Ah, Grecia...

Mananc la o taverna cu musamale si galagie. Ma serveste un pusti grec de vreo saptespe ani. Are un chip de efigie. Alb, bleumarin, bordeaux, indigo sunt culorile care ma inconjoara. Ma aflu pe o intrare ingusta care deriva dintr-o strada plina cu taverne, pravalii de suveniruri, balcoane de localnici in care babe ancestrale fumeaza de zor si privesc lumea cu ochii mijiti, ingaduitoare cu toti turistii astia care habar n-au pe ce lume se afla. E ceva greu, ca de plumb in nemiscarea cu care vegeteaza prin tavernele lor aceste mame de patroni sau patroane ele insele. E ca un legamant pe care-l vegheaza sa nu se desfaca, vraja prosperitatii si a linistii.

Fumeaza intr-una, serpoaice cu picioarele desfacute si macinate de varice, cu tenul crapat de vreme si rochii albe apretate sau inflorate. Este formidabila nesupunerea grecilor fata de Europa. Formidabila si fascinanta. Sunt singura tara europeana care cred ca mai permite reclame "outdoor" la tutun. De parca fumatul face parte din traditia lor de nedezradacinat. Peste tot in Atena si aiurea vezi billboard-uri care te invita sa gusti un tutun bun. E ca o incursiune in trecut.

Apoi, babele, talismanele vii ale tavernelor care amintesc ca afacerile bune se fac in familie si la ceas de noapte se urzesc planurile pentru cutare si cutare nunta sau fecior care trebuie insurat si aparat, sa nu se lepede de familie, sa mearga treaba ca pe roate si iar un fum de tigare si nemiscarea, mai ales nemiscarea pe caldurile astea care topesc pana si varul de pe casutele din piatra si lemn masiv, lemn negru, lemn orthodox, sincer si curat si scuterele rezemate de casutele din piatra si var pe ulite inguste unde barfa se raspandeste ca o ciuma.