[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

miercuri, 3 septembrie 2008

Despre voce in teatru.

- Nu se aude nimic de aici din spate. Vorbeste mai tare!! Vocea ii apartine lui Cornel Vulpe actor exceptional al Teatrului de Comedie plecat dintre noi acum cativa ani. Pe scena sunt eu, Tudor Chirila. Nu, gresesc. Pe scena este un ied, un student obraznic si nestiutor animat de o dorinta nestapanita de a face dar fara mijloace.

Vocea mea e slaba. Am de evoluat pe o tirada importanta care se intinde pret de vreo cinsprezece minute. Alexandru Tocilescu nu pare foarte interesat de mijloacele mele. El e regizor si vede in ansamblu. Pentru el actorul nu e decat parghie. Sunt singur pe scena cu vocea mea care nu patrunde si o gramada de alte probleme legate de interpretare.

Minimalizam in necunostiinta de cauza importanta vocii inca din facultate. Acolo in sali de curs de 80 de metri patrati transformate ad-hoc in spatii de joc, totul suna bine. Si atunci nu dai importanta. Te intereseaza nuantele de tot felul, modalitati de expresie. Orice mai putin vocea, pe care o tratam de multe ori ca pe un apendice. De mii de ori gresit.

Vocea este principalul mijlocitor intre actor si public. Principalul transmitator al nuantelor. Studentii sunt in general preocupati de "firesc" de un soi de naturalete care in opinia lor exclude ideea cultivarii vocii. Ce sens are sa folosesc o voce studiata daca intersul meu e sa fiu natural, firesc, aproape ca in viata de zi cu zi. Nimic mai gresit.

Teatrul nu este mimetism exclusiv. Teatrul este transfigurare, este viata filtrata si retransmisa publicului. Priviti-l pe Russel Crowe in Gladiatoruul. Chiar si atunci cand vorbeste in soapta. Apoi ascultati interviurile sau making-of-ul. Pacino in Scarface sau De Niro in Taxi Driver. Peter O'Toole in orice film sau blandetea libidinoasa a lui Jeremy Irons in Lolita. Toate acest voci au ceva in plus in momentul actului artistic. Stralucire, putere, impostatie.

Esti nimic fara vocea ta.
Rebengiuc, Malaele sunt actori cu voci studiate, impostate. Veti observa la Malaele cand vorbeste in forta un soi de emisie asemanatoare celei de opera.
In facultate dupa un monolog de forta eram ragusit doua zile. Mi se parea firesc sa fie asa. Acolo insa nu exista spectacolul de a doua zi.

La Green Hours poate n-ai nevoie de voce. Cel mai departat spectator e la sapte metri. Dar la Bulandra, National?
Se acredita ideea tot prin facultate ca daca inveti sa-ti "impingi" vocea in fata ca sa parcurga distanta pana in ultimul rand vei fi fals. Gresit din nou. Fals esti cand nu ai nimic pe dinauntru, cand joci Romeo si te gandesti la shot-uri in Bamboo. Vocea nu este altceva decat expresia starii tale interne. Esti fals, asta va transmite. Daca ai o traire credibila, te va crede orice spectator pana la a uita de granitele conventiei teatrale.

Metodele de studiu si antrenament ale vocii sunt diferite. Din pacate in scoala nimeni nu iti explica beneficiile. Cursurile sunt aride, neinteresante si studentii, oricum disperati sa ajunga sa "joace" cat mai repede cu putinta, au tendinta sa le elimine. Am facut si eu asta. Am ajuns apoi pe scena langa Cornel Vulpe. Si nu ma auzeam.

Peste cativa ani am intrat in spital diagnosticat cu noduli pe corzile vocale. Apoi peste alti cativa ani, am recidivat. Terapetul spitalului ( doamnna Gabi Dutescu) a reusit sa-mi spulbere prejudecatile pe care le-am expus mai sus si m-a invatat sa vorbesc si sa cant. Acum am o voce studiata. Pot fi la fel de firesc. Gajaiala lui Malvolio in A duasprezecea noapte nu mi-ar fi iesit mai mult de un spectacol fara antrenament.

Vocea este un muschi. Trebuie antrenat, tonifiat, relaxat, hranit.

