma bucur sa te descopar, e prima oara de cand fara sa vreau te cunosc si cand mi-ai starnit un zambet pentru care iti multumesc! Ma bucur ca ai acest blog, nu ma indoiam de talentele tale, ma regasesc in frazele tale, imi dau impresia ca te cunosc , te anticipez, te intuiesc, mai mult decat mi-as fi dorit! Mi-e drag de tine , desi in continuare te detest! Ai ...vana si asta te absolva de pacatul superbiei!Dar cine sunt eu sa judec? Era doar un mesaj de tandrete! Esti cineva si ai stil, asta ma face sa imi scot palaria in fata ta, nu prea ai concurenta!

    RăspundețiȘtergere
  11. ai observat si tu, sau asta am vazut numai eu cand am fost... ca la absolut toate balcoanele sunt flori, ca strazile sunt extrem de curate si ca daca vrei sa te asezi pe un gard, de exemplu, poti fii sigur ca nu e prafuit.
    pe langa asta, chelnerii de la restaurante si terase sunt extrem de politicosi. :D
    nu stiu unde esti, caci nu vrei sa ne spui; insa daca ai ocazia, viziteaza acropolele. sunt minunate si parca graiesc toata istoria greaca... :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Of,Tudore,of....
    Fa-mi si tu singe rau, nu e de ajuns ca anul asta nu o sa am conced decat in vichend.....

    RăspundețiȘtergere
  13. Cineva imi spunea: "Bai, grecii astia sunt ultimii oameni; nici un business nu mi-a iesit cu ei.Ul-ti-mii.
    Care-i faza cu grecii? Au fost baza civilizatiei europene: politica, arta, filosofie, razboi, arhitectura...etc.
    Si uite ce s-a ales de ei; nimic, traiesc din turism, si sunt la coada Europei "

    Chiar, care-i faza cu Grecia? Prima data cand am fost acolo eram copil, nu citisem inca Legendele Olimpului. Am in minte si acum imaginea proprietarului pensiunii in care locuiam: ars de soare, ochii mereu indreptati spre mare, un miros puternic de peste sarat, o fericire blanda si linistita, vesnica; era pescar, pesiunea era a lui, avea o sotie care vorbea mult si radea intr-una, gateau impreuna pestii pe care ii aducea in fiecare zi.
    M-am intors in adolescenta si ma uimeau alte lucruri: marea ce sopteste povesti, baieti ce se tineau cu drag de mana, femei in straie negre despre care eram convinsa ca detin secretele universului, bucuria cu care fiecare isi purta pasii pe strada.

    Cativa ani mai tarziu ma bucurau stradutele inguste de la care asteptam raspunsul cautarilor mele, aceeasi mare revelatoare, casutele albe, tavernele pline de viata buna, muzica, peste si vin, pietele de peste si tarabele de scoici si bureti naturali de baie.
    Atunci si acolo am trait primele 5 minute de fericire pura; la rasarit, intre munte si mare, inconjurata de apa, imbratisata puternic si sincer, cu gelozie, cucerita definitiv A fost o victorie dreapta si demna.
    De ce atata serenitate si fericire pe chipurile lor?
    Poate ca asta e paradisul: te uimeste, te copleseste si te cucereste definitiv.
    Ce ai putea avea mai mult? Ce are de demonstrat Grecia mai mult?
    http://www.carolparchotel.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere
  14. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere