Valentina, ultima speranta

Intodeauna m-a fascinat finalul cartii “Pe aripile vantului” de Margaret Mitchell: “si maine mai e o zi”. Pentru mine a existat si va exista intotdeauna “o zi de maine” pe care o astept cu bucurie si incredere, o zi de maine in care pot sa muncesc, sa rad, dar, mai ales, sa alin durerea cuiva. O propozitie care include in ea totul: legea compensatiei, indemnul de a merge mai departe, speranta si bucuria de a trai.

Chiar daca a plecat din Romania umilita, fara bani, doar cu lucrurile de pe ea, impinsa cu forta intr-o masina, tinuta de maini, de cap, de picioare, cu gura astupata de mainile murdare ale unui politist mandru ca isi face datoria, pentru Valentina “si maine mai e o zi”...

Asa cum am promis, am redeschis procesul ei si lupta continua. Am cunoscut pe cineva care s-a oferit sa o apere pe Valentina in lipsa. Nimic nu este intamplator. De data asta, insa, este vorba de un profesionist adevarat, care isi onoreaza profesia si care se lupta pentru fiecare cauza, cu devotament si cu mult suflet. Av.Luiza Popescu, intr-o saptamana, a reusit sa adune mai multe probe decat altii in 3 luni.

Am sunat-o pe Valentina ca sa-i dau putin curaj. Locuieste cu parintii ei, la 300 de km de Chisinau, intr-un sat unde nu exista nici macar un oficiu postal. Nu are niciun mijloc de subzistenta, lucreaza la camp si isi ajuta parintii. Nu se poate bucura nici macar de copiii ei, imprastiati pe la rude. Experienta ultimelor zile petrecute in Romania i-a mutilat sufletul.

Chiar daca, dupa disparitia unui idol, viata pare sa se fi oprit in loc, noi, cei care supravietuim, trebuie sa facem un efort de vointa si sa o luam de la inceput.

Din ce in ce mai rar, un om nevinovat si sarac are castig de cauza in tribunalele din Romania sau din ce in ce mai rar invinge dreptatea. Procesul Valentinei a fost o farsa de la inceput si pana la sfarsit, o farsa al carei titlu ar putea fi “Tradarea colectiva”,o farsa jucata prost, care pe noi spectatorii nu ne-au convins. Judecatori, politisti si o avocata si-au dat mana ca sa ingroape un dosar. Dar un dosar = un om!

Care a fost MIZA acestui “spectacol”, de vreme ce Valentina nu este o persoana importanta, in jurul careia sa se vehiculeze sume de bani sau alte avantaje... sau poate tocmai de aceea. Mai degraba, acoperirea unui politist agresiv si impertinent care nu si-a inchipuit ca cineva o sa aiba curajul sa-l conteste.

Cand intram intr-o sala de judecata ca sa depunem marturie, ni se cere sa juram in numele Domnului ca vom spune adevarul si numai adevarul. Oare tot in numele Domnului si al credintei Crestine judecatorii nu isi motiveaza deciziile cu lunile, inchid dosarele irevocabil fara sa le judece, iar avocatii apararii lipsesc de la procese invocand o “cadere de calciu”, de exemplu, in timp ce ei sau ele, se afla in provincie la procese mult mai rentabile...?

Avocata L.M. Platon a lipsit de la procesul din 28 aprile a.c. in care urma sa se decida soarta clientei sale, Valentina Secrieru, de la care primise o suma de bani si careia ii promisese tot sprijinul.

Aceasta atitudine este fara comentarii, dar explica tot ceea ce a urmat!

Iarina Demian