De multe ori (cum s-a intamplat la Malvolio) ca sa descoperi un rol poti pleca de la un factor extern. O tipologie de voce, sa zicem extrem de subtiata, iti poate oferi cheia unui personaj. Poti sa-i desoperi adncimea pornind din exterior. Fara abilitatea de a te juca cu vocea ta nu vei reusi asta in veci. Un actor trebuie sa tinda sa obtina o mobilitate a vocii similara cu grimasele obtinute de Jim Carrey in urma studiului muschilor fetei.

O voce generoasa nativ este un avantaj de nepretuit pentru orice actor.

Sa translatam putin discutia in sfera unui alt tip de teatru. Politica. Un teatru ieftin e adevarat dar unteatru unde e nevoie de discurs. Care sunt pesonajele de forta pe scena politica? Cele care beneficiaza de o voce puternica sau speciala. Nu comentam calitatile lor umane. Doar vocea:

Vadim Tudor - o voce puternica pe care o foloseste din plin ca sa-si inalece adversarii. Tariceanu- voce limpede, clara, usor baritonala care sugereaza un soi de noblete si stapanire de sine. Basescu - voce parca amplificata de o palnie cu timbru special.

Apoi voci slabe care sunt un handicap pentru posesorii lor: Stolojan - voce voalata, egala, fara putere. Emil Constantinescu - voce pitigaiata, deranjanta.

In spatele vocilor cei de mai sus traiesc intr-un fel sau altul iar in momentul in care vor sa ne contacteze vocea devine pasaportul fiecaruia dintre ei in drumul catre noi. Ba mai mult. Ii potenteaza sau ii ridiculizeaza. Le ascunde sau dezvaluie calitatile sau defectele in functie de abilitatea de control a fiecaruia dintre ei.

Asa e si in teatru. Daca as fi student n-as astepta sa ajung in teatru ca sa realizez ca am o voce neantrenata. Eu am platit pentru asta.

19 comentarii:

  1. Faci totul sa sune atat de complet. Am fi incantati pe deplin daca dumneavoastra domnule Tudor ati avea un spectacol de teatru si in jud. Iasi. Who knowes,maybe in the near future.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai perfecta dreptate, in primul rind scoala ar trebui sa-ti dea mijloacele de expresie. Scoala ar trebui sa rezolve in principal aspectele tehnice, pentru a le putea dezvolta pe cele de creatie. Poate ca muta lume care intra la actorie se viseaza insa in filme, unde nu e nevoie decit de o voce normala, chipurile. Iarasi vina scolii – o voce buna (excelent exemplul tau cu Russel Crowe, mai ales ca noi nu-l vedem decit in filme, el avind o voce de teatru superba) se formeaza, se cultiva si se antreneaza tot timpul. E un instrument, si ca la orice instrument e nevoie sa stii tehnic cum sa-l faci sa faca ce vrei tu. Cred ca lipsesc profesorii de tehnica vocala, gresesc? Imi vine in minte exemplul lui Motzu Pittis, dumnezeu sa-l odihneasca (nu-mi vine sa cred ca spun asta) care spunea ca atita timp cit nu esti stapin pe corp si voce, nu esti actor, oricit talent ai avea. Nu comunici, cel putin nu in teatru. Alta voce superba, plecata dintre noi, era George Constantin – crezi sau nu, se auzea din ultimul rind si cind vorbea in soapta. Stefan Iordache e iarasi un exemplu bun (vocea lui Russel Crowe imi aminteste bine de vocea lui in tinerete), la fel si Alexandru Repan. Indiferent de timbru, vocea si expresia vocala poate fi corectata – in masura in care chestia asta intereseaza. Daca esti hotarit sa faci ceva in sensul asta, ti-ar trebui mai mult decit un terapeut.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. spectacolul in care erai alaturi de dl. cornel vulpe....."mireasa muta"....mi-ai inseninat ziua...zambesc

    RăspundețiȘtergere
  5. am citit cu sete pot spune informatia sincera oferita;
    ..poti sa dai si niste trimiteri, unde am putea sa gasim si metode de antrenament/intarire a vocii? cat si pt respiratie?
    io nu sunt student la unatc, dar as cauta in alta parte, unde ai indruma
    multam oricum insa

    RăspundețiȘtergere
  6. sincer sa fiu referinte de specialitate nu pot da exact.

    exista un manual de foniatrie al profesorului bogdan

    RăspundețiȘtergere
  7. mc; acum am idee ce sa caut


    aprozarnet.com
    (semnatura- dragos e contu lu frati-miu)

    RăspundețiȘtergere
  8. cred ca e diferenta intre a canta la instrument si a canta cu vocea...cum spune profa de cor...instrumentul e un lemn, care, prin natura lui, trebuie sa vibreze ca sa sune...la noi, oamenii, trebuie sa vibreze tot corpul ca zgomotul sa fie armonios...este foarte interesant articolul asta, cred ca ar trebui sa publici asa ceva...poate ne spui si noua numarul terapeutului care te-a invatat asta (si pretul;)) plus....se observa setea cu care ai scris...cata sinceritate...esti de apreciat pentru asta si tu,la randul tau, trebuie sa apreciezi oportunitatile care ti se ofera...

    RăspundețiȘtergere
  9. ... povestesti de ceva prin care ai trecut. ai perfecta dreptate :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Tudor, de acord cu tine. Si sti dintre politicieni cine mai are voce? Radu Berceanu.
    Cum sa-ti folosesti vocea, e un secret pe care-l descoperi de pilda atunci cand reciti corect o poezie. Si asta are legatura si cu cantecul. Sa sti sa treci de la o strofa la alta. Acolo, pasajul, e foarte important! Ca daca spre final o iei in jos cu tonalitatea, ingropi si poezia, omori si cantecul.
    Si mai e ceva, trebuie sa fii natural, sa nu fortezi, sa nu fi pe dinafara, adica "Sa fiu cinstit eu nu recit o poezie! Nu! Bai, eu sunt poetul! Eu sunt personajul asta, uita-te la mine, chiar eu sunt" :)
    Vorba ceea:
    To be or not to be,
    Tot mai bine e sa fi...

    RăspundețiȘtergere
  11. cand am citit postul asta mi-am amintit cat de tare m-a impresionat pe mine vocea lui pitis...e vocea care o recunosc cu cea mai mare usurinta...vocea care pentru mine spune cele mai frumoase povesti!

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  13. Sunt incantata de ideea ta de a scrie despre teatru si actorie, dovedeste ca teatrul e un lucru important in viata ta. tu stii ce inseamna sa fii artist, nu ca uni cantareti(mai bine spus saltareti) din tara. te preocupa aceasta latura a actoriei,vocea, care e deloc de neglijat si asta arata ca esti disciplinat, calculat, ai control de sine pe langa talent. (desi nu am nimic de a face cu actoria stiu ce inseamna sa ai grija de voce) bravo pt acest post!

    RăspundețiȘtergere
  14. Exercitii si insulina ...sau doar exercitii?

    RăspundețiȘtergere
  15. Vocea lui STEFAN SILEANU , este unica, inconfundabila, de departe cea mai buna voce , cea mai buna dictie , mie imi place de morrrr!
    Malaele din pacate este precipitat eu nu inteleg nimic cand merg la spectacolele cu el.Vraca avea o voce extraordinara...

    RăspundețiȘtergere
  16. ai foarte mare dreptate. am o nedumerire si as vrea parerea ta. crezi ca ar fi tarziu sa dau la teatru la 22,23,24,25 de ani?

    RăspundețiȘtergere
  17. Ba nu-i adevarat.
    Mie filmele mute mi se par mai bune. Cand e de vorbit, e bine sa vorbesti intr-un anumit fel... dar nu asta e singurul mod in care poti sa joci bine un personaj. Nu e singurul mod in care poti sa-i tii pe spectatori cu sufletul la gura, sa simta odata cu tine si sa fii una cu personajul jucat.

    Teatrul nu sta-n voce. Teatrul sta in om.

    RăspundețiȘtergere
  18. E destul de tarziu pentru un comment...ca timp, si ora in noapte dar de 7 luni am intrat intr-o trupa de teatru..ideea este ca eu nu am avut decat un rol episodic in "Gaitele" de Alexandru Chiritescu pentru ca sunt debutanta dar care totusi m-a determinat sa-mi dau seama cat de mult tin la emotii.Cat de mult tin sa transmit ceva unui public, lumii...si pe viitor mi-as dori sa dau la facultatea de tatru...problema mea este ca nu stiu daca sunt suficient de buna, nu stiu daca abordarea mea este corecta.mi-e frica
    Imi doresc enorm traiesc prin arta dramatica, dar sunt multi "oameni-perete" de care ma impiedic mereu..

    RăspundețiȘtergere